duminică, 1 mai 2011

Black Death (2010)

I am death. Vengeance is mine!

rating: Brainwash

A cazut in sarcina britanicului Christopher Smith (Severance, Triangle) sa dea Evului Mediu ce-i apartine (ciuma bubonica) dupa fiasco-ul numit Season of the Witch in care Nic Cage era si cruciat si vanator de vrajitoare si demon slayer. Black Death e un thriller medieval destul de onest, atmosferic, gotic si deloc extravagant in materie de efecte speciale dar care acopera doua episoade intunecate ale vremii: unu, prima epidemie de ciuma si ravagiile sale si doi, felul in care Biserica trata cu ereticii. In rolul principal apare englezul Sean Bean, intotdeauna figura fireasca de pus in zale si trimis la razboi. Aici Sean se prezinta drept Ulric, trimisul special al episcopului intr-un teritoriu pustiit de ciuma si a carui misiune tine de gasirea oilor ratacite si readucerea lor in turma crestina. Zvonurile spun ca ar exista un sat in mijlocul unei mlastini care n-a fost atins de ciuma si ca acolo s-ar petrece lucruri necurate: oamenii au renuntat la D-zeu si asculta de un “necromant” care poseda puteri diavolesti si invie mortii. Grozavii medievale de speriat oamenii simpli. Pentru verificarea lor Ulric are nevoie de un ghid care sa-l conduca pe el si pe mercenarii sai pana la destinatie. Il gaseste in persoana tanarului calugar Osmund, care il tradase deja pe Dumnezeu pentru dragostea unei femei si voia sa plece de la manastire.

Naratiunea e cam liniara pana aproape de final. Se constata repetat efectele ciumei pentru amplificarea amenintarii acesteia, se cerceteaza un pic CV-urile “mercenarilor” Domnului, ca sa ne facem o idee asupra motivatiilor care ii conduc, iar Osmund primeste botezul focului si abia scapa cu viata intr-un atac crancen al unor inamici obscuri. Cum era de asteptat, partea interesanta a filmului incepe odata cu ajungerea trimisilor in satul din mlastina unde se asteptau la orice mai putin zambete, maini intinse, bautura si femei disponibile. Liniste si pace, la prima vedere caci casele sunt impodobite cu simboluri pagane, biserica e pustie si toti sunt evazivi in raspunsuri. Dintr-o data ciudatenia comunitatii pare mult mai amenintatoare decat ciuma si in curand vizitatorii se vor trezi intr-o capcana. Langiva, vindecatoarea satului, e, pe langa o femeie frumoasa, si un lider spiritual care tine in gheare un grup de oameni fara frica de D-zeu.


Dario Poloni (scenaristul) si Christopher Smith au depus un efort special in a creiona personajele din linia intai. Ulric e patruns de zel religios si necrutator cu erezia dar, totusi, nu actioneaza discretionar si cu pofta de sange, ci gaseste timp si pentru mizericordie, oferind un sfarsit (mai) bland unei femei osandite la rug pentru vrajitorie. Osmund va fi in schimb sfasiat de dubii si confuz in clipa cand va tavea de ales intre D-zeu si iubita sa (readusa la viata intr-un ritual pagan) iar finalul ni-l va arata complet transformat de episod in varful de lance al vanatorii de eretici. Climaxul filmului ne lasa insa la fel de confuzi intrucat pana atunci am privit comunitatea din perspectiva celor veniti s-o “curete” si abia acum descoperim ca lucrurile nu erau ceea ce pareau. Frumos twist pentru un thriller destept si bine construit, dar fara pretentii de epic istoric. Versiunea medievala si bubonica a The Wicker Man.
 Trailer

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu