vineri, 17 mai 2013

Citizen Cannes I


Prima mea zi de proiectii a inceput "splendid": greva generala a soferilor de autobuz.

Eu stau in Pegomas, la 10 km. de Cannes si sunt oarecum dependent de un mijloc de transport. Dar gazdele mele (Eric si Sabine) au spus ca greva e "exceptionala" (de 8 ani, de cand locuiesc aici, nu s-a intamplat niciodata), asa ca si-au facut o pomana cu mine si m-au dus in cel mai aglomerat loc de pe Coasta de Azur.

Coada ziaristilor care vroiau sa intre la The Bling Ring (Sofia Copolla) se intindea pe vreo suta de metri, in ciuda ploii. Eu am ajuns "doar" cu 40 min. inainte de proiectie. Anuntul "COMPLET" a fost primit cu zeci de gemete.

Ca sa fiu sigur ca pot vedea ceva azi am plecat cat mai departe de nebunia din Palat, spre hotel Mariott unde se intampla Quinzaine de Realisateurs. Am fost uimit cat de repede am ajuns in sala, pe un loc perfect. Intr-o scurta introducere, curatorii sectiunii au spus ca sunt interesati sa "descopere noi teritorii pentru cinema" si Taiwan e unul dintre ele. Din pacate, Taipei Factory nu cred ca e un asemenea teritoriu. In fapt, o colectie de 4 scurtmetraje, realizate de 4 tineri taiwanezi (prezenti in sala) asistati fiecare de catre un tanar cineast strain.

Ce am inteles din experimentul Taipei Factory? Ca nu poti pune oamenii sa lucreze la filme, pe perechi, ca la o tema la laboratorul de chimie. Si am mai aflat ca nici Coreea de Sud nu e asa libera, pentru ca tanarul regizor sudcoreean care a lucrat la shortul The Pig (primul din serie si cel mai bun din ce am vazut) nu a fost lasat sa vina la Cannes din cauza "contextului politic sensibil".

Am iesit dupa 3 din cele 4 scurtmetraje. La timp pentru a prinde, de data asta, un loc in sala Debussy (imensa, are peste 1200 de locuri) la Fruitvale Station de Ryan Coogler, prezentat in sectiunea Un Certain Regard.


Bazat pe un fapt real, Fruitvale...e despre brutalitate politieneasca si rasism, despre injustitie sociala.  Oscar, un tanar de 22 de ani care a fost inchis, vrea sa "start fresh". E ultima zi din an (ziua cand se iau astfel de angajamente), e ziua mamei lui (Octavia Spencer, care a luat Oscar pentru secundar) si SPOILER ALERT ultima lui zi de viata.

Cazul e tulburator si povestea trebuie spusa, dar in ciuda stilului de filmare intim si intens, rateaza a fi un film mare. E prea evident ca regizorul tine cu personajul, ceea ce il transforma in final intr-un film militant care striga prin toti porii "justice for Oscar!". Apasa ostentativ butoanele pentru plans. La sfarsit, toti din jurul meu se smiorcaiau, inclusiv subsemnatul. E greu sa induri o scena in care o tanara mama trebuie sa-i spuna fiicei de 5-6 ani ca tatal ei nu mai e.

Desi in momentul in care s-au petrecut nu m-au deranjat, retrospectiv gasesc unele secvente demonstrativ-facile, precum e momentul in care Oscar culege din strada un bulldog peste care a dat o masina. Moartea cainelui e o repetitie pentru alta moarte, una surprinsa in realitate pe telefoane mobile si care a starnit o serie de revolte in Statele Unite. Pe buna dreptate, am zice.

La iesire am intalnit-o pe Irina Margareta Nistor si ne-am asezat impreuna la coada pentru urmatorul film. De la "vocea filmelor copilariei" am aflat de scandalul creat absolut gratuit de un show francez in jurul persoanei discrete care e Cristian Mungiu. Am mai vorbit despre Timishort si filmul documentar care o va avea ca personaj. N-am zis nimic de JCVD.

In Fight Club se vorbeste de "prieteni de o tura". In Cannes mi-am facut "prieteni de o coada", pentru ca e greu de crezut ca ii voi mai reintalni pe durata festivalului la alta coada. Azi am povestit cu un brazilian despre sclava Isaura, cu un neozeelandez despre Peter Jackson si cu o italianca despre Mungiu. Toti erau fani ai cinemaului romanesc.

E usor sa-ti dai seama care filme sunt in carti daca asculti in treacat ce se vorbeste la cozi sau in zona de presa. Azi (adica deja ieri) se auzea pe primul loc, la distanta, Heli si Escalante, pe locul 2 - Ozon cu Jeune et Jolie. Copolla si The Bling Ring "repetitiv", fara substanta. Iar in ce priveste Marele Gatsby, consensul e ca este slabut.

N-am vazut vedete de aproape, in afara de starleta de 17 ani (Marine Vacth) dupa care, cum comenta cineva pe twitter, "saliveaza tot Cannes-ul". Tipa joaca in filmul lui Ozon, Jeune et Jolie si, inutil sa mai adaug, chiar asa e.

Am testat in seara asta si serviciul de "obiecte pierdute". Mi-am uitat jacheta impermeabila in cinema. Cand m-am intors s-o recuperez, s-a intamplat primul meu "star-struck" la Cannes. Pe hol, in fata mea, era David Hasselhoff insotit, desigur, de un "salvamar" cu fusta si plete blonde. Un alt erou al copilariei care acum nu ma mai impresiona asa tare.

Totusi, recunosc, mi s-a parut neasteptat de inalt.

2 comentarii:

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.