miercuri, 12 ianuarie 2011

Bullitt (1968)

rating: Colectabil

Ieri(11.01.11) a trecut in nefiinta Peter Yates, cel al carui nume va fi pe vecie legat de nasterea unui element abuzat excesiv in filmele de actiune moderne: cursa de masini. De-a lungul anilor fiecare regizor a cautat sa duca si mai departe mostenirea stilistica a precedentilor, inventand noi si noi modalitati de “urmarire”. In semn de respect am decis sa salut plecarea lui Yates cu vizionarea celui mai iubit si influentator film al sau, Bullitt, un policier pur-sange cu Steve McQueen in rolul detectivului nici bun, nici rau, dar incapatanat, Jaquelline Bisset in rolul sotiei indragostite dar incapabile sa priceapa aparenta insensibilitate a sotului ei, cu Robert Vaughn in rolul politicianului abil dublicitar si un tanar Robert Duvall drept taximetrist secundar... Deh, film de acum 42 de ani. O bijuterie, nu altceva.


Meritul incontestabil al filmului il reprezinta stilul inovator de filmare al unei scene esentiale: o urmarire de masini pe strazile din San Francisco in care, vreme de 10 minute, Steve McQueen, la volanul unul Ford Mustang 390GT, ii fugareste pe raufacatorii aflati intr-un Dodge Charger 440Magnum. Pe durata cursei de granturisme muzica se opreste, conversatiile se sting si tot ce ramane e uruitul motoarelor, adanc, vibrant, fioros si scrasnetul cauciucurilor pe asfalți. Ocazional se sparge cate un claxon sau un foc de arma. Suspansul domneste fiecare cadru, ritmul e frenetic, perspectivele sunt jumatate din interiorul masinii, de peste umarul soferului (punct de vedere subiectiv ce te face sa fii direct in film), un sfert din planurile urbane exterioare prin care bolizii trec cu peste 150 kph si un sfert de undeva din coada mâței, fix in spatele portbagajului urmaritor, de parca obiectivul camerei si spectatorul ar fi atarnati de-o sfoara fluturanda cu “proaspat casatoriti”. Privind aceasta scena definitorie pentru viitorul filmelor de gen reusesti sa intelegi niste lucruri acum firesti: succesul francizei Fast and Furious si a jocurilor NFS. Cursele de masini n-au fost niciodata mai angajante pentru privitor. Scena a avut 2 rezultate imediate: Oscar pentru montaj (Frank P. Keller) si transformarea filmului intr-un clasic cult movie. Aproape orice film de actiune serios, de la Arma Mortala la Matrix Reloaded sau de la Mad Max la seria Taxi, a trebuit sa contina niste urmariri furibunde.

Poate ca Bullitt nu a fost din cale-afara de original, nici nu se remarca prin prestatii rasunatoare sau dialoguri de inramat (desi are niste replici mai mult decat satisfacatoare) insa pe "umerii" lui s-au ridicat mai tarziu un Dirty Harry si un The French Connection, doua piese grele in care vom regasi tipologia politistului refractar la ordinele care nu-i convin si cursele de masini. Totusi, afara de elementul care a devenit endemic in multe filme politiste (eroul rebel posesor de muscle car caruia nici un bandit n-are cum sa-i scape) Bullitt are si o intriga solida care-si pastreaza misterul pana aproape de final si o scena destul de elaborata de fugarire pe-un aeroport, in toiul noptii, ingredient degustat peindelete de subsemnat, intrucat aminteste de mai-recentul Heat al lui Mann, insa intr-o nota ceva mai lipsita de tragism. E reconfortant sa privesti in trecut si sa gaseste unde au germinat semintele cinema-ului contemporan.. Urmatorul popas, Filiera Franceza.

Un comentariu:

  1. Citisem de Peter Yates. RIP. Vorbind de influente, si venind ca recomandari pentru amatorii de scene cu urmariri, as mai mentiona Vanishing Point si Gone in 60 Seconds (originalul din '74).

    RăspundețiȘtergere