vineri, 25 octombrie 2024
ASTRA 2024 – partea I
CRONICI DE RĂZVAN BĂLOI
Între tăcere și păcat (Diana Nicolae • Romania, SUA • 2024) mă simt și eu când (re)trăiesc prin ecran alături de poeta-activistă-multi-premiată-și-tradusă-în-mai-toate-limbile, Ana Blandiana o parte din istoria zbuciumată a ultimilor 30 de ani din România și mă emoționez când realizez că au existat și altfel de oameni, care au spus lucrurilor pe nume atunci când au putut sau le-au ascuns “la vedere” în opera lor înainte de 1989. Vocea melodioasă a poetei (și aflu acum că Blandiana e un pseudonim, fiind de fapt numele satului mamei sale) ne însoțește prin istorie: suntem la Paris la protestele din 1968, la București la cutremurul din 1977 și apoi în perioada Revoluției Române suntem în studioul TVRL și la ședințele Frontului Salvarii Naționale, când Ana refuză postul de vicepreședinte al țării și suntem alături de ea când vorbește motivațional în fața oamenilor în Piața Universității la “golaniadă” și în Piața Victoriei la #Rezist. Îi dă viață motanului “Arpagic”, carte care îl persifla pe Ceaușescu, vândută în anii 80 in librării în doar jumătate de oră, dar și celui mai important proiect la său: înființarea alături de soțul său a “Muzeului Memorialul Victimelor Comunismului si Rezistentei” din Sighetul Marmației. Filmul e magic, emoționant și un adevărat manual de istorie necenzurată și extrem de realistă!
Între tăcere și păcat (Diana Nicolae • Romania, SUA • 2024) mă simt și eu când (re)trăiesc prin ecran alături de poeta-activistă-multi-premiată-și-tradusă-în-mai-toate-limbile, Ana Blandiana o parte din istoria zbuciumată a ultimilor 30 de ani din România și mă emoționez când realizez că au existat și altfel de oameni, care au spus lucrurilor pe nume atunci când au putut sau le-au ascuns “la vedere” în opera lor înainte de 1989. Vocea melodioasă a poetei (și aflu acum că Blandiana e un pseudonim, fiind de fapt numele satului mamei sale) ne însoțește prin istorie: suntem la Paris la protestele din 1968, la București la cutremurul din 1977 și apoi în perioada Revoluției Române suntem în studioul TVRL și la ședințele Frontului Salvarii Naționale, când Ana refuză postul de vicepreședinte al țării și suntem alături de ea când vorbește motivațional în fața oamenilor în Piața Universității la “golaniadă” și în Piața Victoriei la #Rezist. Îi dă viață motanului “Arpagic”, carte care îl persifla pe Ceaușescu, vândută în anii 80 in librării în doar jumătate de oră, dar și celui mai important proiect la său: înființarea alături de soțul său a “Muzeului Memorialul Victimelor Comunismului si Rezistentei” din Sighetul Marmației. Filmul e magic, emoționant și un adevărat manual de istorie necenzurată și extrem de realistă!
E Interzis (Anelise Sălan • Romania • 2024 • 99 min • Premieră mondială) deocamdată în România să te căsătorești cu o persoană de același sex, dar asta nu înseamnă că nu te poți lupta cu un întreg sistem și să mergi până la capăt pentru drepturile tale. Astfel că, prin Asociația Accept, 21 de cupluri de același gen merg la CEDO și după patru ani de demersuri, în 2023 obțin o sentință favorabilă prin care România trebuie să adopte o formă juridică de recunoaștere a familiilor formate din persoane de același sex. Astfel că optimismul ar trebui să primeze, însă cum timp de un an de zile, statul român nu a făcut niciun demers pentru punerea în aplicarea a acestei decizii, o vedem în sală pe Anelise Sălan, producătoarea filmului și una dintre inițiatoarele procesului, tristă, resemnată și pesimistă, afirmând că doar un șantaj politic (intrarea in Shengen, o amendă usturătoare sau o procedură de infringement) ar putea pune lucrurile la punct. Nu pot să nu remarc că filmul are două părți, prima, înainte de prima decizie CEDO, cu cadre lungi, frumoase, în natură, relativ optimistă, despre aceptare și zbuciumul cuplurilor gay în România și a doua cu cadre fixe, gri, apatică, despre o luptă istovitoare și aparent fără speranță, de recunoaștere juridică și protecție socială.
Leo Records: Doar pentru prietenii noștri, (Ioana Grigore • Romania • 2024 • 70 min) îl aduce în prim plan pe Leo Feigin (Aleksei Leonidov), un dizident rus, în prezent de 86 de ani, care în anii 70 a emigrat în U.K. și a început o emisiune la postul de radio BBC, prin care hrănea milioane de cetățeni sovietici cu muzică nepermisă la ei, de jazz american. Se poate ca emisiunea lui să fi avut o oarecare influență asupra apariției surprinzătoare pe piața muzicală a unor formații atipice de jazz, avangardiste, în fostul U.R.S.S., dintre care se remarcă Ganelin Trio și Pop Mechanics, formații care devin universale și care sunt lăsate până la urmă să concerteze în afara spațiului sovietic. De teamă ca această muzică să nu dispară, Leo înființează o casa de discuri, Leo Records și începe să promoveze diferite formații de muzică avangardistă, semi-ilegale, dar unice (doar pentru prietenii noștri!) pe o piață muzicală copleșită de mainstream. Cu răbdare, fengshui și preseverență, Leo a scris istorie și cu toate că a scos sute de mii de discuri, vedem că povestea lui nu e de succes, căci discurile lui nu se vând, nici măcar acum când sunt considerate vintage. Această dilemă încearcă să ne-o lămurească după film regizoarea româncă Ioana Grigore, care ne dezvăluie că la cei 86 de ani ai săi, Leo încă mai lansează albume și prin urmare povestea nu s-a terminat, iar succesul e de așteptat!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Comentariile noi nu sunt permise.