duminică, 14 octombrie 2012

Seeking a friend for the end of the world (2012)

"I think we missed the exit"

rating: Brainwash

O explorare mai putin incrancenata a premisei apocaliptice face Lorene Scafaria in debutul sau Seeking a friend for the end of the world, o comedie-drama despre doua personaje arhetip care incearca sa lege o conexiune cu lumea din jurul lor in ceasul al doispelea. Steve Carell este Dodge, un agent de asigurari complet amortit de gravitatea situatiei - asteroidul Matilda se afla pe curs de coliziune cu Terra si va distruge complet viata in 3 saptamani - iar Keira Knightly e o vecina ce sufera o cadere emotionala cand realizeaza ca a pierdut ultimul zbor peste ocean pentru a fi cu familia ei din Anglia. Neavand un centru de greutate in propriile lor vieti, cei doi pornesc intr-o calatorie pentru a-l reuni pe Dodge cu fosta iubita din liceu. Pe parcurs insa apropierea dintre ei are un efect romantic facandu-l pe fiecare sa descopere in celalalt companionul perfect pentru sfarsitul lumii.

Astfel descris, filmul pare o poveste destul de siropoasa dar in realitate nu e chiar asa. Cel putin in prima parte filmul Lorenei ridica o intrebare naturala: cum ti-ai petrece ultimele zile din viata daca ai sti cu certitudine momentul in care se va incheia? Unii probabil si-ar continua rutina zilnica, incercand sa nege realitatea ca sa nu-si piarda mintile. Altii si-ar compune repede bucketlist-uri excentrice si nu s-ar da in laturi de la nici un exces. Revoltele si violenta ar fi poate la ordinea zilei. Sinuciderile la fel. Probabil spectrul Apocalipsei ar suspenda orice lege sau morala impusa de normele sociale. In acest sens anturajul lui Dodge, asa-zisii prieteni, sunt un exemplu edificator si ironic: orgii, petreceri, droguri etc..




Dodge nu vede rostul intr-o asa zisa “amplificare” a trairilor si astfel se cufunda in melancolie: "Getting some 'me' time, finding God, moving some chairs.." Spre norocul sau insa, da peste exact opusul lui, Penny, care sa-l scoata din depresia cauzata de singuratate. Romanta lor se intampla pur si simplu in urma unor gag-uri neasteptate, pe care scenarista dramediei Nick and Norah’s Infinite Playlist le transforma inspirat in momente cu semnificatie emotionala si profunzime. E de apreciat alternanta dintre momentele tragice si cele de comedie, iar construirea graduala a povestii are o finalizare oarecum in cheie poetica. Carell e excelent in postura de functionar cu foarte putin respect de sine si mutra de catelus batut iar Keira, in ideea in care n-o detestati din principiu, e placuta si destul de sincera in umor. Fac treaba buna amandoi.


Seeking a friend for the end of the world e in concluzie o pastila de optimism romantic recomandabila celor blocati in momente nesfarsite de tristete relationala. Mesajul receptionat pare: “Nu-i un sfarsit de lume. Si chiar de-ar fi, nu-i panica, vei gasi pe cineva cu care sa-l imparti.” A se inghiti dupa Melancholia lui von Trier. Garantat sa va simtiti mai bine.

2 comentarii: