duminică, 23 decembrie 2012

Les levres rouges (Daughters of darkness) [1971]

Let the dead bury the dead

rating: Colectabil

Una din descoperirile recente in catalogul filmelor uitate este horror-ul belgian Les levres rouges (pentru americani Daughters of darkness), un foarte stilistic film cu vampiri facut in 1971. Regizat de Harry Kumel si avand-o drept titulara pe senzuala Delphine Seyrig (Ultimul an la Marienband) filmul nu face decat sa mai suceasca o data cutitul in rana provocata de estomparea goticului din filmele cu vampiri moderne. E o poveste bizara, incarcata de erotism si culoare, o reinterpretare a subiectului 'Contesa de Bathory', in care accentul e pus mai degraba pe aspectul exotic al scenelor, pe dezvaluirea de-o incetineala aproape rituala a intrigii si mai putin pe efecte cauzatoare de spaima, pe crime sinistre si socuri emotionale.



Plotul urmareste un cuplu de proaspat casatoriti care calatorind cu trenul spre familia mirelui fac un popas intr-o localitate in apropiere de Bruges. In acelasi hotel izolat de pe malul marii in care sa cazeaza mirii sosesc in miez de noapte doua femei misterioase: contesa Elisabeth Bathory (Delphine Seyrig) si protejata dansei, voluptoasa Ilona. Ne este atrasa imediat atentia de catre receptioner ca Elisabeth e mult mai in varsta decat arata si, deci, ceva necurat e la mijloc. In plus, amandoua femeile admira cu o pofta abia mascata tineretea cuplului cu care impart hotelul. Urmeaza astfel un joc interesant de seductie si putere in care Elisabeth cauta s-o seduca pe tanara sotie Valerie in vreme ce Ilona il tine ocupat pe barbatul ei, Stefan.



Cuplul e prada usoara, existand deja o falie intre ei datorita originii nobile a lui Stefan si a ezitarilor sale in a-si prezenta nevasta familiei. Mai mult, barbatul pare sa aibe o inclinatie spre sadism, excitandu-se la povestile morbide ale Contesei care, in mare, implicau sacrificii de virgine si bai de sange medievale. Aparitia de nicaieri a unui detectiv si relatarile despre niste crime petrecute in localitatile din apropiere ii pune in garda pe cei doi insuratei insa atractia pe care o exercita cuplul de “lesbiene intunecate” e irezistibila. Delphine Seyrig e fascinanta in hainele sale ceremonioase si coafura a la anii ‘30. E ca o Marlene Dietrich in color. Prezenta, eleganta si actingul o transforma intr-o femeie fatala a carei unica arma e magnetismul exercitat.



Filmul horror al lui Kumel e destul de retinut in utilizarea recuzitei de gen si foarte putin sange isi face aparitia pe ecran, iar asta accidental din pricina unui brici. Apoi, lipsesc privirile ‘hipnotizante’, coltii accentuati si obisnuitele arme anti-vampiresti: crucea, usturoiul si apa sfintita. Totul e redus la nivel psihologic, abstractizat, oroarea actionand prin intriga si evocarea slabiciunilor umane. In aceasta situatie singurul element definitoriu pentru natura vampireasca raman buzele stacojii, ceea ce lasa a se intelege ca filmul trateaza mai putin natura “moarta” a vampirului si mai mult apetitul lui pentru uman, pentru dominarea si consumarea erotica a acestuia.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu