duminică, 3 iulie 2011

Round da way

OOO, OOOH SANTOO RICOOO

Cand am plecat in vacanta, Richie m-a amenintat ca "va umple blogul cu sange". La intoarcere am constatat ca blogul nu a suferit nicio hemoragie severa. In caz ca va intereseaza ce am vazut in cele doua saptamani departe de marele ecran, iata o scurta trecere in revista:


- am dat peste True Grit intr-un orasel-port de cateva mii de locuitori (Nikiti); mai surprinzator, afisul era la 4 metri de usa bisericii

-deloc surprinzator, tricourile cu replici din 300 sunt omniprezente pe tarabele din Halkidiki


-am aflat ca Mungiu va face o continuare la 432: se va chema 864 (iertati-mi frivolitatea, pe plaja mi se parea o poanta acceptabila; poate am facut prea mult brainwashing si sunburning, sau sunwashing si brainburning?)

- eroii din Lascars (Round da way, 2009) nu au avut parte de soare si mare in mult visatul si fictivul Santo Ricooouuuouuuu... O mana de pierdevara de cartier (unul vociferat de Vincent Cassel) invata ca starea de vacanta nu tine de un loc anume si se poate trai si acasa. Ma rog, acasa la altcineva. Animatia semnata de Albert Pereira-Lazaro feat. Emmanuel Klotz e o mica bijuterie grafitti-urban-underground-hip-pop, care l-ar face pe Guy Ritchie sa-si roada unghiile de invidie. Pentru aceasta vizionare (legala) trebuie sa multumesc mubi.com si guvernantilor din Grecia care nu taie netul cand sunt proteste (ca in Egipt). Ooo-oooh Santo Ricooo!


- am vizionat (de data asta pe stilul pirat) Der Himmel Uber Berlin (Wings of Desire, Wim Wenders, 1987). Ocazie sa-l revad pe Peter Falk (Colombo never dies) intr-un cameo si sa constat ca "angelicele" secvente din City of Angels (1998) sunt copiate (omagiate?) dupa filmul german.
Aldin
-l-am cunoscut pe adevaratul Al Pacino in paginile cartii de interviuri cu Lawrence Grobel (merci de cadou compadre, e cartea de vacanta perfecta pentru un cinefreak ca mine). Uneori ai senzatia ca il stii pentru ca l-ai vazut in atatea roluri mari (Michael Corleone, Serpico, Bobby Deerfield, Tony-say-hello-to-my-little-friend-Montana, Lucifer etcetc). Si apoi afli ca nu il cunosti deloc. Indragostit pe viata de Shakespeare si de teatru, burlac incurabil si tata iubitor (de trei ori), histrionic in public si timid in particular, regizor (de teatru si film), perfectionist si dificil pe platou (poreclit de colegi Hell Pacino), in fine un om discret care vrea sa fie interesant in tot ceea ce face, inclusiv in interviurile sale (cu care a fost tare zgarcit de-a lungul timpului). Grobel a trebuit sa-i devina prieten ca sa i le obtina (interviurile sunt adunate pe parcursul a aproape 30 de ani). Cu ocazia decernarii uneia din multiplele distinctii ale carierei, prietenul Bobby De Niro i-a spus: "Al, esti cel mai mare actor al generatiei noastre. Poate doar cu exceptia mea". O asemenea "autobiografie" merita tratata pe larg intr-un articol viitor.

-a "trebuit" sa ma imprietenesc si eu cu actorul Boris Gaza ca sa inteleg mai bine arta actorului prin discutiile noastre interminabile (nu stiu daca va iesi si de aici o carte, dar in 30 de ani cine stie). Ultima veste de la Boris a fost ca scurtmetrajul The Crossing (r: Cristian Ples, 2010) a castigat Marele Premiu al Juriului la Utah Arts Festival. Boris joaca aici rol principal, alaturi de Toma Cuzin.

Deci, inapoi la treaba, ca avem multe de vazut.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu