Se afișează postările sortate după dată pentru interogarea Oblivion. Sortați după relevanță Afișați toate postările
Se afișează postările sortate după dată pentru interogarea Oblivion. Sortați după relevanță Afișați toate postările
marți, 1 octombrie 2013
Trailerul zilei: SIMILO
2065. The polar ice caps have melted. The entire planet is hit by the effects of climate change. One of the few places that remain habitable is Antarctica, where big corporations have built private cities.
Asta e premiza proiectului SIMILO, un sci-fi de 20 de minute co-regizat de Miguel de Olaso si Bruno Zacarias. O scurta privire aruncata trailerului de mai jos naste intrebarea muta: Asta numesc ei scurt-metraj? Imaginea, designul de productie si atentia oferita personajelor - un ea si un el - par a sugera ca nu e nevoie de bugete astronomice pentru a realiza un film in genul Oblivion.
duminică, 21 aprilie 2013
Oblivion (2013)
rating: Brainwash
Exista doua moduri in care te poti adresa unui film ca Oblivion: unul care presupune sa uiti toate filmele de gen vazute inainte, incepand cu 2001 si Planet of the Apes si terminand cu Moon, iar altul care solicita exact opusul primei variante, si anume folosirea memoriei intr-un fel de joc “gaseste perechea” ce presupune identificarea referintelor vizuale sau a ideilor importate din filmele pe care s-ar presupune ca le-ai uitat. Daca prima idee ar fi fezabila doar cu o stergere de memorie, cea de-a doua pare sa promita ceva mai mult divertisment cu conditia sa nu-i porti pica filmului tocmai pentru maniera in care s-a inspirat. Una din greselile pe care le fac constant cinefilii (inclusiv subsemnatul) e aceea de a astepta cu fiecare premiera ceva cu totul inovator sau macar original uitand ca toata societatea, nu doar cinema-ul, se afla de cel putin 25 de ani intr-o cultura a reciclarii. Poate ar trebui sa cautam mai putin prospetimea ideilor ci noutatea felului in care sunt relatate.
In privinta SF-ului cele mai bune idei (invazii extraterestre, first contact, calatorii interstelare, roboti, imperii galactice, calatorii in timp, colonizari, teraformari etc) provin de la inceputul sec XX sau au fost perfectate in seminalii ani ‘40-‘50, asa numita epoca de aur a genului. Ultima infuzie de originalitate a fost cyberpunk-ul (anii ‘80) iar acum traim realmente intr-o epoca post-cyberpunk in care multe din ideile speculate in urma cu 30 de ani sunt practic o realitate (sau in curs de a deveni una). Originalitatea mai poate aparea doar in forma cu care sunt imbracate vizual/narativ aceste concepte, in mixarea lor sau in felul in care traverseaza granita fantasticului invadand (chestionand?) realul. Asa ca daca exista o problema cu Oblivion n-as pune-o pe seama lipsei de originalitate (si Moon a fost la randul sau un omagiu catre Odiseea Spatiala 2001) ci pe insistenta asupra citatelor vizuale in dauna unei mai bune profunzimi narative.
Povestea din Oblivion uzeaza o lunga introducere in care suntem pusi la curent cu starea de fapt din 2077, expozitiune complet sabotata de o vizionare accidentala a trailerului. Pamantul a fost invadat de o rasa de necrofagi spatiali, luna a fost facuta bucati, cataclismele naturale si razboiul nuclear au distrus toate obiectivele turistice. Razboiul a fost castigat dar planeta a fost pierduta. Resturile umanitatii sunt pe drum spre colonia de pe Titan iar in urma au ramas doar cativa tehnicieni insarcinati cu reparatia dronelor care apara de invadatori niste uriase uzine de apa. Jack (Tom Cruise) e un asemenea tehnician dar munca sa nu e deloc banala. Jack locuieste intr-un apartament futurist plasat deasupra norilor impreuna cu partenera sa, Victoria (Andrea Riseborough), care-l asista tehnic in turele sale de reparat drone. Impreuna sunt o echipa eficienta, iar asta pare a avea importanta cruciala pentru supervizoarea Sally (Melissa Leo) de pe tetraedrul de control ce orbiteaza Terra.
Primul semnal ca ceva nu-i in regula e faptul ca cei doi au memoria stearsa. Visul recurent al lui Jack, in care se vede impreuna cu Julia (Olga Kurylenko) in varful Empire State Building, si apetitul lui pentru colectionat relicve ale trecutului, aseaza fundatia pentru o deformare a realitatii. Adevarul va iesi la iveala dupa ce femeia misterioasa se dovedeste a fi reala, picand efectiv din cer, dronele isi dezvaluie scopul real, elimina restul echipajului desi acestia erau oameni iar alien-ii se dovedesc a fi in realitate rebeli condusi de Morgan Freeman care incercau sa-l racoleze pe Jack. Filmul intra astfel in fagasul traditional al thrillerelor despre recuperarea identitatii si sacrificiul personal pentru salvarea unei umanitati inrobite, rezervand cateva scene de actiune palpitante si alte 2-3 twisturi care nu par intru totul predictibile intr-un puzzle atat de familiar.
Daca conceptual existenta acestui film e greu de justificat, neaducand absolut nimic nou si fiind nici mai mult nici mai putin decat o pastisa de elemente SF deja explorate, vizual Oblivion atinge un nivel destul de ridicat de maiestrie. Imaginea curata a lui Claudio Miranda fura ochiul cu niste peisaje absolut fascinante filmate prin pustietatile Islandei. Designul futurist al locuintei protagonistilor lasa loc de speculat in ce priveste minimalismul IKEA sau tendintele Apple. Apoi libelula metalica in care zboara Jack e ingenioasa, dronele sunt convingator de eficiente si pot fi interpretate ca o declaratie politica iar TeT-ul e mai straniu decat un cub al borgilor.
Din pacate Joseph Kosinski pare sa fi fost preocupat mai mult de latura tehnica a acestui film, de aspectul sau cool, fiindca personajele par niste simple mecanisme in slujba plotului, prea putin interesante pentru a-ti pasa de ce li se intampla. Sigur, e incantator s-o vezi pe Victoria scaldandu-se goala intr-o piscina transparenta la 1 km deasupra pamantului sau pe Julia ingrozita de stilul de pilotaj al lui Jack, dar dincolo de aspectul seducator e un vid motivational enervant. Pana si o drona are mai multa personalitate decat Morgan Freeman cu ochelari de soare si trabuc.
In ce-l priveste pe Tom Cruise, omul isi face numarul obisnuit ca sa convinga ca inca e un erou de actiune in deplina forma: alearga, impusca, loveste, escaladeaza, piloteaza etc iar cateodata se retrage la o cabana pe malul lacului sa citeasca. In apararea lui insa trebuie spus ca face toate astea mai bine decat 80% dintre cascadorii de la Hollywood. Dar personajului sau nu-i e permisa nici o descatusare comica sau vreun fel de cercetare interioara. Jocul lui e adecvat situatiei dar cam atat. Melissa Leo insa, desi prezenta doar cateva minute, e mult mai intriganta. Altfel, Oblivion foloseste inspirat bugetul consistent pentru a oferi o experienta vizuala peste medie, decorata cu artificii tehnologice insa cam lipsita de viata si cu 2 finaluri: unul dramatic si unul fericit si siropos. Un lucru pozitiv e si coloana sonora realizata de M83, o ambianta electronica cu reminiscente dramatice a la Daft Punk care se potriveste foarte bine cu panoramele outdoor, chiar daca, uneori, le cam acopera...
joi, 27 decembrie 2012
Cele mai asteptate 25 de filme in 2013
Era sa ne prinda sfarsitul anului fara a compila si noi o lista cvasi-orientativa cu cele mai asteptate premiere de anul viitor. Nu ne facem iluzii ca va contine si cele mai interesante filme din 2013 dar din experienta garantam ca cel putin jumatate din ele vor genera dezbateri incinse, laude sau mustrari din partea unui public in egala masura divizat si, inevitabil, dezinformat sau manipulat publicitar. Astea fiind zise sa vedem despre ce va fi vorba.
O sa incepem cu 3 filme care s-au aflat si pe lista din 2012 insa intrucat datele lor de lansare erau undeva in orizontul indepartat al anului, timpul le-a fugarit in cel ce ne paste peste cateva zile. Django Unchained, spaghetti westernul lui Q. Tarantino se afla deja pe pietele occidentale insa in Romania vine in ianuarie asa ca mai rabdam un pic. Extravaganta adaptare a romanului lui F. Scott Fitzgerald, The Great Gatsby, s-a amanat si ea pana la vara. La fel si World War Z, bizarul film apocaliptic in care Brad Pitt se infrunta cu milioane de zombie pentru binele familiei lui. Suntem insa mai mult decat nerabdatori sa vedem New York-ul glamoros si amoral din anii ‘20, ce anume l-a determinat pe Brad Pitt sa joace intr-un film cu zombie si cat de mult a furat Tarantino din Django-ul lui Sergio Corbucci.
Tot in ianuarie primim si pulp-noir-ul lui Ruben Fleischer, Gangster Squad, care se anunta a fi port-drapelul filmelor cu gangsteri de anul asta, ruda confidentiala din Los Angeles a clasicului The Untouchables. Echipa anti-gansteri ii cuprinde pe Ryan Gosling, Josh Brolin, Robert Patrick, Giovanni Ribisi si Anthony Mackie in vreme ce arhi-dusmanul bunelor moravuri e Sean Penn/Mickey Cohen. Evident ca exista si o femeie fatala jucata de Emma Stone.
Doua candidate sigure la Oscarurile 2013 sunt si pe lista noastra de must see: Lincoln, biografia presedintelui american in viziunea lui Steven Spielberg, un film care se anunta destul de reusit mai ales datorita interpretarii lui Daniel Day-Lewis, si cronica capturarii/executarii lui Bin Laden la capatul unei vanatori de 10 ani, developata de ochiul exersat al lui Kathryn Bigelow in Zero Dark Thirty.
Chiar daca ultimul episod din seria Die Hard n-a fost extraordinar asta nu ne taie pofta de inca un film cu Bruce Willis inarmat pana-n dinti. A Good Day To Die Hard ar putea fi un action redutabil daca John Moore a studiat bine brosura McClane 101 iar Patrick Stewart produce un antagonist inspirat.
Park Chan Wook e un magician din al carui joben nu stii niciodata ce fel de iepure o sa iasa. Sau daca va fi un iepure. Stoker pare a fi un thriller psihologic de dormitor, cu niste incest si ceva omoruri, insa sunt gata sa mananc jobenul ala daca tot ce stim acum nu e doar o distragere a atentiei. Inca n-am uitat Thirst. Vorbind de Park Chan-wook, cel mai reprezentativ film al sau, Oldboy, e reimaginat de... Spike Lee. De fapt, seria manga dupa care a lucrat si Park. Ne intereseaza cum va executa Josh Brolin secventa cu taiatul limbii..
Un sequel la Vrajitorul din Oz ar fi fost inutil insa un prequel in care atentia sa fie adusa asupra Vrajitorului si a modului in care a ajuns el in Oz, ei, asta ar putea fi interesant. Oz: The Great and Powerful ii transporta pe James Franco, Michelle Williams, Rachel Weisz si Mila Kunis in mainile lui Sam Raimi pentru a popula cu ei taramul magic in care ne va duce cararea de aur.
Anul viitor se anunta si un aflux de SF-uri puternic bugetate: Oblivion-ul lui Joseph Kosinski (Tron Legacy) s-ar putea ridica peste medie dat fiind ca scenariul ii apartine lui William Monagham (The Depareted) iar Tom Cruise e familiar cu genul inca de la Minority Report. Sper sa nu fim dezamagiti. In caz ca suntem ne mutam sperantele pe Elysium, al doilea film al lui Neill Blomkamp (District 9), care promite acelasi gen de comentariu social (de data asta elita vs 99%) intr-un cadru de action sci-fi pur sange cu Matt Damon si Jodie Foster.
In categoria super-eroi nu ducem lipsa nici anul asta de filmele Marvel, parte din faza secunda a proiectului Avengers coordonat de Josh Weddon. Cel mai asteptat insa e Iron Man 3, la carma caruia Shane Black (Lethal Weapon, Kiss kiss bang bang) l-a inlocuit pe Jon Favreau vrand sa ne asigure ca neseriozitatea din instalarea precedenta a fost corectata si ca s-ar putea sa-l vedem pe Robert Downey Jr. mai vulnerabil ca oricand. Trailerul o confirma.
In coltul DC Comics totul atarna de reinventarea lui Superman asa cum a fost gandita de Zack Snyder, Chris Nolan si David S. Goyer. Man of Steel se vrea a fi un cap de pod in dezvoltarea unei francize care sa cuprinda cat mai multi eroi aflati in portofoliul DC, dupa reteta rivalilor Marvel. Trailer.
O interesanta abatere in filmele de gen va fi The Wolverine, un film de sine statator, care imparte cu seria X-Men doar eroul principal, jucat de acelasi Hugh Jackman. Avandu-l la carma pe James Mangold (Walk the Line) -dupa ce Darren Aronofski a renuntat la proiect- si tragandu-si seva din seria grafica scrisa de Frank Miller, tratata scenaristic de 'suspectul de serviciu' Christopher McQuarrie, filmul asta va fi mai degraba eastern japonez cu samurai decat un produs traditional cu super-eroi americani.
Si daca tot am amintit de Frank Miller sa precizam ca ne-am saturat sa tot asteptam dupa continuarea Sin City. Robert Rodriguez ne asigura insa ca anul asta o vom avea pe A Dame to Kill For... ar fi extraordinar.
Un alt produs de serie care va naste discutii nesfarsite e sequell-ul Star Trek: Into Darkness al lui J.J. Abrams. Am vazut deja un trailer si dincolo de pastrarea look-ului si a echipajului initial am primit un ghiont incitant de la villain-ul jucat de Benedict Cumberbatch, foarte probabil vinovat de prabusirea iconicei USS Enterprise pe un litoral nespecificat. Nu trebuie sa fii un trekkie pentru a astepta filmul asta.
Cu nerabdare asteptam si ecranizarea romanului emblematic pentru ceea ce se cheama military SF, Ender’s Game, film care se afla in lucru de aproape 2 ani si a carui premiera e pe la sfarsitul lui 2013. Regizat de Gavin Wood, autorul deplorabilului X-Men Origins: Wolverine, suntem insa oarecum ingrijorati asupra rezultatului final, in ciuda prezentei in distributie a lui Harrison Ford si a pustiului din Hugo, Asa Butterfield.
Tot in 2013 primim si partea a doua din seria The Hunger Games, debutata in acest an cu un prim episod destul de satisfacator. Catching Fire continua astfel aventurile lui Katniss Everdeen in distopica lume imaginata de scriitoarea Suzanne Collins.
Simon Pegg, Nick Frost si Edgar Wright au decis sa puna capat absurdei lor trilogii Blood and Ice Cream, din care fac parte deja Shaun of the dead si Hot Fuzz, cu un film apocaliptic intitulat simplu The World’s End. Cunoscandu-i prea bine deducem ca lumea se va sfarsi intr-un mod cinic, grotesc si absolut neverosimil. Dar ce mai conteaza?
Anul viitor isi anuntase si Lars von Trier cea mai noua exhibare, Nymphomaniac, care, dupa cum sugereaza titlul si antecedentele regizorului, va fi destul de explicita. Echipa de actori cuprinde pe langa obisnuitii Charlotte Gainsbourg, Willem Dafoe, Stellan Skarsgard si nou venitii Shia Le Beouf, Jamie Bell sau Christian Slater. Avem indoieli ca vom gasi un cinema in apropierea noastra unde sa-l vedem.
In categoria animatiilor in 2013 ne vom prezenta la sequell-urile Monsters University si Despicable Me 2. Primele filme au fost amuzante si nu gasim nici un motiv pentru care continuarile sa nu fie pe masura.
Johnny Depp e cel mai profitabil actor de la Hollywood ceea ce face ca filmele in care apare sa fie asteptate cu sufletul la gura. The Lone Ranger ii aduce lui Depp inca o colaborare cu Gore Verbinski - a cincea - iar noua o ecranizare de anvergura a seriei western Calaretul Singuratic cu potential de multiple continuari. Daca va avea succes, desigur.
Finalul de an ne va servi felul doi din The Hobbit, intitulat Desolation of Smaug, care speram ca ne va dezvalui o imagine incantatoare a balaurului lui Tolkien, mare hot de aur piticesc spre care au plecat 13 dwarfi si-un hobbit anul acesta. Cale lunga pe care speram s-o netezim cu informatii calde in anul ce vine.
Cam atat din sfera filmelor de consum. La cele de mai sus s-ar adauga lista filmelor indie prezentate la Sundance si cea a filmelor care se vor lansa la Cannes 2013. dupa care noi vom astepta inca un an ca sa le vedem. Avem insa cu ce ne umple timpul.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)