marți, 12 decembrie 2017

Best-of: 17 din 2017. Și încă ceva

EAST SEVENTEEN



Știți că nu prea suntem noi în pas cu industria, așadar n-avea cum să ne iasă altfel topul pe 2017. Dacă îl mai bagăm în schemă și pe Felix aka Waka_X (prietenul nostru din trupa Makunouchi Bento), e clar că se lasă de fapt cu un album de recomandări mai exotice pentru vacanță, fără jingle-bells. La topul întocmit și asumat de Felix (cu tot cu grafică), avem și sugestii BONUS de documentare, seriale + câteva filme românești. Atâta am putut, atâta am văzut, la anu' poate mai mult.


SIDE A: esentiale (10 tracks)


O meta-poveste despre puterea literaturii si a filmului, spusa in dulce stil sud-american.
Filmul meu favorit pe 2017. Buget minim- efect maxim. Poveste arhetipala de cea mai buna calitate. Nu ratati nici filmul (precedent) al lui Andres, "El hombre de al lado".


Revolutia egipteana vazuta dintr-o duba a politiei. O parabola nu extrem de subtila dar extrem de bine realizata pe film. Despre convietuitul in comun, solidaritate, baricade si granite reale si imaginare. O buna surpriza a anului.

Pfuaaaa! Cel mai bun fiction (scifi?!) vazut in ultimii ani.
Insane in the afro-brain. De neratat. Excentric de de neuitat.

Larrain nu lasa stacheta mai jos. Fantastic film. Mi-a adus aminte cumva de "The Master".
Cine e vanatorul si cine e vanatul? De neratat si asta.

O comedie/satira sociala in Technicolor. Experiment cu iz de 70's giallo si pastise oculte.
Mare maiestrie si fun. E mult mai mult decat pare.




Inca o MARE MARE bucurie cinematografica de la Alain Guiraudie.
Neortodox, queer, murdar, profund. Un film exceptional de autor.
De neratat!


Cel mai bun produs artistic marca Escalante de pana acum. De maturitate.
Te baga in transa si iti modifica realitatea de sub picioare. Eros si thanatos, creatie si autodistrugere tratate cu cea mai mare subtilitate si arta. Bun de tot.


Unul din cele mai bune (cate mai sunt...) horrors japoneze autentice recente.
Nu cel mai bun Kiyoshi Kurosawa dar... bun de tot. Tensionat si twisted.
Si inspaimantator pe bune. (dupa cum vedeti nu prea listez horrors americane...:)

Un casting de exceptie, o poveste traznita de toate fulgerele lui Dumont. Nu asa bun ca "Li'l Quinquin" dar suficient sa-l remarc, sa ma bucur de el si sa-l recomand. Un film unic si plin de umor bizar in peisajul de clone obosite si laminate. De neratat.

Un mix reusit koreean horror cu tot ce-ti trebuie: filosofie orientala, horror, comedie, thriller.
Bucatarie buna, entertaining cat se poate si inca ceva peste. De concediu/vacanta.



SIDE B: mentiuni speciale: (7 tracks)








(compozitor: Felix Petrescu)




material BONUS (ce mi-am amintit din 2017 după ce am uitat tot)

La categoria "filme artistice" am reținut și eu trei de pe lista lui Felix: El Ciudadane Ilustre, Clash și Rester Vertical. Aș plusa cu Good Time al fraților Safdie, pentru care m-am deplasat la multiplex. Tot acolo m-am bucurat și de Mother!, The Square, cu toate defectele lor evidente și de The Dunkirk, cu defectele mai puțin evidente. Mi s-au ars pe retină Lady Macbeth-ul încarnat de Florence Pugh și Una Mujer Fantastica al lui Sebastian Lelio.

La documentare (m-)au rupt Convictions (de Tatiana Chistova), văzut la Astra, farsa politică Weiner (aflat și în programul FARAD)Curajosul Icarus (de Bryan Fogel) surprinde scandalul planetar încă în desfășurare cauzat de doparea sportivilor ruși printr-un program coordonat de stat în colaborare cu FSB, la ordinele lui Putin. Un documentar-școală care începe blajin și pe la jumătate se dă de trei ori peste cap prefăcându-se în cu totul altă dihanie de film. 




N-am văzut I am not your Negro (și se pare că trebuie), în schimb am văzut OJ: Made in America, o frescă de 8 ore despre tragedia care fascinează America de secole: rasă, faimă și crimă. Jim & Andy: The Great Beyond e un studiu fascinant despre cât de mult se poate topi un actor (Jim Carrey) în pielea unui personaj (Andy Kaufman). După 20 de ani, filmările de pe platou (din rulotă, behind the scenes etc) la Man on the Moon sunt în sfârșit arătate. Multă lume zice că sunt mai interesante decât filmul lui Forman.

N-a fost un an strălucit pentru filmul românesc, dar nici întunecat. Foarte solid mi s-a părut filmul lui Adrian Sitaru, Fixeur (prezența sa în cinematografe suprapunându-se din păcate cu cele mai ample proteste de stradă din ultimii nuștiucâți ani). 

Dacă ar fi să numesc cel mai important film românesc al anului ar fi tot un documentar:  Ouăle lui Tarzan de Alexandru Solomon. Greu, inconfortabil, despre lumi aparent îndepărtate și totuși dureros de asemănătoare cu a noastră. Ouăle lui Tarzan e strigătul mut al omului-maimuță.  



Țara Moartă de Radu Jude e fix așa cum te-ai aștepta de la un film de Radu Jude să fie: complet neașteptat și necruțător. Mențiune specială: doc-ul necesar/activist Planeta Petrila, cu care am reușit să strângem 700 de spectatori la Grădina de Vară. 

Cel mai bun debut (și în sfârșit un "film românesc de Crăciun") e Marița de Cristi Iftime - ne asumăm subiectivismul, fiind filmul de închidere al ediției Ceau, Cinema! 2017. Apropo, tot din programul Ceau, musai să amintim Mister Universo, minunata docu-ficțiune care a luat Marele Premiu și The Lure, trecut între cele mai bune filme ale anului și de Esquire.

Despre ierarhia filmelor românești a scris mai cuprinzător vechiul nostru coleg, Ionuț Mareș, aici.

La seriale, nu mai e niciun mister: Twin Peaks "a reinventat televiziunea din nou". Better Call Saul a ținut sus ștacheta și în sezonul 3. Revenirea Curb Your Enthusiasm, deși cu episoade foarte inegale, e una din bucuriile anului. La descoperiri: Ozark (cu Jason Bateman), aș zice perfect pentru perioada de petrecut (sau evadat) în familie, care urmează. 

(textier: Lucian Mircu)




marți, 5 decembrie 2017

Portughezi din Soho la Timișoara


Pentru că suntem parteneri de cursă lungă cu Lectoratul de limbă portugheză la Timișoara, anunțăm cu bucurie că poposește și la noi festivalul de film de scurtmetraj NY Portuguese Short Film Festival. Este un festival itinerant (realizat de Arte Institute din New York), care promovează cinematografia portugheză și noua generație de regizori portughezi. 6 și 7 decembrie, ora 18:00, Aula Bibliotecii Central Universitare „Eugen Todoran", intrare liberă, subtitrare în română și engleză.

 Instalarea fricii” (TO: Instalação do medo), în regia lui Ricardo Leite, o adaptare îndrăzneață după romanul omonim semnat de scriitorul portughez Rui Zink, „Dulgherul”(TO: O entalhador), de João Vasco, un documentar emoționant despre uitare și transformare, „A fost odată un fir”(TO: Foi o fio), de Patrícia Figueiredo, o pildă ingenioasă despre conexiuni realizată sub formă de animație sunt doar câteva dintre cele 11 scurtmetraje pe care le veți regăsi în program.

Pentru ediția din 2017, scurtmetrajele au fost supuse aprecierii unui juriu ce reprezintă lumea cinematografiei portugheze, braziliene și americane, respectiv: Marcio Miranda Perez (coordonator al Festivalului de Scurtmetraje din São Paulo), Don Cato (regizor) și Ruben Alves (actor).

Programul include și un film documentar în regia Anei Miranda, despre comunitatea de portughezi din cartierul newyorkez Soho, sosită în Statele Unite după cel de-al Doilea Război Mondial.



Despre scurte, pe lung:

Carga

Într-un mic sat pescăresc, doi copii joacă un rol activ în traficul de substanțe ilegale. Atunci când cel mai mare dintre cei doi pregătește un plan de evadare, cel mic trebuie să se confrunte cu greutățile pe care le are de dus cel lăsat în urmă.
Regizor: Luís Campos
Fic
țiune | 14′

The Wood Carver//O Entalhador//Dulgherul

Construit după cutremurul din 1531, Bairro Alto este unul dintre cartierele cele mai autentice ale Lisabonei. Pe lângă viața de noapte, o constantă a cartierului, a înflorit la rândul său și comerțul traditional, care amintește de viața la sat care se ascunde în metropolă. Noi legi dictează, însă, nu doar închiderea atelierelor și a micilor afaceri, ci și închierea unor capitole de viață.
Regizor: João Vasco
Documentar | 10′

The Fear Installation//Instalação do medo//Instalarea fricii

Femeia deschide ușa de la intrare. Doi domni o salută spunându-i: „Bună ziua, stimată doamnă, am venit să instalăm frica.”
Regizor: Ricardo Leite
Ficțiune | 14

Tu

„Tu” este o poveste de dragoste care se înfiripă într-un moment nepotrivit, într-un moment în care să te îndrăgostești e puțin probabil, însă tocmai să te îndrăgostești e poate singura modalitate prin care poți să îți reiei viața.
Regizor: Hugo Pinto
Ficțiune | 11′

Once Upon a Thread//Foi o fiu//A fost odată un fir

Doamna din fir tors, bătrâna care își petrece zilele uitându-se pe fereastră și vânzătoarea de haine date uitării sunt legate printr-un fir. Cele trei femei torc viețile altor personaje și soarta inevitabilă a femeii care își duce soțul în spate.
Regizor: Patrícia Figueiredo
Animație | 5′

Room in Lisbon//Quarto em Lisboa//Cameră în Lisabona

Maria a locuit dintotdeauna singură. Într-o zi este nevoită să-și închirieze propria camera unei studente care urmează să locuiască în Lisabona. Însă faptul că trebuie să își ducă existența alături de altcineva nu face altceva decât să-i accentueze sentimentul de singurătate.
Regizor: Francisco Carvalho
Ficțiune| 15′

Alvanéu

ALVANÉU este un reportaj care urmărește schimbarea, descoperirea și transformarea orașului Estarreja și a comunității sale în 15 zile. 15 zile de zâmbete, stres, muzică, vopsea, multă vopsea, dans, mâncare fantastică, natură și multe altele.
Regizor: André C. Santos
Documentar | 7′

Manuel

Numele lui este Manuel. Are 71 de ani. Este văduv. De meserie tâmplar și proprietar al unei plantații de cafea din Roça Monte Café (São Tomé și Príncipe). Pământ unde crește orice, fără să ceară vreo permisiune. Ne spune o poveste excepțională despre o țară care a uitat cum era atunci când producea cafea. Manuel face parte dintre puținii oameni care încă mai produc cafea în São Tomé și Príncipe.
Regizor: Bruno Carnide
Documentar | 7′

The Amazing Ordinary Man

Într-un oraș plin de supereroi, un om obișnuit încearcă să treacă peste moartea soției sale. Atunci când viața unui copil este în pericol, îl întrece pe unul dintre eroii orașului ca să îl salveze pec el mic.
Regizor: Paulo Portugal
Animație | 4′

Ribbon Tooth

O tânără femeie se luptă cu un blocaj al ideilor pe măsură ce e forțată să dea piept cu natura onirică paradoxală a propriei existențe. După o perioadă de angoasă reușește să depășească barierele care separă lumea interioară de cea exterioară în speranța că va reuși să găsească ceea ce caută cu adevărat.
Regizor: Sara Gouveia
Videoclip | 5′

A Long Day//Um dia longo//O zi lungă

Cea mai lungă zi din scurta viață a micului John a fost ziua în care a aflat că a murit bunicul său. A fost o zi pe care nu o va uita. Aceasta este povestea felului în care un băiat de 8 ani interpretează moartea uneia dintre cele mai importante persoane din viața sa. João are parte de compania și înțelegerea tinerei Louise, pentru care această zi este la fel de stranie și de lungă.
Regizor: Sérgio Graciano
Ficțiune | 16′


Portughezi din Soho
Documentarul „Portughezi din Soho – Istoria care a schimbat geografia”, de Ana Miranda, spune povestea emigranților portughezi care au ajuns în SoHo după cel de-al Doilea Război Mondial. Documentarul ne dezvăluie istoria acestui cartier situat chiar în inima Manhattan-ului și a orașului New York. Coloana sonoră a filmului poartă semnătura artistei Rita RedShoes, iar scriitorul José Luís Peixoto este autorul și naratorul replicilor din film.

Regizor: Ana Miranda
Documentar | 60’

miercuri, 15 noiembrie 2017

Larry David și româncele




In noul sezon din Curb Your Enthusiasm (al noualea), Larry David urca intr-un Uber. Vrea sa fie politicos -ceea ce e intotdeauna un prim semnal de alarma - si intreaba soferul din ce tara e (isi da seama ca e strain dupa engleza aceea cu accent sovietic imprecis):

SOFER: Sunt din Romania

LARRY: Romania? Ah...Bucharest?

SOFER: Heey! Stii de Bucharest?

LARRY: Iti place, nu? Stiu ceva geografie.

SOFER: Foarte dragut. Chiar stii.

LARRY: Majoritatea oamenilor ar spune Budapest.

In continuare se ajunge la o disputa cu privire la rating-ul pe care soferul i l-ar acorda aspectului fizic al lui Larry, asa ca se renunta la politete.

LARRY:  Oricum, vii dintr-una din cele mai neatragatoare tari de pe planeta

SOFER: Nu stii despre ce vorbesti.

LARRY: Ai perspectiva alterata. Pentru ca toata viata ai vazut numai oameni neatragatori, asa ca nu prea te cred.

SOFER: Ce vorbesti?! Ai fost vreodata pe plajele din Mamaia? Ai vazut femeile de pe plaja?...Nu, n-ai vazut. Sunt printre cele mai frumoase din Europa.

LARRY: Oh. Te rog. Nu ma fa sa rad.

SOFER: Poate te gandesti la femeile noastre de la munte. Dar eu vorbesc de femeile de la campie. Cele mai frumoase din toata Europa sunt din Romania.

...

Mai tarziu, se reintalnesc si disputa cu privire la romance se transforma intr-o altercatie:

SOFER: Sora-mea e o romanca superba.

LARRY: Romance superbe? Asta e un oximoron.

*Mi-am dat seama de fapt dupa cum a pronuntat Mamaia, ca soferul e jucat de un actor de origine romana (Greg Tuculescu). 

luni, 6 noiembrie 2017

Marele Ecran, noua spre zece


Cine a dat pe aici in ultimii ani a simtit poate ca s-au pus panzele de paianjan si au cam napadit buruienile. La un moment dat  -ce epoca glorioasa- eram cinci oameni care scriam pe pagina asta. In 2009 am atins cifra-record de 115 cronici, cam una la 3 zile.

Tema blogului a ramas ca la 2007 toamna, cum ne-au tot batut obrazul prieteni IT-isti, deranjati de aerul vintage (iar asta e un eufemism). Unul dintre ei, Ionut, chiar s-a oferit sa ne actualizeze design-ul. Pana ne-am mosmondit cum sa arate, ne-am dat seama ca nu mai scriem atat cat sa se merite deranjul.

Nu e ca si cum am fi pierdut interesul. In continuare vedem filme cat incape (cate incap). Doar ca nu prea mai apucam sa scriem despre ele.

Azi se fac 9 ani de la prima postare (pentru posteritate, ii apartine tovarasului Richie). In loc de aniversare, unii ati zice poate ca e mai potrivita o comemorare a blogului. Haha!

Marele Ecran n-a murit, doar s-a transformat, vorba cantecului. 

Daca venea cineva in noiembrie 2008 sa ne spuna ca vom ajunge co-producatori la un film (documentarul Superhombre, la care se filmeaza din 2015), i-am fi zis sa-si ia masina timpului si sa si-o bage in service.

Totul a inceput ca un blog de film, pe care -conform indemnului unui actor - am scris ce am vazut.  N-am vrut sa ne luam jucaria prea tare in serios. Au luat-o altii. Asa ca am strigat tot mai tare ca vrem cinema de arta la Timisoara. Tare, tare pana am ragusit si a trebuit sa ne confectionam in 2011 portavocea asta numita Asociatia Marele Ecran. 

In scurt timp, am pus la cale Zilele Filmului Alb-Negru German impreuna cu alti idealisti mai mult sau mai putin vindecabili (Andreea & Peter Erli + Marian Radulescu). Ne-am instalat apoi la Casa Filmelor, la invitatia prietenilor de la Plai

Cu colegele de la Pelicula Culturala am impartasit acelasi dor pentru cinema(tografe), asa ca am indraznit in 2014 sa pornim impreuna un festival de buzunar. Acum lucram la editia a cincea. 

Cei +500 de spectatori care ni s-au alaturat la nebunia Aventurile Printului Ahmed rescored by Makunouchi Bento, cei +600 de spectatori care au umplut cinema Timis la Doua Lozuri, respectiv cei +700 de la Gradina de Vara (pentru Planeta Petrila) au confirmat ca suntem pe drumul cel bun. 

Sunt cateva din momentele de varf, cu sute de momente faine, momente grele si luni pline de munca intre ele. Blogul Marele Ecran a facut un pas in spate si a devenit o anexa, un simplu instrument in slujba festivalului, desi e unul din "parintii" Ceau, Cinema! 

Da, s-au intamplat multe in 9 ani. Viata se intampla. Nu mai suntem la fel, nici noi, nici voi. Si probabil e bine asa. Au fost bloguri de film mult mai profi, cu redactii in toata regula, care in ultimii ani au inchis sandramaua (un exemplu aici, dar fenomenul nu e izolat).  

Asta nu inseamna ca excludem posibilitatea sa ne reapuce harnicia scrisului. Pana una alta, raman in arhiva cateva sute, spre mia de cronici. Multumiri se cuvin si celorlalti tovarasi care au scris aici de-a lungul timpului: Adina Baya, Ionut Mares, Felix Petrescu (Waka_X). Au mai intervenit: Razvan Baloi si Bumbacesxu.

Sunt multi oameni care ni s-au alaturat in calatoria asta, prea multi ca sa incercam sa ii numim pe toti fara sa riscam a uita pe cineva. Multumiri speciale trebuie sa primeasca Eric Baude (pentru insistenta de a ne face ONG) si voluntarii-veterani ai Asociatiei care au pus umarul, de atatea ori, in viata reala: Ciprian, Vesna, Tudor, Eugen, Cristina, Mihai, Anca, Elena, Sinziana, Zoli, Dulama, Iulia, Costel si apoi toti voluntarii Ceau, Cinema!

In fine, desi poate suna a cliseu, Marele Ecran n-ar exista fara tine, da, tu care ne citesti, fie de la inceputuri, fie ca incepi azi. Ai comentat, ne-ai incurajat, ai reactionat sau ne-ai dat peste nas cand am meritat. De cativa ani platesti bilet la proiectiile noastre sau ne directionezi 2 % din impozitul pe profit. Sub o forma sau alta, ne-ai dat combustibil sa mergem inainte. Marele Ecran (si prin extensie Ceau, Cinema!) nu mai e doar visul a 4-5 oameni. A devenit visul nostru. 

Daca Marele Ecran a fost viu in acesti noua ani si daca face, speram noi, ceva mai substantial pentru comunitate, este si datorita tie. Nici nu stim cum sa-ti multumim. De fapt, stim o varianta. Am putea sa-ti multumim in persoana, chiar vinerea asta, cand proiectam Ouale lui Tarzan (de Alexandru Solomon). Nu e o invitatie mascata la film. E motivul pentru care am abandonat scrisul in favoarea actiunii. Deci, actiune!

luni, 23 octombrie 2017

Corespondenta Astra 24 (I)


De data asta am fost si noi doua zile la editia 24 a festivalului de film documentar Astra, dar numai Razvan (entuziasmat ca de obicei) a apucat sa si scrie despre filme.



Am început cu un film panoramic, la Domul amplasat în Piața Mare: Hello Earth al regizoarei poloneze Paulina Majda. Întâmplator, am făcut cunoștiință cu ea chiar înaintea proiecției și am aflat că lucreaza la Centrul de științe "Copernicus" din Varșovia pe care îl vizitasem chiar vara aceasta. Spectaculosul “Hello Earth” te transpune în universul științific și în același timp fantastic al istoriei comunicației: de la construirea Turnului Babel până la Internet. Apoi avem imaginea tridimensionala a frecvențelor tuturor comunicațiilor văzute din cosmos si paralela între multimea de stele si galaxii și complexitatea neuronală a creierului uman. Filmul nu putea evita nici tema comunicarii cu altă civilizație.

Gust de ciment mă întoarce cu picioarele pe pământ, un Pământ fragil, cu ale sale construcții vulnerabile în fața războaielor. Dar când acestea se termină e nevoie de reconstrucție și de forță de muncă, chiar dacă aceasta provine din Siria măcinată de război. Muncitori sirieni aflați la lucru în Libia sunt închiși peste noapte chiar în interiorul turnului pe care îl ridică spectaculos ziua. Jocul camerei de filmat ofera perspective atipice și simbolice si invită, după caz, la speranță sau resemnare. Reflexiile muncitorilor în bălți murdare din crăpăturile în ciment, planurile alternative cu tancuri distrugatoare, descriu o lume suferindă, crudă, cu gust profund de ciment.



Comisia de recrutare (Convictions) dezvăluie nedreptatile sistemului de recrutare in armata rusă. Comisiile scrupuloase, întotdeauna filmate de la distanță, obiectiv, decid viitorul tinerilor ruși, filmați de aproape, subiectiv. Regizoarea Tatiana Chistova, aflată la primul film,  urmareste cateva personaje care cer înlocuirea serviciului militar cu muncă în folosul comuintății. Atunci când cererea are în spate o literă de lege, comisia este dispusă la derogări, dar când cererile se justifică doar prin pacifism sau orientare sexuală, opacitatea se revarsă pe fețele membrilor acestora. Avem aici un strop din lumea ruseasca reală, cateva piese din masinarie, dincolo de propaganda și fake-news.

Sala arhiplină la premiera filmului lui Iosif Demian (la 35 de ani de la productie), Baloane de curcubeu a trecut prin 18 comisii de cenzură, pierdut, regăsit, păstrat în și la saltea, apoi în pivniță, restaurat și adus acum pe covorul roșu la Sibiu de echipa filmului. Deși amprenta timpului e vizibila  (unele mici dungi dansează în partea din dreapta a ecranului), umorul filmului e nealterat. Cu situații absurde, tragicomice și uneori pur si simplu amuzante, prin descrierea colectivității din jurul unui CAP. Cel putin muzica aminteste de Kusturica (dacă nu și alte detalii). La Q & A actorii Dorel Vișan, Magda Catone și regizorul Iosif Demian, au adus povesti de la filmari.

Am incheiat seara de vineri cu o picanterie: Phoenixxx, poate cu doar două din X-uri prezente. Tânărul regizor Mihai Gavril Dragolea face un film remarcabil, atât prin subiectul ales, cât mai ales prin autenticitatea celor două personaje. Subiectul oarecum tabu - viața din culisele industriei video-chat-ului bucureștean - le aduce în prim plan pe Mona – motivată de creșterea fiicei- și pe Georgiana – motivată de intrarea în top 3 în industria mondiala a sex chat-ului propulsata de implantele cu silicon. Ambele sunt dezinvolte în fața camerei care le urmareste peste tot, la job, acasă, dar și în satele lor natale, în vizită la părinții mai mult sau mai putin constienti de carierele fiicelor lor.
(guest-post: Razvan Baloi)


vineri, 13 octombrie 2017

Blade Runner 2049



Felix zice la cald si iar isi pune lumea in cap:

Nu am mai fost de mult la Cinemaul de Mall. Si am stiut eu de ce...Plus ca eram iMax virgin. Si am stiut eu de ce. Fantastica tehnologia iMax - pacat ca filmele din ziua de azi arata ca jocurile de PlayStation 6. Mai e ceva foarte deranjant: subiectul e in focus si restul blurat. Esti fortat sa te uiti la ce vor ei sa vezi. Un sistem care incurajeaza lenea ochiului si a mintii. Paradoxal, un sistem 3D care ofera mai putine dimensiuni ca cel clasic (2D).

Acum sa zic si de film. Blade Runner 2049. Vizual a fost bine facut - s-a simtit bugetul urias. Si la iMax a fost impresionant. A creat emotie doar prin dimensiunea ecranului si puterea sunetului. Dar cum nu sunt de azi de ieri, story-ul a fost de telenovela turceasca. Atmosfera fara atmosfera. Personaje principale fara adancime (a fost mai bine definita holograma/iubita lui K ca personajele importante) si univers blurat, fara definitie, fara puncte de intrare originale (in afara de cele din Blade Runner-ul vechi).

De muzica nu am ce sa zic ca nu a fost muzica. Au fost doar drones si special fx si cateva acorduri. Sa-i traiasca contul in banca lui Hans Zimmer care face 70% din soundtrack-urile de Hollywood in ziua de azi. Si chiar daca lucra cu atentie, nu e Vangelis oricum ii aranjezi barba si burta...Pana si scena cea mai buna/interesanta (dupa mine), cea din Vegas cand apare holograma lui Elvis si fantome de pin-up girls dansand pe mese, m-a trimis in cap direct la "Inventia lui Morel".

Concluzia: "no love" de la baiatu'. Clona capitalista cu bani multi si visuals sa-ti ia ochiul si cam atat.
Incomparabil cu cel vechi. O vizionare de joi seara: DA. Dar nu depaseste statutul de “contemporary popular entertainment”: gol, impersonal, racneste "bani multi si tehnologie!"

M-am intrebat (daca tot au avut bani de visuals/CG asa bune) de ce nu s-a gasit un scenarist decent pentru filmul asta!?

Sfatul meu? Decat sa dati bani pe filmul asta, mai bine cumparati cartea lui Phillip K. Dick de la anticariat sau cumparati un bluray cu directors cut la Blade Runnerul vechi.

duminică, 1 octombrie 2017

Superhombre intra in laborator la Farad




Incepatori fiind, n-am stiut in ce ne bagam in toamna lui 2015 cand Mircea Gherase a dat prima oara rec la camera. Doi ani mai tarziu, suntem tot amatori, dar macar incepem sa vedem "ce nu stim".

Filmarile la documentarul Superhombre s-au incheiat in aceasta toamna. Planul era sa ne apucam acum de montaj. Asadar, selectia proiectului nostru in cadrul laboratorului fARAD a venit la marele fix:

"Destinat tinerilor profesioniști ai filmului documentar, laboratorul abordează practic relația dintre componenta tehnică și cea artistică a documentarului creativ de cinema, preluând modelul unor programe asemănătoare desfășurate de Sundance, Independent Filmmaker Project și IDFA.
Laboratorul fARAD este un laborator creativ unic, constituit dintr-un atelier practic intensiv susținut de Dana Bunescu pe durata a șase zile, având ca temă Sunetul de film documentar ca parte din viziunea creativă, și un seminar despre Storytelling și montajul de documentar susținut de Erin Casper (SUA). Acestora li se adaugă sesiuni de feedback cu invitații speciali ai festivalului pe proiectele în dezvoltare ale participanților."
Nici nu ne-am imaginat noi ca vom invata meserie de la un cineast ca Dana Bunescu, dar asta e una din superputerile filmului documentar. Te duce unde nici nu te astepti.


Recent distinsa cu un Urs de Argint la Berlin pentru montaj (la Ana, mon amour), Dana Bunescu a lucrat la multe din titlurile importante ale Noului Cinema romanesc: 4 luni, 3 saptamani si 2 zile, Pozitia Copilului, Autobiografia lui Nicolae Ceausescu, Aferim! si...lista e prea lunga. Despre Erin Casper ajunge sa spunem ca a montat Risk, ultimul film al regizoarei Laura Poitras (CitizenFour).

Dar nu inveti numai de la tutori, daca ai si colegi interesanti (cum e cazul de fata):

  • Cristina Haneș și Isabella Rinaldi, cu proiectul A rifle and a bag;
  • Iulia Stoian și Maria Bălănean, cu proiectul Invizibilii;
  • Andreea Dumitriu, cu proiectul La rând pentru o minune; 
  • Mihnea Rareș Hanțiu și Marius M. Bogdan, cu proiectul No Body;
  • Andra Tarara si Maria Salomia, cu proiectul Despre moarte

Pe scurt, abia asteptam cele 6 zile de laborator (3 - 8 octombrie), constienti ca e o sansa de a dezvolta documentarul la care lucram sau macar de a capata perspective noi asupra povestii. E un debut si pentru Asociatia Marele Ecran, in calitate de partener la productia acestui film ce va fi gata in 2018.

Recunostinta celor care au crezut in proiect pana aici si generosilor sustinatori:

Co-producator: RomaniaOne

*Laboratorul fARAD are loc in cadrul festivalului cu acelasi nume; apropo, titlurile din program suna foarte atragator





marți, 12 septembrie 2017

Thy Veils Neoradiant Live Party

CONCERT, INSTALATIE VIDEO & PARTY

Neoradiant este numele pasului următor în odiseea formației timișorene. O nouă și vastă dimensiune, dar în același limbaj artistic pe care Thy Veils îl rafinează din 1996. Un univers artistic ce se materializează treptat sub formă de piese noi, videoclipuri & video-art, instalații, ilustrații, povestiri, spectacole concept și un film SciFi de lung metraj.



În 13 Octombrie, în Escape Venue, sunteti invitati să intrati pentru prima dată în universul Neoradiant. Concertul Thy Veils va prezenta cele mai recente producții muzicale din repertoriul grupului și va fi continuat de un concept-party condus de Punu (DJ set), totul fiind îmbrățișat de o instalație de video-art de mari dimensiuni. Secvențele video ce formează instalația sunt parte integrantă din filmul Neoradiant, aflat în fază inițială de producție. În același timp, în cadrul acestui eveniment se vor filma noi secvețe din acest film. Ocazie sa intrati si voi in filmul Thy Veils.



Ansamblul de artă sincretică Thy Veils e un nume rezonant pentru stilurile electronic, ambient, neoclasic şi world-fusion, recunoscut și internațional pentru muzica și proiecțiile de artă video și cine-concertele spectaculoase. E singura trupă din România invitată la Festivalul Sziget timp de trei ani consecutiv: 2014 - 2016.




vineri, 28 iulie 2017

Momente "Cu ochii in 4"



Ca dupa fiecare editie Ceau, Cinema!, dincolo de filme, ramanem cu cateva momente de tinut minte. Fiecare participant ramane probabil cu altele, si ne-am bucura sa le aflam. Deschidem lista:

-seara dinainte de festival, cand o mana de inimosi voluntari, condusi (prin puterea exemplului) de Iulia Kovacs, au curatat Gradina de Vara de balarii si au sters de praf fiecare scaun (actiune la care a participat voios chiar si selectionerul, Ionut Mares)



-Coada de la intrare la deschiderea cu Planeta Petrila se intindea pana la semaforul de la Catedrala. Unii ar putea zice ca e semnul unei slabe organizari - asta daca nu stii ce inseamna 700 de spectatori care vin in acelasi timp. In afara de acest record de participare, am avut si un Q & A maraton, care a durat mai bine de o ora, pana la 1 noaptea.


-nu cred ca cineva a mai prezentat sponsorii sau o va mai face vreodata in stilul Christine Cizmas si Laurentiu Banescu (teatrul Aualeu). Ei n-au "prezentat", au facut un "happening".

-momentul cand minerul Catalin Cenusa a tinut sa-si declare, pentru prima data intr-o casnicie de 22 de ani, recunostinta pentru sotia lui. Carmen era in partea cealalta a gradinii, la standul de tricouri, si nu auzise nimic. A doua zi mi-a zis ca daca n-as fi luat-o de mana s-o duc pana in fata scenei, nu s-ar fi putut deplasa. I se taiasera picioarele. Cei doi soti s-au imbratisat pe scena de la Gradina si pot sa pariez pe 10 lubenite ca nu doar ochii lor erau in lacrimi. Asa a simtit Catalin. Ca acesta e momentul in care sa se deschida si sa-i multumeasca sotiei, in fata celui mai numeros si calduros public in fata caruia a vorbit vreodata. Ma simt privilegiat ca am fost acolo.





-Stiam ca Fiicele Dansului (Corki Dancingu) e o alegere riscanta (musical-horror cu sirene carnivore), dar in acelasi timp o placere vinovata. Am vrut sa-l revad pe ecranul panoramic de la Gradina. Mi s-au taiat si mie picioarele, cand filmul s-a intrerupt brusc. Apoi l-am vazut pe Andrei de la tehnic cum scoate cablul dintr-un laptop, il introduce in laptopul de rezerva (!) si filmul se reia imediat. Singurul disconfort pentru spectatori a fost ca au revazut 2 minute din film. M-am bucurat inca o data ca avem o echipa tehnica care isi ia toate masurile pentru a evita un cosmar.

-a doua zi dupa demonstratia Plan Zero de imprimare 3D, am auzit de la un parinte ca baietelul lui a adormit cu mini-clacheta Ceau in mana


-traditionalul deja Mic-Dejun cu Juriu de la Ambasada ne-a dezvaluit trei tineri (Anamaria Antoci, Alex Potocean si Catalin Olaru) dezghetati, simpatici, prietenosi si cu o gramada de povesti din culisele meseriei. Amintirile lui "Poto" cu toate "mortile" lui din filme -inclusiv cele doua din Anacondas: Trail of Blood - sunt de povestit la nepoti.

-discutia cu Alexandru Solomon a putut fi intrerupta doar de caldura infernala a amiezii, altfel ma tem ca eram si acum acolo, in sala de sedinta de la Ambasada, disecand in patru firul de maimuta si "Nasterea lui Tarzan"

-placerea de a-i vedea pe aceiasi trei jurati (plus o gradina plina de oameni) razand cu gura la urechi la Marita (de Cristi Iftime) si apoi pe Potocean, intors acasa la Timisoara, prezentandu-si noul film alaturi de Ada Solomon



-Rasaritul care ne-a prins dupa party-ul Ceau, Cinema din D'arc, care a degenerat sublim si de nepovestit. Ajunge sa spunem ca unul din invitati (Catalin Olaru) i-a acordat ratingul "perfect".

-pe stadionul din Gottlob, inainte sa inceapa filmul, vedeam pentru ultima oara clipul montat de K-lu si -zbang!- o rafala puternica de vant a rupt o gaica a panzei ecranului. Vreo zece secunde ne-am uitat cum flutura in vant. Sporadic, bucati din clip mai licareau pe panza scapata de sub control. Norocul a fost ca fotograful Mircea Gherase (Tzarcu) este si alpinist cu vechime. S-a urcat repede pe scara si in mai putin de 5 minute am dat drumul la film, timp in care oamenii s-au realimentat cu lubenita din partea casei.



Am inteles inca o data ca acest festival nu ne apartine noua, o mana de oameni care-l organizam. E al tuturor celor care si-au daruit o bucata din suflet, din timp, din energie pentru a crea impreuna aceste momente vii, care speram ca vor trai peste timp. Unul din oamenii care au crezut in festival si care ne-a onorat de doua ori cu prezenta, a fost regizorul Razvan Georgescu, plecat dintre noi chiar a doua zi dupa festival. Amintirea lui ramane vie la Ceau, Cinema!


luni, 24 iulie 2017

Peste 2.500 de spectatori la cea de-a patra ediţie Ceau, Cinema!


Peste 2.500 de spectatori au participat la cele aproape 30 de proiecţii la cea de-a patra ediţie a festivalului Ceau, Cinema!, care a avut loc între 20 şi 23 iulie la Timişoara şi Gottlob.

Trofeul Ceau, Cinema! 2017, în valoare de 1.500 de euro, a fost câştigat de filmul „Mister Universo” (Austria-Italia), de Tizza Covi şi Rainer Frimmel. Premiul a fost decis de juriul format din producătorul Anamaria Antoci, actorul Alexandru Potocean şi criticul de film Cătălin Olaru, care au evaluat cele şase filme din competiţie.

Trofeele Ceau, Cinema!
„Mister Universo”
În valoare de 500 de euro şi acordat cu sprijinul Kathrein România, Premiul Publicului, stabilit pe baza voturilor exprimate de spectatori, a fost obţinut de filmul bulgar „Gloria”, de Kristina Grozeva şi Petar Valchanov.

„Gloria”
Trofeul Vitas România pentru film independent sau pentru primul sau al doilea film, în valoare de 1.000 de euro, a fost acordat producţiei italiene „Ultimele lucruri”, debutul tinerei regizoare Irene Dionisio. Premiul a fost decis de echipa Ceau, Cinema! şi Vitas România.

„Ultimele lucruri”
De un foarte mare succes la public s-au bucurat proiecţiile de seară, în aer liber, de la Grădina de Vară „Capitol” din Timişoara. Aproape 700 de spectatori au fost prezenţi la gala de deschidere şi la proiecţia documentarului „Planeta Petrila”, în regia lui Andrei Dăscălescu, un record la cele patru ediţii de Ceau, Cinema! Peste 400 de spectatori au văzut la gala de închidere filmul românesc „Mariţa”, de Cristi Iftime, prezentat în premieră în România.

Laurenţiu Bănescu şi Cristine Cizmaş, la Gala de deschidere

Alina Ilea, Cătălin Olaru, Anamaria Antoci, Alexandru Potocean, Laurenţiu Bănescu


Printre invitaţii speciali s-au numărat producătorul Ada Solomon şi regizorul Alexandru Solomon, care şi-a prezentat cel mai nou film, „Ouăle lui Tarzan”, regizorul Andrei Dăscălescu şi protagoniştii documentarului „Planeta Petrila” - minerul Cătălin Cenuşă şi caricaturistul Ion Barbu -, dar şi actorii Alex Mărgineanu, Cristine Cizmaş, Alina Ilea şi Laurenţiu Bănescu, ultimii trei fiind şi prezentatorii din acest an.

Alexandru Solomon

Ada Solomon
Ion Barbu, Andrei Dăscălescu, Cătălin Cenuşă
 Cea de-a patra ediţie a festivalului Ceau, Cinema! a avut loc în perioada 20-23 iulie la Timişoara şi Gottlob, prima localitate rurală cu cinematograf modernizat din România.

Ceau, Cinema! este un festival dedicat filmului european, organizat de Asociaţia Marele Ecran şi Asociaţia Pelicula Culturală.
Proiect realizat cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei (CNC), Primăriei Municipiului Timişoara, Consiliului Local Timişoara şi Consiliului Judeţean Timiş.
Evenimentul este realizat de voluntari, cu susţinerea: Vitas România, Kathrein România, Primăria Gottlob, Toluna, Zoppas Industries Romania, Autoclub (Centrul Volkswagen Timişoara), Centrul Ceh din Bucureşti, Institutul Polonez din Bucureşti, Institutul Francez din Timişoara, Consulatul Republicii Federale Germania la Timişoara, Centrul Cultural German din Timişoara, Direcţia Judeţeană de Cultură Timiş, Ambasada Portugaliei la Bucureşti, Ambasada Suediei la Bucureşti, One World Romania, AMBASADA, Hotel Timişoara, Restaurant Enoteca Amphora, Little Hanoi, EuCeMananc, Cărtureşti, Asociaţia Culturală Macondo, Terapie de Basm, Plan Zero, Teatrul Auăleu, Balamuc (loc de joacă ş-altele), Pizzeria DelVecchio, La Fântâna.
Parteneri media: Ziarul Metropolis, TVR Timişoara, Radio Timişoara, All about Romanian Cinema (AaRC), Kiss FM.


miercuri, 19 iulie 2017

Maine incepe a patra ediţie a festivalului Ceau, Cinema!


A patra ediţie a Ceau, Cinema! începe joi cu documentarul „Planeta Petrila”, iar pe parcursul celor patru zile de festival spectatorii vor putea să aleagă, la Timişoara şi Gottlob, din aproape 30 de filme şi să participe la discuţii cu cineaştii invitaţi.

Trei dintre cele mai noi şi mai aşteptate filme româneşti vor fi proiectate la Ceau, Cinema!, în prezenţa unor invitaţi speciali, membri ai echipelor care le-au realizat. Este vorba de debutul în ficţiune „Mariţa”, de Cristi Iftime, prezentat la Timişoara în premieră în România, precum şi de documentarele „Planeta Petrila”, de Andrei Dăscălescu, şi „Ouăle lui Tarzan” de Alexandru Solomon (proiecție posibilă cu sprijinul Institutului Francez din Timișoara). Regizorul Alexandru Solomon va discuta de asemenea cu publicul despre procesul de lucru la film.

Şase coproducţii din ţări precum Italia, Bulgaria, Germania, Austria, România, Polonia şi Israel, premiate în ultimul an la mari festivaluri internaţionale, concurează pentru Marele Premiu şi Premiul Publicului. Juriul format din producătoarea Anamaria Antoci, actorul Alexandru Potocean şi criticul de film Cătălin Olaru va desemna câştigătorul trofeului Ceau, Cinema!, în valoare de 1.500 de euro, decernat pentru cel mai bun film din competiţie. Spectatorii vor vota Premiul Publicului, în valoare de 500 de euro, acordat cu sprijinul Kathrein România.

La fel ca la ediţia din 2016, va fi acordat şi un Trofeu Vitas România pentru film independent sau pentru primul sau al doilea film, în valoare de 1.000 de euro. Filmele din toate secţiunile festivalului sunt eligibile pentru acest premiu, care va fi decis de echipa Ceau, Cinema! şi Vitas România.



Spectatorii vor putea de asemenea să vadă o retrospectivă de patru filme clasice realizate de mari regizori din Noul Val ceh, două tulburătoare documentare noi prezentate în parteneriat cu One World Romania, precum şi o serie de filme de ficţiune recente, cu succes la public şi în festivaluri: fantezia muzicală poloneză „Fiicele dansului” (r. Agnieszka Smoczynska), „Despre trup şi suflet” (r. Ildikó Enyedi), premiat cu Ursul de Aur la Berlin în acest an, „Imaginea de apoi”, ultimul film al celebrului cineast polonez Andrzej Wajda, portughezul „John From” (r. João Nicolau) şi „Un bărbat pe nume Ove” (r. Hannes Holm), film suedez cu două nominalizări la Oscar.

Ceau, Cinema! va sărbători totodată 10 ani de la acordarea premiului Palme d`Or la Cannes pentru „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, cu proiecţia la Gottlob a filmului regizat de Cristian Mungiu, şi va marca 120 de ani de cinema la Timişoara, prin programarea documentarului românesc „Fraţii Manakia. Jurnalul unei lungi priviri înapoi”, în prezenţa tinerei regizoare Eliza Zdru.



Nu vor lipsi din program proiecţii cu filme de animaţie pentru copii şi nici ateliere şi întâlniri cu invitaţii Ceau, Cinema!

Prețul unui abonament de acces la întreg festivalul este de 45 de lei. Biletul de intrare la un film costă 10 lei. Abonamentele şi biletele se găsesc în locurile de proiecţie. La Gottlob, accesul este liber la toate proiecțiile, în limita locurilor disponibile.

Mai multe informaţii despre filme şi program pot fi găsite pe www.ceaucinema.ro şi http://www.facebook.com/ceaucinema/.

Cea de-a patra ediţie a festivalului Ceau, Cinema! va avea loc în perioada 20-23 iulie la Timişoara şi Gottlob, prima localitate rurală cu cinematograf modernizat din România.

Ceau, Cinema! este un festival dedicat filmului european, organizat de Asociaţia Marele Ecran şi Asociaţia Pelicula Culturală.

Proiect realizat cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei (CNC), Primăriei Municipiului Timişoara, Consiliului Local Timişoara şi Consiliului Judeţean Timiş.

Evenimentul este realizat de voluntari, cu susţinerea: Vitas România, Kathrein România, Primăria Gottlob, Toluna, Zoppas Industries Romania, Autoclub (Centrul Volkswagen Timişoara), Centrul Ceh din Bucureşti, Institutul Polonez din Bucureşti, Institutul Francez din Timişoara, Consulatul Republicii Federale Germania la Timişoara, Centrul Cultural German din Timişoara, Direcţia Judeţeană de Cultură Timiş, Ambasada Portugaliei la Bucureşti, Ambasada Suediei la Bucureşti, One World Romania, AMBASADA, Hotel Timişoara, Restaurant Enoteca Amphora, Little Hanoi, EuCeMananc, Cărtureşti, Asociaţia Culturală Macondo, Terapie de Basm, Plan Zero.

Parteneri media: Kiss FM, Ziarul Metropolis, TVR Timişoara, Radio Timişoara, All about Romanian Cinema (AaRC).

Pentru mai multe informaţii despre festival, accesaţi www.ceaucinema.ro şi http://www.facebook.com/ceaucinema/.