luni, 6 februarie 2012

Haywire (2012)

rating: Brainwash

Gata, fratilor, in sfarsit avem o eroina de film care nu e doar aratoasa si fluenta in exprimare dar mai e si credibila in scenele de actiune. Gata cu fragilele Angelina Jolie si Jennifer Garner, mai convingatoare in manuit pistoale sau purtat rochii splendide decat in confruntarile unu la una castigate fara vreo unghie rupta. Puteti uita si de flexibila Zoe Saldana (Colombiana) care nu se da nici ea in laturi de la roluri fizice facandu-le fata cu brio. Intra in scena Gina Carano, esenta tare a thriller-ului de actiune lansat in cinematografe de Steven Soderbergh la inceputul acestei luni, Haywire. Cine-i Gina? Pentru noi o anonima -deocamdata- insa o promitatoare figura pentru viitoarele blockbustere cu epicentrul intr-un personaj feminin bine infipt. Provenind din lumea sportului televizat (American Gladiators) si a MMA-ului feminin, Gina e genul de femeie pe care n-ai vrea s-o trimiti la spalat vase nici in gluma. Probabil iti va disloca falca. Cu piciorul.

Lasand insa la o parte glumele, Gina Carano da o dimensiune reala, autentica unui personaj presupus dur si vindicativ, care s-a impus intr-o lume a spionajului privat ca un mercenar extrem de calificat dar care ajunge tras pe sfoara de proprii ei sefi, evident, barbati. Filmul lui Soderbergh e un thriller de actiune destul de simplu construit insa eficient, modern si cu o distribuitie de invidiat care aminteste de fenomenul Ocean’s Eleven. Intr-o intriga temporar opaca sunt implicati doi mercenari, Mallory (Gina Carano) si Aaron (Channing Tatum), seful firmei de mercenari Kenneth (Ewan McGregor), un agent guvernamental (Michael Douglas) si contactul acestuia intr-o operatiune cu miros de tzeapa, Rodrigo (Antonio Banderas). Pentru a garnisi si mai bine plotul este introdus pe la jumatatea filmului inca un spion, Paul (Michael Fassbender), un individ misterios al carui joc va oferi unul din twisturile cheie ale intregii scheme.

Asa cum ne lasa sa intelegem Haywire e un film axat pe actiune si in consecinta e curat de orice brizbriz-uri narative cum ar fi un background elaborat al eroinei (stim doar ca a fost puscas marin) sau o relatie amoroasa (care exista doar circumstantial) pe post de agent motivant, lucruri care n-ar fi facut decat sa incarce un story deloc complicat si i-ar fi dereglat si mai mult ritmul. Scenele de actiune sunt intense si constau in principal din confruntari unu la unu intre personajul Ginei si cei care vor s-o elimine. Acele momente sunt suficient de realiste si de atent coregrafiate incat sa suspende orice pariu pe castigator, debuteaza adeseori spontan si sunt finalizate nu de putine ori cu un brat rupt sau fata tumefiata. In aceasta privinta Haywire e cel putin la fel de intens ca un action cu Jason Bourne. Mai mult, in spatele fiecarei lovituri aplicate sau incasate de Mallory e un sentiment de autenticitate fizica.



Desigur ca Haywire nu e un film perfect. Nici macar unul memorabil, exceptand cazul in care faceti o pasiune pentru Gina Carano. Chiar daca momentele de conflict sunt explozive si iti capteaza atentia intre ele sunt destui timpi morti ca sa te faca sa-ti pui intrebari. Practic nu exista tensiune in asteptare. Parca Soderbergh a mers pe zona de frontiera dintre un action minimalist brutal si un thriller elaborat. Un compromis care functioneaza cel putin din punct de vedere al experientei de-o ora jumate insa unul fara vreo sansa reala in oceanul de filme cu spionaj, tradari si polite platite in gloante si sange. Asta daca nu cumva Haywire e doar “deschiderea” intr-o partida de poker hollywoodian cu cel putin doua “plusari” dupa care Soderbergh sa-si arate toate cartile.

5 comentarii:

  1. nu am vazut filmul, insa am auzit multe treburi bune despre el; principalul plus ar fi ca nu am mai vazut-o pe Gina Carano in nici un film pana in prezent, si pot porni cu criticile de la zero :).

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce am simțit la filmul ăsta este autenticitate. Fără super-efecte, credibil.
    M-a impresionat pentru că s-a concentrat pe a spune o poveste, și a făcut-o frumos, foarte frumos, neașteptat de frumos pentru un film de acțiune.
    Personal, nu m-aș mira dacă ar urma un serial Tv gen Prison break bazat pe acest personaj.

    RăspundețiȘtergere
  3. @Carmen: iti dorim vizionare placuta. e una din experientele recomandate pentru un ecran mare.

    @Dorin: la aceeasi chestie ma gandeam si eu, un serial de actiune tip Alias, Prison Break etc. Daca nu cumva cronicile pozitive o sai ridice fetei cota pentru filme serioase de actiune.

    RăspundețiȘtergere
  4. Problema cu serialele de actiune din ultimul timp e ca-s naspa. Dar naspa rau. Tin minte cum ma uitam la primul sezon din Prison Break. Acum am incercat sa ma uit la Nikita. Nu pot nici macar sa stau treaz 45 de minute.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nikita asta nou nu-l urmaresc. Dar din serialele de actiune la care-s abonat iti recomand: Fringe, Person of Interest, Alcatraz.

    RăspundețiȘtergere