luni, 20 august 2012

Cimitirul de filme

ZIUA MORŢILOR DESCHISE (FOTOREPORTAJ)


Dacă tot e (încă) sezonul de cinema în aer liber, am rămas dator cu o poveste. Anul ăsta, prin luna mai, primesc un telefon. Amicul Dan Ungureanu îmi zice imperativ: "Lucian, trebuie să vii la Grădina de Vară. ACUM!  În spatele ecranului e sala tehnică. E ca după bombardament, dar găseşti comori pe-aici. Rafturi întregi de role în stare perfectă. Vino şi vorbeşte cu Micha".

A doua zi l-am căutat pe Micha. Un neamţ atletic şi frumos, genul arian, care şi-ar fi găsit locul în distribuţia Inglourious basterds. Echipat cu mănuşi de grădinărit trebăluia, debarasa şi căra diverse obiecte ruginite. Pregătea o expoziţie/happening cu studenţii de la arhitectură în cadrul Student Fest. A clădit scaunele, folosind drept piloni de susţinere cîteva stive de pelicule, sub numele de "Hollyvood"



Nu ştiu exact de la cine primiseră acordul să rearanjeze Grădina de Vară şi să remixeze "recuzita" de la faţa locului. Pînă la începutul anilor 2000, spaţiul aparţinuse de RADEF, ca şi sala Capitol cu care se învecinează. Între timp, Capitol a ajuns la Filarmonică (după un îndelungat conflict juridic), iar Grădina de Vară a rămas un fel de "no man's land" disputat de toată lumea (Filarmonică, RADEF şi Primărie), dar în realitate nimeni nu se angajează în a o salva de la degradarea tot mai evidentă. Depozitul de echipament şi peliculă precum şi atelierul din spatele marelui ecran din cărămidă au fost pe rînd jefuite, vandalizate şi au servit drept hostel pentru homeleşi.

Anul trecut, mă aflam împreună cu Eric Baude în biroul domnului Gîrboni (directorul Filarmonicii) pentru a discuta depre Festivalul de Cinema în Aer Liber organizat de francezi. "Monsieur Garboni" (cum îi spunea Eric) îşi declarase intenţia de a face un muzeu din sala tehnică, pentru că e o mulţime de aparatură veche acolo şi grămezi de peliculă. Dar mai zicea că în acel moment era haos.

Un an mai tîrziu, cînd am păşit în spatele ecranului, nu am găsit niciun muzeu. Sau dacă era un muzeu atunci ar trebui să se numească MMAC adică "muzeul mizeriei actuale a cinematografului" sau MNN aka Muzeul Nepăsării Noastre. Sau simplu: Cimitirul Filmelor (faceti click pe poze pentru detalii, merita!)

                                                 "lasciate ogni speranza voi ch'entrate"

                                                                Closer...to the toilet

                               Cu siguranta ai putea filma aici vreo doua productii post-apocaliptice

                                                                  The staircase to hell


                                                                    Sala Tehnica
                                                                 cecul sau viaţa


 
                                                              natură moartă cu peliculă

                                                   
                                                         Ocean's Twelve si Zoolander

                                                                 puntea suspinelor


                                               mesaje de prietenie si cateva cadre de nadejde


                           
 
                                                    The Hostel - un horror in centrul orasului
...si sistemul de incalzire prin arderea peliculei la butoi


                                       La iesire, "Tais toi" adica taci in legatura cu ce ai vazut aici

                                                          Ruinele Troiei (Troy, 2004)

                                 
Dupa ce o ora intreaga de sapaturi in moloz si kilometri de pelicula (printre care, prima rola din Neamul Soimarestilor, 1965) se pare ca am scris primul capitol al arheologiei cinematografice. Sper sa fie si ultimul.

ps. ultima reprezentatie, in lumina "proiectorului" solar




2 comentarii:

  1. parrrrrrraginaaaa.
    are si ea farmecul ei :)
    bine ca am apucat sa vad si eu asta - chiar daca prin ocheanul mirculesc.

    RăspundețiȘtergere