joi, 20 august 2009

Metrou! Acţiune!

rating: Brainwash spre Eroare

123 S-a furat un tren e noul film al lui Tony Scott (Top Gun, Crimson Tide). Am verificat originalul din 1974 (regizat de Joseph Sargent) să văd dacă are sens remake-ul. Are. Acum 35 de ani o fi făcut senzaţie, dar acum era să mă adoarmă. Măcar ştiu de unde a luat Tarantino ideea poreclirii gangsterilor după culori: Mr. Blue, Mr.Green (în Reservoir Dogs). Scott omagiază şi el clasicul prin refacerea scenelor iuţi (ex: goana coloanei de poliţişti cu banii de recompensă prin mijlocul New-York-ului) şi prin numele personajelor principale (numele eroului Walter Garber vine de la Walter Matthau, actorul care l-a jucat pe primul Garber, iar porecla personajului lui Travolta, adică a capului operaţiunii, vine de la omologul său din 1974: Ryder).




După cum deducem din titlul românesc, s-a deturnat o garnitură de metrou cu tot cu pasageri, într-o metropolă încă hipersensibilă la acte de terorism. Ca s-o zicem pe-a dreaptă, Scott se sparge în figuri, şmecherii vizuale, stop-cadre care cresc tensiunea la cota de alarmă. De fapt, totul a crescut comparativ cu cursul din 1974: suspansul şi recompensa (de la 1 milion $ la 10). Traducătorul român plusează şi el, şi scrie „litrii” în loc de „litri”. Cineva zicea după proiecţie că dacă l-ar fi văzut pe calculator, ştergea filmul după primele 10 minute. Nu-i chiar aşa. În primele 60 de minute totul se petrece în timp real: „Dacă nu primim banii într-o oră, omorîm un pasager pentru fiecare minut de întîrziere”. 123...te ţine în priză, dar fără surprize. Travolta e Travolta (+ cioc şi tatuaj de mardeiaş pe gît). Denzel e Washington (dispecerul de metrou devine pe rînd negociator de ostateci şi „hero”, transformare mult prea exagerată pentru un tată de familie aşteptat să ducă 2 „litrii” de lapte acasă). Turturro nu e Turturro-ul colorat şi mai-mereu-nebun cu care ne-am obişnuit, ci un poliţist foarte sec, care îi predă lui Denzel un curs rapid de negociat ostatici: "Noi suntem ca şi clovnii de la rodeo. Treaba noastră e să împiedicăm taurul să se concentreze la ce vrea să facă de fapt".

Lungmetrajul de 121 de minute deraiază grav la capitolul scenariu, care pe alocuri ne insultă inteligenţa. Păi, ziceţi şi voi: 1. banditul lui Travolta urmăreşte pe internet tot vîrtejul media pe care l-a provocat şi nu vede că unul din ostaticii săi transmite imagini live din metrou, via laptop. 2. În momentul în care ostaticii au rămas singuri în tren şi se îndreaptă cu viteză de TGV spre moarte, brusc toată lumea uită de acel laptop prin care pot comunica worldwide ce se întîmplă. 3. culmea tupeului: scenaristul vrea să credem că adevărata lovitură e dată la bursă şi Ryder/Travolta a anticipat că hijack-ul său va influenţa masiv cotaţia aurului. Şi mai pot continua cu astfel de momente în care am simţit că autorii filmului mă iau de prost. Pe scurt: Taking of Pelham 123 este un action old-school cu efecte nu-school. Atît. Simplu ca un-doi-trei...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu