vineri, 23 septembrie 2016

Un spectator "obișnuit", despre Sieranevada și Câini


Fie vorba între noi, nu e chiar un spectator obișnuit. A fost proiecționist în cinematografele Timișoara și e cam de vârsta domnului Lăzărescu Dante Remus. L-am întâlnit ieri în centrul orașului, "la porumbei", și m-a luat direct:

Ai văzut ăsta, Servada?

Sieranevada?

Da. Pfuai. Eu l-aș împușca pe regizor (o declarație aproape amuzantă, dacă te gândești la Aurora, filmul anterior al lui Cristi Puiu, n.m.). E o rușine. Și mai vrea și premiu, probabil. Întârzierea preotului la slujba aia de pomenire. Ăsta nu-i film de a  ține publicul în sală două ore și 48. N-am stat până la sfârșit, pentru că totul se întâmplă într-un apartament, întuneric, nu se aprind becurile, nu se aprinde nimica. Și se ceartă ei între ei că nu mai vine preotul. La ăla i-e foame, "așteaptă preotul!", "stai că vine!", ba că își amintește nuștiuce. E un film ca guma de mestecat. Îl întinzi până se rupe. Cât merge, atâta o întinzi, un metru, doi metri. Dup-aia , pac!, s-a rupt. Gata filmul! Sau faci un balon și cât de mare se face balonul, îi dai drumul. Dacă merge, bine, dacă nu - poc! Nici actorii...Se plimbă  p-acolo prin București, afară în stradă, în zăpadă. Două  minute, că e iarna. Restul, în casă. N-aprinde un bec, totul întuneric. Tot mergi pe bâjbâială. Ba una mi se pare să-mbată, sau a luat droguri. În rest subiectul e de-a moaca. Omul dacă intră și vede că tot aia, tot aia, parcă se agață acul la disc. O dat probabil o grămadă de bani pe nimica. Mai bine dădea la săracii ăștia care cerșesc p-aicea, o săptămână să aibă de mâncare.



Asta-i viziunea regizorului până la urmă

Ce vizune, dom'le în filmul ăsta? Ce înseamnă viziune?

Îți arată cum e lumea

Care lume? Că totul e într-un apartament. Într-o familie. Care lume? Lumea din apartament e familia.  Lumea e asta de-aici (și arată cu gesturi largi spre lumea care se plimbă pe Corso în jurul nostru). 

Câini e mai interesant. Ceva mai...mișcă în el. A avut acțiune în el. Are și niște surprize.

Mulțumesc. Mi-ați făcut o cronică de film.

Asta-i cronica unui simplu spectator.

*

Nu omorâți mesagerul. Părerea mea despre Sieranevada am zis-o deja ( Natura umană surprinsă adevărat e mai spectaculoasă, mai captivantă, mai amuzantă și mai plină de mici revelații decât orice 3D sau IMAX.). Dar tipul acesta de opinie vizavi de filmul românesc ca al bătrînului meu proiecționist, l-am auzit de o sută de ori și am vrut să-l consemnez aici, că e reprezentativ pentru o halcă de public.

E sinceră nevoia de a vedea și filme românești de public reușite (cum e cazul Două Lozuri sau noul Caranfil, care vor apărea în următoarele luni).  Iar thriller-ul Câini ( de Bogdan Mirică), ajunge și la spectatorii din Timișoara începând de azi, 23 septembrie. La Cinema City și Cinema Timiș (de luni). Cu Dragoș Bucur, Vlad Ivanov și Gheorghe Visu, alături de Teodor Corban, Raluca Aprodu, Costel Cașcaval, Emilian Oprea.


Un comentariu:

  1. Si cu toate ca in Caini "mai misca ceva", in sala de cinema am fost tot doar 6 oameni azi dupa-amiaza. Asta cu toate ca observ ca cei care programeaza filmele la Mall au fost mult mai generosi cu filmul lui Mirica - care a "primit" 5 reprezentatii pe zi - decat cu Sierranevada - care are una singura.

    RăspundețiȘtergere