marți, 28 februarie 2017

Plesh goes to Holywood...to go crazy (XVII)

Dupa confuzia de la Oscaruri, mai aveti chef de una? Live from LA, raporteaza Cristian Plesh.

M-am intors in Los Angeles dupa turul de forta prin Romania, gata sa reluam lucrul la film. Pentru inceput, am adaptat scenariului la locatii, ca sa cream o atmosfera atunci cand il citeste cineva.

Intre timp am acceptat, din nou, sa ajut un prieten la o scurta filmare. La aceasta scurta filmare am cunoscut o actrita romanca. Am discutat despre cat e de greu este sa gasesti de lucru ca strain si cat de usor ar fi daca esti american. Despre cum amandoi am avut posibilitatea de a lucra la filme mari, dar ne-a fost luat covorul de sub picioare in ultimul moment. Eu ca membru al echipei, ea ca actrita. Daca nu ai reputatie, aici esti nimic. Ne-am imprietenit si pe facebook ca tot omul modern si am zis ca vom ramane in contact.

Intre timp varianta noua de scenariu este gata si primim notite de la producatorii americani si cel roman. Din nou, nu sunt de acord cu jumatate din ele, pentru ca ar scadea calitatea filmului. Ca sa ma asigur am analizat filme horror recente precum It Follows, The Ring, The Witch, Babadook si toate imi confirmau teoria. Asa ca am scris un email lung in care mi-am expus parerea si...dezastru. A urmat un clinch foarte urat.



Producatorii nu au vrut sub nici o forma sa imi accepte argumentele si mi-au impus parerea lor, subliniind ca nu am experienta de regizor. Am fost aproape de cadere nervoasa, pentru ca abordarea mea asupra filmului a fost una motivata majoritar de aspectul comercial si nu de cel de "artistic". Tocmai de aceea am supra-analizat filme horror de succes, pentru a fi sigur ca ofer publicului filmul de gen la care se asteapta. Am fost intampinat de un zid.

Dupa o saptamana sau doua am decis sa ma distantantez emotional de scenariu. Am trecut de la a fi creatorul povestii la a fi mai mult un regizor mercenar. Adica atunci cand producatorul spune "asa", eu spun "asa facem" si ma chinui sa gasesc o solutie de calitate de a face asa. Macar atat pot incerca sa mai fac: sa maschez cumva solutiile impuse.


*


Dupa un timp producatorii au o noua idee care li se pare geniala, dar mie mi se pare o pierdere colosala de timp. Era primul semn ca lucrurile nu sunt chiar roz.

S-au hotarat ca vor sa tina o citire publica a scenariului la care sa invite oameni din industrie in speranta ca vor investi atrasi de scenariu.

Romanii la nevoie se cunosc... sau?

Actrita romanca pomenita mai sus facea figuratie. Uitandu-ma la ea pe facebook realizez ca a jucat intr-o productie recenta care face valuri pe plan international. Mai mult de atat, vad ca prietenul ei are ceva putere in Hollywood. Macar pentru filme mici cum incerc eu sa fac si chiar pe genul horror.



Imi zic sa o sun si sa o invit la citire pe fata, ca nu imi place sa dau de-a curmezisul. Daca nu aflam cine este si cu cine se vede as fi invitat-o? Nu cred. Dar in niciun moment nu m-am gandit sa ma duc la ea si sa ii zic "Stii tu, am si eu un scenariu aici, nu vrei sa il dai prietenului tau?". Mi s-ar fi parut usor scarbos si indecent.

M-am gandit sa o invit la citire si sa ii mentionez ca rolurile in film nu sunt date. Daca ii place scenariul atunci putem discuta pe el. Daca intr-adevar ii place si vede potential, este alegerea ei daca vrea sau nu sa isi intrebe prietenul. In caz ca nu vrea sa fie in film si/sau nu ii place scenariul, asta e, inseamna ca nu am facut o treaba buna si ne vedem mai departe de treaba. Nu plange nimeni.

Asa ca o sun. Conexiunea era foarte proasta si se tot intrerupea. Am incercat sa ii aduc aminte cum ne-am intalnit si sa ii spun despre ce ii vorba. Era prea greu de vorbit asa ca i-am trimis un email si, mai tarziu, sms-uri. Nu am primit nici un raspuns inapoi. Ba mai mult, m-a inlaturat ca prieten pe facebook si mi-a blocat numarul sa nu o mai pot apela.

Ce ti-e si cu romanii astia...



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.