luni, 16 martie 2009
Martyrs (2008)
rating: Brainwash
Revin la rostul acestui blog, anume de a concentra cateva cronici la filmele de care n-ati auzit dar pe care ati vrea sa le vedeti, evident daca se potrivesc gusturilor voastre. Oh boy, si ce film am de gand sa va supun atentiei! Deranjant e putin spus, cred ca un termen mai potrivit e revoltator... Stiti filmele alea la care privesti hipnotizat si uiti chiar si sa bei apa? Ei bine, Martyrs e genul de film la care faci pauza ca sa bei apa, tragi aer proaspat in piept, dezmortesti muschii incrancenati sau scuturi capul ca sa alungi ultimele scene cu care ai fost terorizat. Si apoi continui. Nu e recomandat pentru copii, femei sensibile sau oameni normali :). E fie pentru ciudati, fie pentru pasionati de cinema sub orice forma, sau pentru doritorii de senzatii tari care considera ca stirile de la ora cinci sunt naspa pentru ca televiziunea n-a ajuns mai repede la locul faptei. Hai ca nu vreau sa va sperii, dar calificative ca "R" sau "Interzis sub 18 ani" chiar au sens.
Martyrs e un horror francez, un mandru exemplar al noului val de acest gen din hexagon, scris si regizat de Pascal Laugier care face ca horror-urile japoneze sa para niste povesti cu zane, bine zane cu paru-n ochi si voci sinistre, dar totusi zane. Nu e nimic supranatural in Martyrs, chiar daca ar putea lasa aceasta impresie, ci doar violenta dura si suficient mister care sa te tina lipit de ecran si sa suporti acea violenta.
Filmul incepe cu o fetita iesind dintr-o cladire parasita, murdara si zgariata, alergand si tipand ingrozita de te baga-n sperieti. Aflam apoi dintr-un colaj de filmari-document despre un caz de rapire si sechestrare, fetita scapand si fiind ulterior internata intr-o clinica pentru recuperare. Sarim 15 ani in viitor si asistam la o scena normala din sanul unei familii obisnuite cu 2 parinti plus 2 copii. Ceea ce urmeaza se petrece atat de repede si de inexplicabil incat realmente te baga-n soc. Si apoi dintr-un soc intr-altul. Pentru mine n-a fost chiar easy sa urmaresc desfasurarea de blood&gore de pe ecran mai ales ca eram confuz. Daca era vreun mascat cu drujba sau topor probabil inchideam si stergeam totul, dar nu, erau fiinte obisnuite, cu grave tulburari mentale, cu niste halucinatii teribile pe care le-am recunoscut din horror-ul coreean sau japonez. Ei bine tot acest macel filmat se termina pe la jumatatea filmului extrem de brusc, aproape fara o concluzie finala, ceea ce putin dezamageste.
Intra in scena insa societatea secreta de recrutare a martirilor si odata cu ea intram si noi in alt film. Avem deci de-a face cu doua segmente diferite si doar urmarindu-l pe al doilea capeti justificarea primului si semnificatia titlului. Ce intelegem prin martir? O persoana care experimenteaza suferinte incredibile ce invariabil conduc la moarte in scopul de a transcende fizicul si a atinge iluminarea. De obicei chestia asta se petrece rar si ocazional, dar cum ar fi daca cineva s-ar indeletnici in mod organizat cu "jertfa de sine" a altora? A doua parte a filmului contine vreo 15 minute de tortura si batai sistematice asupra unei femei care, trebuie sa recunosc, iti dau o stare teribila de disconfort. Acum chiar iti poti imagina ce simt detinutii din inchisorile CIA. E totusi un film artistic, nu un snuff! Cei care ar fi tentati sa renunte la el sunt rugati sa reziste pana la final pntru ca sfarsitul e cu adevarat izbavitor, ca sa zic asa. N-a fost totul in van, chiar si "suferinta" voastra a avut un rost! Ati avut un taste a ceea ce inseamna horror-ul european la ora actuala: rece, crud, aparent nejustificat, grotesc si visceral. Martyrs nu e o capodopera, insa e ceva ... altfel, iar daca v-a placut Funny Games a lui Haneke, filmul asta e in mod clar pentru voi.
O ultima apreciere, cele doua actrite care fac rolul principal - Morjana Alaoui si Mylene Jampanoi - joaca exceptional, mai ales ca e un film extrem de solicitant, ele find nevoite sa planga aproape tot timpul.
Trailer.
Revin la rostul acestui blog, anume de a concentra cateva cronici la filmele de care n-ati auzit dar pe care ati vrea sa le vedeti, evident daca se potrivesc gusturilor voastre. Oh boy, si ce film am de gand sa va supun atentiei! Deranjant e putin spus, cred ca un termen mai potrivit e revoltator... Stiti filmele alea la care privesti hipnotizat si uiti chiar si sa bei apa? Ei bine, Martyrs e genul de film la care faci pauza ca sa bei apa, tragi aer proaspat in piept, dezmortesti muschii incrancenati sau scuturi capul ca sa alungi ultimele scene cu care ai fost terorizat. Si apoi continui. Nu e recomandat pentru copii, femei sensibile sau oameni normali :). E fie pentru ciudati, fie pentru pasionati de cinema sub orice forma, sau pentru doritorii de senzatii tari care considera ca stirile de la ora cinci sunt naspa pentru ca televiziunea n-a ajuns mai repede la locul faptei. Hai ca nu vreau sa va sperii, dar calificative ca "R" sau "Interzis sub 18 ani" chiar au sens. Martyrs e un horror francez, un mandru exemplar al noului val de acest gen din hexagon, scris si regizat de Pascal Laugier care face ca horror-urile japoneze sa para niste povesti cu zane, bine zane cu paru-n ochi si voci sinistre, dar totusi zane. Nu e nimic supranatural in Martyrs, chiar daca ar putea lasa aceasta impresie, ci doar violenta dura si suficient mister care sa te tina lipit de ecran si sa suporti acea violenta.
Filmul incepe cu o fetita iesind dintr-o cladire parasita, murdara si zgariata, alergand si tipand ingrozita de te baga-n sperieti. Aflam apoi dintr-un colaj de filmari-document despre un caz de rapire si sechestrare, fetita scapand si fiind ulterior internata intr-o clinica pentru recuperare. Sarim 15 ani in viitor si asistam la o scena normala din sanul unei familii obisnuite cu 2 parinti plus 2 copii. Ceea ce urmeaza se petrece atat de repede si de inexplicabil incat realmente te baga-n soc. Si apoi dintr-un soc intr-altul. Pentru mine n-a fost chiar easy sa urmaresc desfasurarea de blood&gore de pe ecran mai ales ca eram confuz. Daca era vreun mascat cu drujba sau topor probabil inchideam si stergeam totul, dar nu, erau fiinte obisnuite, cu grave tulburari mentale, cu niste halucinatii teribile pe care le-am recunoscut din horror-ul coreean sau japonez. Ei bine tot acest macel filmat se termina pe la jumatatea filmului extrem de brusc, aproape fara o concluzie finala, ceea ce putin dezamageste.
Intra in scena insa societatea secreta de recrutare a martirilor si odata cu ea intram si noi in alt film. Avem deci de-a face cu doua segmente diferite si doar urmarindu-l pe al doilea capeti justificarea primului si semnificatia titlului. Ce intelegem prin martir? O persoana care experimenteaza suferinte incredibile ce invariabil conduc la moarte in scopul de a transcende fizicul si a atinge iluminarea. De obicei chestia asta se petrece rar si ocazional, dar cum ar fi daca cineva s-ar indeletnici in mod organizat cu "jertfa de sine" a altora? A doua parte a filmului contine vreo 15 minute de tortura si batai sistematice asupra unei femei care, trebuie sa recunosc, iti dau o stare teribila de disconfort. Acum chiar iti poti imagina ce simt detinutii din inchisorile CIA. E totusi un film artistic, nu un snuff! Cei care ar fi tentati sa renunte la el sunt rugati sa reziste pana la final pntru ca sfarsitul e cu adevarat izbavitor, ca sa zic asa. N-a fost totul in van, chiar si "suferinta" voastra a avut un rost! Ati avut un taste a ceea ce inseamna horror-ul european la ora actuala: rece, crud, aparent nejustificat, grotesc si visceral. Martyrs nu e o capodopera, insa e ceva ... altfel, iar daca v-a placut Funny Games a lui Haneke, filmul asta e in mod clar pentru voi.
O ultima apreciere, cele doua actrite care fac rolul principal - Morjana Alaoui si Mylene Jampanoi - joaca exceptional, mai ales ca e un film extrem de solicitant, ele find nevoite sa planga aproape tot timpul.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
un film in care violenta este dusa la extrem,cu un scop pe care il vom afla doar la finalul filmului,dar veti spune ca mai toate filmele horror...asta presupun: violenta...groaza, oameni dezaxati...insa acest film se distinge de toate celelalte tocmai prin aceasta cruzime absoluta...al carui unic scop de a afla ce se afla dincolo de moarte....ne lasa cu o singura intrebare..oare omul este atat de avid de cunoastere....incat poate fi capabil de asa ceva? un film care te pune pe ganduri ,pe care nul uiti usor....iar asta inseamna un film bun...ce merita vazut(insa nu de cei slabi de inima)
RăspundețiȘtergereOpinia ta vine exact in sprijinul a ceea ce am scris si eu. ma bucur ca l-ai vazut, mersi de comentariu.
RăspundețiȘtergereOMFG. Nu ca brutalitatea extrema din motive religioase ar fi ceva nou,insa filmul nu are cum sa nu te socheze.Cel mai impresionant pentru mine a fost simplitatea cruzimii. Fara drujbe aiurea, fara frati mancatori de oameni sau case bantuite; taieturi, foarte multe taieturi,bataie si o detasare chirurgicala care nu are cum sa nu-ti dea fiori. Cut, suture, close.
RăspundețiȘtergereSi eu care credeam ca mai mult decat scena de viol din Irreversible nu se poate. Boy was i wrong.
O combinatie incredibila intre snuff si ezoteric, intre violenta si filozofie.
Un scop nobil atins cu mijloace demne de dispret.
Un film pe care eu l-as fi incadrat la orgasmultiplu tocmai pentru impactul pe care il are asupra celui care a reusit sa-l vizioneze in intregime, si pentru intrebarle pe care ti le 'planteaza'.
In ceea ce priveste lucrurile ultime, nu putem sti nimic si abia atunci cand recunoastem acest lucru ne putem intoarcela echilibru - Carl Jung