luni, 8 iulie 2013

Homicide (1991)


'You say you’re a Jew, and you can’t read Hebrew'

rating: Colectabil

Regretatul Roger Ebert, cu care regizorul-scenarist David Mamet a avut o relatie stransa de prietenie, rezuma excelent Homicide: “[the movie] is about a man waking up to himself.” Intr-o traducere libera filmul ar fi despre un barbat care se constientizeaza pe sine. Si, as adauga eu, e totodata dezgustat si angoasat de ceea ce descopera in spatele insignei cu 5 colturi, asa numitul scut al politaiului american: un evreu oprimat ierarhic, reprimat social si realmente dizolvat in meseria lui de copoi.

Joe Mantegna face in Homicide unul din cele mai savuroase roluri ale sale, dand viata unui detectiv/negociator care undeva in cariera lui si-a pierdut propria identitate pastrand doar o persona fabricata din atitudine refractara, insensibilitate si oratorie in jargon stradal. Pornind de la un banal caz de omucidere, de care incearca de mai multe ori sa se eschiveze pentru a prinde reflectoarele puse de media si superiorii sai pe un alt caz mult mai notoriu, Bobby Gold (Mantegna) plonjeaza ezitant intr-un soi de conflict rasial care-i aduna la un loc pe militantii evrei si o miscare neo-nazista obscura. El insusi evreu - desi un ignorant in privinta Torei sau a limbii stramosesti - Gold isi da trezirea in momentul in care investigand moartea unei batrane evreice, proprietara de magazin intr-un cartier de negri, superficialitatea si indecenta lui calca grosolan in picioare nevoia de respect, dreptate si consolare a familiei decedatei.

Din dorinta de a-si spala pacatele evreul nostru pune mai multa ravna in investigatia sa - si, in paralel, la recuperarea sa identitara -, ajungand pana intr-acolo incat sa ezite intre cariera sa de politist catranit si perspectiva unei reprofilari ca activist zionist. Totul din nevoia de a sterge eticheta de outsider - kike (trad. jidan) - si de a apartine unei comunitati cu un simt al datoriei si onoarei la fel de exacerbat. Inainte sa treaca insa dincolo de ultima bariera prezentul il prinde din urma iar esafodul de indicii si piste prafuite se prabuseste ca un castel de carti zdrobindu-l si pe el si pe partenerul sau (W. H. Macy, alt actor cu o figura mult mai familiara decat numele). Rezultatul e un thriller la foc mic a carui principala forta sta in dialogul scaparator, intriga criptica (ce contine inclusiv una bucata macguffin) si conflictul moral al protagonistului rezolvat in cel mai pesimist mod cu putinta.


6 comentarii:

  1. i-au iesit bunatati la Mamet :)
    si merita reviewuit mai des.
    mi-a placut si Homicide dar fav meu de la el e:

    Things Change (1988)
    http://www.imdb.com/title/tt0096259/



    RăspundețiȘtergere
  2. bun si asta ca foarte multe ale domnului Mamet.
    ( ar merita mai multa atentie )

    filmul meu favorit facut de Mamet e:
    Things Change
    http://www.imdb.com/title/tt0096259/

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. N-am vazut Things Change dar cred ca preferatul meu ramane Glengarry Glen Ross!
      Si House of Cards a fost interesant.

      Ștergere
  3. * in ciuda faptului ca GGR ii datoreaza lui Mamet doar textul

    RăspundețiȘtergere
  4. Richie: amandoua mentionate de tine sunt filme foarte bune si mi-au placut dar pe mine "Things Change" m-a atins mai tare. l-am perceput ca o poveste mai intima. cu alt ritm si cu alta dimensiune. mai delicat. mai duios.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai dreptate, Things Change are un alt ritm si patrunde intr-o alta dimensiune. E si mai usor, mai delicat cum spui.. La final m-am temut ca va face o pirueta periculoasa plonjand in abis.. as fi fost trist.

      Ștergere