joi, 31 martie 2011

13 Assassins (2011)

If a man has lived in vain, then how trivial his life was.

rating: Colectabil

O buna parte din filmele japoneze se inspira din cultura samurailor si din perioada zbuciumata si plina de conflicte a feudalismului nipon. Alaturi de horror-ul japonez samurai cinema-ul e cel mai cautat produs filmic in occident asa ca un impatitmit al filmului asiatic nu poate scapa din ochi incrucisarea unui regizor cult cum e Takashi Miike cu genul period drama japonez. 13 Assassins e un remake al filmului cu acelasi nume din 1963 (r. Eichi Kudo) insa poarta distincta amprenta a maestrului gore & sadism pe care acesta si-a cladit reputatia (cine a vazut Audition, Ichi de Killer, Gozu stie la ce ma refer). Prin urmare, desi e un film istoric, 13 Assassins poarta cateva rasuciri bolnavicioase in condei si imagine care sa ne tulbure un pic vederea. Asa ca trebuie sa fim pregatiti pentru balti de sange, capete retezate si in general destul de multa violenta stilizata.

Suntem in Japonia feudala, anul 1840, spre finalul erei Tokugawa, cand zilele de glorie ale samurailor se apropiau de sfarsit. Pacea e pretutindeni iar singurele varsari de sange se produceau in timpul unui seppuku. Cu o asemenea sinucidere ritualica incepe si 13 Assassins, oferind o scena solitara in care un mare nobil isi spinteca matele in semn de protest guvernamental si fara beneficiul unui asistent care sa-i decapiteze suferinta. Intensitatea scenei si balta de sange in care zace trupul neinsufletit asterne fagasul pentru ceea ce va urma. Se pare ca un frate vitreg de-al Shogunului - Lord Naritsugu - urmareste o ascensiune rapida in putere, lucru care-i ingrijoreaza pe multi nobili si mai ales pe sfetnicul Shogunului. Motivele lor sunt indreptatite intrucat Naritsugu e un sadic insetat de sange, un violator si un criminal nemilos. Sfetnicul decide ca cel mai destept lucru de facut e eliminarea monstruozitatii care aspira la pozitia de putere si care e cel mai probabil sa destabilizeze echilibru precar al insulei.


Aici intra un scena maestrul samurai Shinzaemon care primeste dezlegare oficiala sa puna la cale asasinatul, dupa ce in prealabil i se aduc la cunostinta ororile savarsite de Naritsugu. Shinza strange 11 samurai teribili si intocmai ca in filmul epic al lui Kurosawa pleaca sa faca dreptate. Constructia lui Miike poate parea tributara filmului Cei 7 samurai insa reamintesc ca 13 Asasini e un remake dupa un film contemporan cu capodopera lui Akira. Asadar vom avea o introducere in care vor fi recrutati "asasinii" (sau justitiarii), o planificare a atacului, organizarea ambuscadei intr-un sat aflat in drumul tintei si, bineinteles, o jumatate de ora de cafteala superba in care 13 voinici incearca sa matraseasca 200 de soldati. Nu lipseste nici personajul tacanit, nici samurai nici taran, ci un vanator-prastias care s-a nimerit prin preajma la momentul nepotrivit. El aminteste de rolul lui Toshiro Mifune din epopeea lui Kurosawa.


Filmul lui Miike are un pic peste 2 ore, lucru care-l face mai greu suportabil,intrucat stii ce se va intampla in final si nu prea ai rabdare. Se incearca un pic de character development dar nu functioneaza prea bine decat in cazul villain-ului Naritsugu pe care ajungi sa-l urasti de moarte cand face tir cu arcul asupra unei familii intregi (copil inclusiv) si apoi sa te bucuri vazandu-l horcaind in mocirla. Restul personajelor sunt insa mediocru dezvoltate iar in timpul luptelor ai probleme in a distinge care-i care. Vorbind insa de lupte tre’ sa laud iscusita manuire de sabie, coregrafia scenelor, strategiile ingenioase si mai ales graduala deteriorare a sanatatii mintale a celor cuprinsi de frenezia sangelui improscat. Banuiam ca misiunea asasina era una sinucigasa si toti participantii urmau sa moara la un moment dat, evident, dupa ce provocau pagube considerabile inamicilor, dar chestia care mi-a placut intotdeauna in filmele cu samurai e normalitatea unor replici ca “A sosit vremea sa ne dam vietile pentr o cauza dreapta”. Cunoscand principiile codului Bushido e usor de inteles ca moartea onorabila era telul oricarui samurai. Surpriza insa e ca la final, cand se asterne praful pe campul de bataie, tot ramane cineva care sa spuna povestea. Ca-n filme.


Trailer

7 comentarii:

  1. Multumesc. Trebuie sa recunosc - de mult n-am mai vazut un film Japonez care sa ma emotioneze atat de mult. Cam de pe vremea in care vedeam filmele lui Mizoguchi, Kobayashi si Kurosawa.
    Multumesc...

    RăspundețiȘtergere
  2. Sa-ti fie de bine. Ne bucuram ca am fost utili cel putin unui cititor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Sa inteleg ca aveti acces pe acel site despre care face vorbire si Turi?

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu-mi dau seama despre ce site e vorba...

    RăspundețiȘtergere
  5. cum fac sa vad si eu filmul?

    RăspundețiȘtergere
  6. se poate descarca de undeva?

    RăspundețiȘtergere