vineri, 30 iulie 2010

Inception (2010)

A dream within a dream within a dream...


rating: Colectable

Inception, proiectul de suflet pe care Christopher Nolan l-a copt vreme de 10 ani, mi-a confirmat inca o data ca in 2010 e tot mai greu sa scoti capodopere. Chiar si cand ai o campanie de promovare desteapta in spate, ce tine cu sufletul la gura publicul amator vreme de aproape un an, sau cand cea mai mare parte a presei de peste ocean vorbeste in termeni elogiosi despre "cel mai bun film SF din ultima decada". Nolan insa isi mentine procentajul de reusite nestirbit si isi creste cota la Hollywood cu inca un thriller solid, matur, din categoria celor 'pe muchie de cutit', cu niste elemente vizuale superbe, actiune intensa si un story plin de teorii complicate - visul in vis, paradoxuri, curgerea timpului, alterarea constiintei - intretesute ingenios si reusind sa dea un sens lucid pentru o experienta misto.

Referindu-ne strict la tagline-ul prin care a fost promovat, Inception e exact ceea ce se spune despre el: un film de actiune SF setat in arhitectura mintii umane. Iar cand spunem arhitectura chiar trebuie gandit inginereste, in termeni de planuri si contructii, dar privind apoi toate astea prin ochii mintii si avand un master in psihologia viselor. Nu ma tem ca as putea spoilari pentru ca nu se poate povesti un asemenea film, ar fi prea simplist, el trebuind vazut cu proprii ochi. Dar privind strict obiectiv filmul lui Nolan e un heist movie perfect, cu Leo diCaprio in rolul hotului si cu mintea umana in chip de fortareata ce trebuie pradata. Singura chestiune sf din Inception e faptul ca undeva, candva, visele induse si impartasite au devenit o realitate (virtuala?!) iar odata cu ele au aparut si cei capabili de alterarea lor si folosirea in scopuri mai putin legitime.


Dom Cobb e unul din cei mai buni spargatori de vise, un hot specializat in furtul ideilor din mintea celor vizati prin intermediul unor vise constiente (pentru el, nu pentru victima). Spionaj industrial la un cu totul alt nivel. In aceasta calitate tipul e pe langa un bun teoritician si arhitect de vise si un teribil om de actiune, un veritabil agent secret din tagma lui James Bond. El si mana sa dreapta, Arthur (Joseph Gordon Levitt), sunt contactati de un mare industriaj (Ken Watanabe) pentru o treaba diferita de ce se uzita: sa efectueze inception - adica inserarea unei idei in mintea unei persoane astfel incat aceasta sa creada ca-i apartine si sa actioneze conform, o chestie foarte complicata din motive ce vor fi explicate in film. Prin urmare Dom isi formeaza o echipa si pune la cale un plan fabulos care alatura niste concepte misto - modelarea subconstientului, proiectii mentale, labirinturi capcana, moartea in vis - pentru a patrunde in mintea tintei si sadi acel graunte de idee care sa evolueze natural.


Punctul forte la Inception e aparenta sa complexitate si faptul ca te face sa-l urmaresti cu foarte multa atentie simtind ca daca iti pierzi concentrarea te pierzi pe tine in lumea lui Nolan. Ideile si actiunea sunt foarte coerent explicate si dezvoltate, iar asta in ciuda ambiguitatii scenariului si a stilului multistratificat al filmului. Alaturi de Cobb patrunzi intr-o lume de vis. Ok. Apoi descoperi ca daca esti constient poti manipula visul. Ok. Apoi incepi sa te joci cu fizica lumii de vis, chestii ca gravitatia si timpul. Cool. Apoi iti spune ca in vis nimic nu te impiedica sa inchizi ochii si sa visezi din nou.. si apare dilema: cum stii ca esti in vis sau in realitate si ce se intampla daca mori? Ei bine Nolan are un stil aparte in a te conduce la raspunsuri si o face cu finete si chiar obsesie pentru detalii realizand un film complet.


Prin urmare Inception e un film destept, intrigant, spectaculos si ambitios, care ofera o doza consistenta de emotie cinefila, are un love story cu tenta dramatica de care nu vorbesc ca-i stric farmecul, un plot care se suceste ca un titirez dar nu cade stramb defel si niste scene de un pitoresc ce-ti taie rasuflarea. Totodata e si o metafora escapista pentru cei care nemaigasind un rost in realitatea noastra isi creeaza propria lume evadand in visare. Dar nu poate fi o capodopera din 2 motive: arata ca un Bond sau Matrix in unele momente, ceea ce-i fun dar nu original, si apoi nu are vreo mostra de actorie geniala. Rolul lui Leo e foarte bun, asa cum ne-a obisnuit, dar nu ceva memorabil ci la nivel cu prestatia din Shutter Island. Ellen Page face treaba buna si nu e doar o actrita secundara iar Joseph Gordon Levitt (pt care am un respect deosebit si intuitia imi spunea demult ca o sa creasca f bine) e protagonistul unei scene de lupta in gravitatie zero exceptional realizata (tehnic filmul e remarcabil). Marion Cotillard si piesa Rien, je ne regrette rien ne amintesc permanent de rolul de Oscar facut de frantuzoaica in bio-pic-ul despre Piaf iar muzica lui Hans Zimmer si cinematografia lui Wally Pfister (responsabil pentru imaginea in toate filmele ce-i apartin lui Nolan) au efecte ciudate pe pielea spectatorului. Nici sa nu va ganditi sa-l vedeti 'furat' la calitate indoielnica..
Trailer

3 comentarii:

  1. can't wait to see it...si da domne Gordon Levitt asta are potential nene, imi aduce cumva aminte de rasposatul Ledger

    RăspundețiȘtergere
  2. Filmul asta a fost special filmat pentru a fi vazut la iMax, in 3D. Nu inteleg de ce in Romania nu a fost adus decat in varianta digitala. Oare pentru ca suntem o tara din lumea a 3-a?

    RăspundețiȘtergere
  3. @Adina: exact. e unul din tinerii actori cu f mult potential. La fel ca si James McAvoy si Jonathan Rhys Meyers...

    @unu: IMAX da , 3D nu. Filmul se vede si la noi la fel ca afara.. cel putin in cinema-urile dotate cu Imax..

    RăspundețiȘtergere