duminică, 7 octombrie 2012

Zece filme ingeresti

Ingerii in cinema apareau la inceput in doua situatii destul de diferite intre ele: fie pentru a anunta o veste buna sau rea, fie pentru a influenta intr-un fel destinul oamenilor si a-i aduce pe calea cea dreapta. De-o vreme insa s-au inmultit filmele in care celestele fapturi au capatat caracteristici supereroice, indeletniciri umane sau motivatii pur personale, jucand deseori roluri principale in conflicte sangeroase sau parodice. In cele ce urmeaza am trecut in revista cateva din filmele cu ingeri in care acestia s-au afirmat dincolo de simpli vestitori.


It’a A Wonderfull Life. In acest film din 1939, considerat, daca nu unul din cele mai bune filme facute vreodata, macar unul din cele mai bune filme de Craciun, Clarence Odbody (Henry Travers), inger de clasa a doua, primeste sarcina de a merge pe Pamant in Ajunul Craciunului pentru a-l salva pe necajitul George Bailey (James Stewart) de la depresie si sinucidere. E foarte probabil cel mai bun film al lui Frank Capra, o melodrama sensibila si profunda in care James Stewart e la inaltimea talentului sau.


Wings of Desire (1987) regizat de Wim Wenders are in centrul sau 2 ingeri, Damiel si Cassiel, care plutind deasupra Berlinului asculta gandurile locuitorilor lui. Intotdeauna au fost acolo, inca dinainte ca Berlinul sa fie oras, un soi de martori tacuti ai istoriei locului. Damiel (Bruno Ganz) se amorezeaza la un moment dat de o trapezista si, tanjind sa devina uman, face pasul pentru a trai pe Pamant. Filmul are o imagine distincta pentru cele doua puncte de vedere: sepia/angelic si color/uman, fiind partial inspirat din poeziile lui Rilke.


City of Angels (1998), chiar daca e un remake mediocru al Wings of Desire, pentru marele public e probabil mult mai cunoscut, multumita si celor doua nume sonore din distributie Nicholas Cage si Meg Ryan. Povestea e similara, ingerul pazitor Seth (Cage) se indragosteste de blonda Meg sacrificandu-si aripile pentru a gusta iubirea. Romantic, siropos si neobisnuit de trist, City of Angles dispune de o coloana sonora care l-a transformat intr-un vehicul de pop-culture.


Dogma lui Kevin Smith (1999) e unul din acele filme care trateaza doctrina crestina ca pe-o pinata expunand-o ridicolului sub umbrela unei satirizari artistice. Ingerii sunt Bartleby (Ben Affleck) si Loki (Matt Damon), expulzati din Rai intr-un orasel american, care incearca sa primeasca o iertare biblica pentru a se intoarce in Paradis, fara a sti insa ca prin asta pun in pericol intreaga opera a Tatalui lor. Din fericire forte oculte incearca sa-i impiedice si mai devreme sau mai tarziu va izbucni o cearta iar Dumnezeu (Alanis Morissete) va trebui sa intervina. Pe langa indraneata schimbare de sex a Creatorului Smith mai arunca in scenariu un al 13-lea apostol (Chris Rock, uitat datorita “culorii” lui) si-i prezinta pe catolici lucrand in clinici pentru avorturi. Provocator e putin spus..


The Prophecy (1995) e doar primul din filmele cu subiect angelic expuse aici care trateaza lupta dintre bine si rau intr-o forma fantasy-horror si avand combatanti supranaturali. Christopher Walken e ingerul Gabriel venit pe Pamant pentru a descoperi un suflet intunecat care ar schimba balanta in razboiul care se duce in ceruri. Rivalul sau e ingerul bun Simon (Eric Stolz) iar intre dansii sta un detectiv/fost preot Thomas (Elias Koteas). Lucifer are si el o interventie fiind interpretat de Viggo Mortensen, iar asta ar fi un motiv destul de bun de vazut filmul. Filmul a avut 4 sequell-uri dar nicicare nu a atins statutul de horror cult al primului.


Constantine (2005) e tot un horror cu subiect religios insa mai din zona demonologiei. John Constantine (Keanu Reeves) e un detectiv/exorcist care vaneaza demonii care patrund in lumea reala. E mai mult un action movie inspirat dintr-o serie de comics-uri, intunecat si plin de efecte speciale, dar cu un twist final in care Tilda Swinton apare ca un foarte credibil inger Gabriel, parte datorita aspectului androgin nativ, parte datorita interpretarii care inspira o ambiguitate morala complexa a personajului.


Gabriel (2007), al carui titlu e mai mult decat sugestiv, trateaza aceeasi idee de razboi celest intre diverse tabere de ingeri. Campul de lupta e Purgatoriul, sala de asteptare a sufletelor, iar regula e una singura: 7 arhangheli vs 7 ingeri decazuti se vor duela in forma umana intr-un oras pustiu si intunecat. Gabriel e ultima sansa pentru a aduce lumina in Purgatoriu, intrucat ceilalti fusesera deja coplesiti de fortele raului. Filmul e un indie australian iar in rolul principal il gasim pe regretatul Andy Withfield (Spartacus), decedat de cancer acum un an.


Ultimul action-horror mentionabil in lista ar fi Legion (2009), iar asta doar ca etalon pentru “asa nu!”. Daca intregul concept de Armageddon purtat de ingeri inarmati cu mitraliere e destul de atragator pentru un anumit public, felul in care a fost pus in practica lasa mult de dorit. Iar Paul Betany ar face bine sa mai schimbe registrul religios pentru o vreme.


Intr-un cu totul alt registru se inscrie Michael (1985), o dramedie usurica regizata de Nora Ephron. Povestea implica doi reporteri trimisi intr-un orasel de provincie pentru a investiga stirea ca un arhanghel in piele si oase traieste in casa unei batranici. Ajunsi acolo dau peste Michael (John Travolta), arhanghel in piele, oase si aripi care iubeste bautura, tigarile si femeile si poseda un vocabular de camionagiu.


Incheiem lista cu un inedit film al francezului Luc Besson, Angel-A (2005), o pelicula alb-negru in care Andre (Jamel Debbouze), un cartofor marunt, salveaza de la sinucidere o blonda de o frumusete rapitoare, Angela (Rie Rasmussen), iar aceasta ii returneaza fapta scotandu-l din belele si depresie. E un fel de It’s A Wonderful Life francez la capatul caruia Andre descopera ceea ce era evident, anume ca Angela e de fapt un inger pazitor venit sa-l ajute sa-si puna viata in ordine. De remarcat indeosebi imaginea monocroma a Parisului, bineinteles, dincolo de imaginea frumoasei artiste daneze.

3 comentarii:

  1. as adauga A Life Less Ordinary a lui Danny Boyle

    RăspundețiȘtergere
  2. E si putin amuzant "ingeri cu mitraliera", sa fiu sincer mi se pare o atudine mai mult decat fairplay fata de telespactori sa mai oferi si ceva perspectiva mai sumbra, prea mult roz strica ca sa o zic asa...

    RăspundețiȘtergere
  3. Cum a spus si Ciprian mai sus, mai poate fi adaugat si A Life Less Ordinary , un film care mi-a placut foarte mult.

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.