luni, 9 ianuarie 2023

2-3 întrebări pentru '23 (III)

Noul calup de răspunsuri la "circulară" (cum a numit Ovidiu Hrin alias Tzutzu acest demers) e ca o masă de Sărbători în Banat. Grea, dar gustoasă. De aceea avem doar trei repondenți tura asta, să nu pice prea greu. Începem personal, nu se poate altfel cu Christine Cizmaș, de la care într-un fel a și pornit ideea acestor interviuri, fiindcă aveam restanță un dialog cu ea (după ce vorbisem cu Ovidiu, colegul de la Auăleu). Aici face tandem cu (celălalt) Ovidiu/ Tzutzu. Featuring un artist din mai tânăra generație, Gavril Pop, al doilea rezident la Balamuc în 2023. Dragi consumatori, să vă fie de bine (dacă pică greu meniul de azi, ciorba de varză face minuni)!



Christine Cizmaș:

Dragă Marele Ecran, Dragă Tzutzu, Dragă Livia, Dragă Jasmina, Dragă Vesna, Dragă Alexandru, Dragă Florin, Dragă Floruț, Dragă Lucian, Dragă Goran, mi-e mai ușor să vă am în față la o masă mare, să-mi imaginez că discutăm despre regrete pre-cultural -capitaliste-timișorene, să zicem. nu știu ce urmează să scrie Tzutzu, am intrat în același calup. majoritatea ați răspuns deja, v-am citit și mă identific cu multe din răspunsurile voastre. regret că nu am consumat mai mult eveniment cultural local. că nu pot fi mai des doar un consumator. să mă bucur, să mă doară, să plâng, să discut…să am ofertă, să plonjez în emoții. m-am săturat de critica neconstructivă. regret că am fost sceptică, foarte sceptică la început, după câștigarea titlului și nu am vrut să mă deschid. sau nu am putut să mă deschid. sau poate nu regret. eu știu ce fac eu, de ce fac ce fac, dar ce fac ceilalți, ce facem noi, împreună…mă înțelegeți?! sigur ne înțelegem. îmi lipsește deschiderea. colaborarea. zâmbetul. curiozitatea. cunoașterea. acum ar fi fain să vorbim despre asta la acea masă imaginară. nu știu când ne vom întâlni. spor, oricum, la toți. și la dracul cu regretele. să ne fie mai bine. împreună și separat.

am fost convinsă că vom câștiga acest titlu. ce s-a întâmplat după aceea, nu mai știu. mi-am văzut de gâște. poate îmi spuneți voi, dacă a fost o greșeală să procedez așa. politicile culturale sunt o treabă. să joci, să fii actor, e altă treabă. și să mai ai și un vecin care îți încurcă viața profesională, îți dă cu stop respirator orice dorință a ta de a te deconecta în afara str. Laszlo Szekely 1. m-am regrupat între timp. am învățat să trăiesc și așa. respir profund. mă relaxez. merg mai departe. și pe alte străzi.

am răspuns personal. nu știu altfel.

Marele Ecran: Cu ce crezi că vom rămâne (sau ar fi fain să rămânem) după 2023?

Christine Cizmaș: vom rămâne noi cu anul două mii douăzeci și patru. două mii douăzeci și cinci. două mii două zeci și șase. două mii două zeci și șapte. două mii douăzeci și opt. două mii două zeci și nouă. am adormit. m-am mutat. am murit?

M.E. Ai niște așteptări personale? Sau lucrezi la ceva / ai ceva în plan pentru 2023?

Christine Cizmaș: știu, simt că sunt într-un punct în viața mea când încep să se lege punctele. încă bâjbâi, dar nu uit sau încerc să îmi reamintesc mereu că ce mi-am dorit pe când aveam vreo 20 ani, se întâmplă. nu mai vreau jumătăți de măsură. vreau să fiu fericită pe scenă, pe scaunul spectatorului, pe stradă, cu stiloul în mână, cu prietena mea de mână, în vană sau în fața unui tablou. nu trebuie să forțez nimic, până la urmă ce e să se întâmple, așa de fain se întâmplă.

M.E. Fiind pe Marele Ecran, ce titlu de film crezi ca s-ar potrivi cu povestea asta cu Capitala?

Christine Cizmaș: 

Pe Marele Ecran să fie:

Restul e Tăcere, Nae Caranfil

The Square, Ruben Östlund. 

Mă opresc. 

Mulțumesc pentru întrebări. Mulțumesc că sunteți. 

Pe foarte curând! 

Până atunci, un pahar în cinstea  voastră. 

Noroc! Să fie 2023.

Christine Cizmaș, co-fondator și actor la Auăleu, multi-etnică, îndrăgostită și într-o relație necondiționată cu teatrul și cinematograful. Cel mai recent spectacol în care poate ați văzut-o: "Grand Hostel Timișoara" (dacă n-ați văzut încă, faceți-vă un cadou).



Marele Ecran: Ai vreun regret legat de perioada asta pre-2023, ai observat un rateu mai mare al orașului? 

Ovidiu Hrin: Cred că cel mai mare rateu pentru Timișoara în perioada 2017-2022 (e.g. de când s-a anunțat oficial că TM va fi CC) este șansa pierdută de a ne descoperi, de a învăța despre noi înșine, despre cine suntem noi (ăștia din Timișoara), despre ce anume avem de dat lumii, despre ce anume ne face cu adevărat timișoreni. M-a durut foarte tare faptul că în jurul meu am început să întâlnesc prea mulți care își exersau defensivele pentru propriile nereușite dând vina pe ‘ceilalți’. Tot ceea ce făceau aceștia era să-și dedice mai degrabă timpul pentru ascuțirea limbii, a dinților și a coatelor decât pentru găsirea unor soluții la una sau mai multele probleme care țin de ei.

Glumeam și cu prietenii pe seama asta… La un moment dat am început să mă simt prins parcă înr-un loop din documentarele lui David Attenborough în care ne povestește cu vocea lui inegalabilă cum leoaica își pregătește metodic vânătoarea zebrei iar în același timp hienele - de la câțiva kilometri distanță – deja își exersează răbdarea pentru plecarea felinei de la scena atacului doar doar pentru a prinde și ele câteva resturi. Mă opresc asupra faptului că noi (timișorenii) nu am învățat (încă) să ‘vânăm’ împreună, să ne hrănim împreună, să împărțim între noi roadele muncii… de fapt Timișoara nu a învățat în toți acești ani să muncească/trăiască ca un organism. Limba însă, pe aia și-o ascute timișoreanul în mod regulat dar nici măcar ea nu este folosită public ci doar în grupuri și în grupulețele restrânse în care validarea celor spuse este un dat.

Sunt multe eșecuri pe care Timișoara le-a făcut și nu și le-a asumat la vremea respectivă și din păcate nu am cum să le scriu toate aici…Mă bucură însă faptul că au început (chiar dacă mult după ultimul ceas) aceste “reparații” – care sper să fie luate ca “lecțiile” pe care le menționezi și tu… Totuși, permite-mi te rog abținerea de la ridicarea în slăvi a acestui lucru, căci el este urmarea unui strigăt al disperării (warcry) iar “munca” celor chemați la sacrificiu în ultimul ceas este una provenită dintr-un mediu încropit, al unui mediu mai degrabă reactiv decât unul activ. Sunt interesat așadar mai mult de acea Timișoară post 2024 decât de Timișoara din mijlocul acestui “zombicid cultural”.

M.E. Cu ce crezi că vom rămâne (sau ar fi fain să rămânem) după 2023?

Ovidiu Hrin: 2023 va fi o sită bună pentru cei câțiva oameni faini care știu să își facă treaba și care lucrează pentru binele și pentru supraviețuirea obiectului activității lor și nu pentru supraviețuirea acestui golem născut din încrucișarea intereselor politice locale și a birocratizării “loteriei de proiecte”. Vreau să cred că în Timișoara mai sunt oameni care chiar își doresc să-și crească acel Obiect al muncii lor. Dar lucrul acesta se va vedea cel mai clar după ce se stinge lumina, după ce se tocesc ghearele, după ce se opresc fondurile, după ce hienele au murit de foame, după ce rămânem o ‘piața reală’ și nu un vis vândut de pe raftul unui ‘mall cultural european’. Deci sper să rămânem înarmați cu destulă răbdare. :)

M.E. Ai niște așteptări personale? Sau lucrezi la ceva / ai ceva în plan pentru 2023?

Ovidiu Hrin: Una din așteptările mele este cea de a rămâne departe de această nebunie. Eu unul îmi voi concentra toată atenția pe lucrurile care chiar contează: să am grijă de familia mea să aibe destulă mâncare pe masa, să dorm bine, să mănânc sănătos, să fac destulă mișcare zilnică, să beau apă destulă, să-mi fac curat în bârlog, să mă țin de disciplina mea zilnică, să mulțumesc pentru tot ceea ce am și nu în ultimul rând pentru încă o zi trăită.

M.E. Ce titlu de film crezi ca s-ar potrivi cu povestea asta cu Capitala?

Ovidiu Hrin: La mine e o combinație între copleșirea transmisă de viața din The Walking Dead și intriga din Game of Thrones. Doamne ajută-te! 😊

Ovidiu Hrin este graphic designer, fondator al studioului Synopsis din Timișoara. În 2011 a lansat TypopassageTM, o rețea de micro-muzee neconvențională de artă tipografică și design (specialitatea casei: design de afiș). În acest cadru curatoriază expoziții și organizează conferințe, dialoguri și ateliere cu profesioniști de referință la nivel internațional, dedicate educației în comunicare vizuală și design grafic. Lucrările sale sunt prezente în numeroase publicații de specialitate și frecvent publicate, expuse sau premiate la concursuri și bienale de design grafic. O selecție a afișelor sale face parte din colecția permanentă a Museum für Gestaltung din Zürich. Din 2012 predă cursuri de caligrafie și jurizează competiții de design naționale și internaționale (Romanian Design Week, Peru Biennial etc).




Marele Ecran: Ai vreun regret legat de perioada asta pre-2023, poate un rateu mai mare al orașului care merită semnalat? - sperând ca odată cu eșecurile vin poate și lecții...

Gavril Pop: Personal, un regret-regret nu cred că am neapărat, câteodată cred că regret că nu am plecat în tot timpul ăsta dar nu-mi dau seama precis. Sunt încă super tânăr și poate nu am o imagine de ansamblu a orașului foarte bună; am auzit multe legende legate de o scenă locală mult mai vivace, într-un trecut nu foarte îndepărtat care pare că aproape peste noapte a dispărut. Pre-2023 mi se pare că au fost multe hei-rup-uri care s-au dizolvat repede și cred că încă vor fi. Unele chestii mai mișcă din când în când; mi-ar fi greu să le proiectez în viitor, încerc să mă bucur de cât e și să fac ceea ce fac pe cât de bine se poate. Aș regreta momentele în care am gândit prea mult.

M.E. Cu ce crezi că vom rămâne (sau ar fi fain să rămânem) după 2023?

Gavril Pop: Nu știu la ce mă aștept și cred că mă feresc pe cât se poate să-mi imaginez tot felul de chestii care cu siguranță nu or să se întâmple. Ceva o să rămână, cum o să se arate ceva-ul ăsta, om vedea. Poate nu voi rămâne eu aici. Ce-i drept e că ar fi fain să rămânem cu o infrastructură culturală mai eficientă sau pur și simplu existentă - și să fim mai serioși și mai neserioși în același timp. Poate și un transfer de cunoștințe/skill-uri/experiențe de la un grup la altul ar fi necesar, să nu rămânem fără oameni după ce capitala pleacă (dacă oamenii ăștia există, să-i găsim dacă nu).

M.E. Ai niște așteptări personale? Sau lucrezi la ceva / ai ceva în plan pentru 2023?

Gavril Pop: În cel mai pozitiv scenariu, mă aștept să am de lucru și apoi mai am alte vise pur domestice. N-aș vrea să devin pesimist, dar simt că mă înstrăinez puțin de tot contextul ăsta, cel puțin la nivel formal - cumva ar fi totuși greu să scap dacă nu mă disloc într-un fel de aici. Aștept colaborarea cu Balamuc, aia sigur va fi mișto, în rest, în momentu’ în care îți răspund, încă sunt într-o poziție incertă. Nu mi-e frică pentru lucrările mele de sertar, alea nu o să dispară.

M.E. Ce titlu de film crezi ca s-ar potrivi cu povestea asta cu Capitala?

Gavril Pop: Îmi vine mai mult în cap o scenă, un mic monolog al Doamnei Peacock din Clue, și zice așa: Well, someone's got to break the ice, and it might as well be me. I mean, I'm used to being a hostess, it's part of my husband's work. And it's always difficult when a group of new friends meet together for the first time, to get acquainted. So I'm perfectly prepared to start the ball rolling. I mean, I have absolutely no idea what we're doing here. Or what I'm doing here, or what this place is about, but I am determined to enjoy myself. And I'm very intrigued, and, oh my, this soup's delicious, isn't it?

Gavril Pop este interesat de vizualizarea proceselor cognitive și de conjuncția elementelor cunoașterii. De asemenea se preocupă de relația publicului larg cu arta și colaborează constant cu fundații și asociații din Timișoara în programe de mediere culturală dedicate expozițiilor de artă contemporană. A publicat texte critice în Revista Arta și Revista 22. Ca artist a colaborat cu spații independente și platforme artistice ca Lapsus, Draft, Secret Garden (Timișoara), GAEP (București), Camera (Cluj). Recent a participat în programul de rezidență artistică a spațiului niki e.v. din Hanovra.

Interviuri consemnate de Lucian Mircu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.