Marele Ecran: Documentare musai de vazut (II)

miercuri, 23 noiembrie 2011

Documentare musai de vazut (II)

A venit momentul sa trec in revista cele mai importante documentare vazute anul acesta si sa le impartasesc cu voi, cititorii Marelui Ecran. Personal consider ca aceste ‘filme informative’ nu sunt doar entertainment ci absolut esentiale pentru a te mentine intr-un contact cat de cat realist cu lumea inconjuratoare astfel incat sa-ti formulezi o parere deplin constienta despre ea. Sfatul meu (aplicabil si la propria persoana) a fost si este de a lasa deoparte eventualul ton melodramatic sau senzationalist (din unele documentare) si a te (ma, ne) concentra pe volumul de informatie impartasit intr-un mod atat de accesibil. Dar asta e doar opinia mea. Prin urmare sa trecem deci la documentare. Voi pastra impartirea lor in categoriile stabilite anul trecut. (atentie urmeaza un articol lunguiet).

Politica si istorie

Restrepo e unul din acele documentare intense care fac filme ca Saving Private Ryan sa paleasca pentru simplul motiv ca sunt o fictiune. Sebastian Junger si Tim Hetherington s-au incartiruit intr-un pluton de soldati americani si-au petrecut un an in cel mai periculos teatru de operatiuni militare din lume: valea Korengal din Afganistan. Viata in transee, interviuri cu soldati americani, misiuni de lupta si talibani, exact ca intr-un film de razboi cu mentiunea ca mortii sunt reali. E o bucata de istorie pe care suntem privilegiati s-o observam confortabil. Ca fapt nefast, Tim Hetherington, unul din fotojurnalistii care au realizat Restrepo, a murit in aprilie 2011 in timpul conflictului din Libia.

Armadillo e al doilea documentar de razboi nominalizat asta iarna la Oscaruri. Filmat de danezul Janus Metz in 2009 la baza militara Armadillo din sudul Afganistanului, filmul documenteaza operatiunile soldatilor danezi vreme de 6 luni punand un pic sub reflector/microscop psihologia soldatului modern. Scene deosebit de intense, acte controversate care au starnit furie in opinia publica daneza (cativa soldati ucid talibani intr-un mod oribil apoi par a jubila) si peste tot o atmosfera de drama de razboi reala. Nu-i pentru spiritele slabe.

Inside Job, castigatorul Oscarului la categoria documentar, e o prezentare lucida a originilor crizei din 2008 si a consecintelor ei imediate, mai precis exonerarea responsabililor morali pentru evaporarea a 20 de trilioane de dolari din finantele lumii si recesiunea ce a urmat. O analiza amanuntita, pe fapte si interviuri cu oameni cheie din lumea politica si de pe Wallstreet.

Taxi to the Dark Side - documentar din 2007 care investigheaza in adancurile practicilor ‘interogationale’ - mai simplu, toturilor - executate de cand americanii au rascolit Orientul Apropiat. Filmul foloseste ca punct de referinta anul 2002 cand un sofer de taxi afgan, dovedit mai tarziu nevinovat, a fost rapit si inchis la Baghram, toturat si... ucis. Pornind de-acolo, Alex Gibney ne familiarizeaza cu tehnici si proceduri de extragere a informatiilor, cu documente interne ale “serviciilor” interviuri cu anchetatori si cu luptatori pentru drepturile omului scotand la iveala abuzurile din Abu Ghraib si Guantanamo Bay. Poate va amintiti scandalurile cu fotografiile oribile in care gardieni umileau prizonieri de razboi. Acum aveti si explicatiile.

The China Question sau ce inseamna China pentru economia lumii? A doua putere economica dupa Statele Unite a urcat atat de repede (crestere economica de aproape 10 %) incat restul tarilor sunt ingrijorate de ce se va intampla atunci cand se va opri din ascensiune. Politica economica a Chinei a creat deja o bula imobiliara apreciabila iar mijloacele lor sunt oarecum unfair fata de celelalte economii (pastreaza o inflatie a monedei nationale pentru a-si mentine forta de lucru ieftina). Exista presiuni diplomatice si economice puternice iar relatiile lor nu sunt cele mai amiabile. Documentarul realizat de un cineast independent - Brook Silva-Braga - e oarescat tendentios - lasand sa se inteleaga ca pretentiile imperialiste americane sunt mai justificate decat cele chineze - insa pentru o clarificare a relatiei de “amicitie” si “interdependenta” dintre cele doua state e recomandabil.

South of the border documenteaza calatoria intreprinsa in 2009 de Oliver Stone in vecinatatea SUA pentru a sta de vorba cu liderii de facto ai “revolutiei sudamericane”. Hugo Chavez (Venezuela), Evo Morales (Bolivia), Lula da Silva (Brazil), Cristina Kirchner (Argentina), si sotul ei, fostul Presedinte Nestor Kirchner, Fernando Lugo (Paraguay), Rafael Correa (Ecuador) si Raul Castro (Cuba) sunt intervievati de mr Stone intr-o serie de vizite fara precedent. Daca vreti sa va familiarizati cu istoria regiunii in ultimii 75 de ani, cu politica “asasina” a Americii in acea zona si cu transformarile prin care trec in prezent popoarele de-acolo, nu-l ratati.

Trup si suflet

The Dark Side of Chocolate readuce in atentie acuzatiile de trafic de persoane si child labor din industria ciocolatei si o face prin interviuri cu cei din industrie, cu cei din lumea subterana, cu copiii exploatati si cu cei care lupta cat de cat pentru stoparea acestui fenomen. Pe larg aici.

Tapped e un documentar din 2009 despre industria apei imbuteliate si rolul corporatiilor care o controleaza in transformarile mediului inconjurator. Pare inca una din “bazaconiile conspirationiste” anticorporatiste dar cand privesti cifrele te infiori (Banca Mondiala apreciaza piata apei la 800 de miliarde de dolari iar asta pe fondul amenintarii unei crize mondiale de apa potabila). Corporatii ca Nestle si Bechtel se infiltreaza in zone bogate in resurse hidro si apoi incarca cisterna dupa cisterna pentru a le exporta in toate colturile lumii. Se ofera rapoarte detaliate, analize independente asupra calitatii apei din sticla de plastic (care nu prea e verificata de vreo agentie nationala ci doar de producatori) si, ca bonus, primesti o ciorba de deseuri plastice din Pacific numita Pata Estica de Gunoi, de doua ori cat statul Texas.

Starsuckers exploreaza o caracteristica ciudata a omului modern si anume nevoia sa de celebritate. Construit sub forma unui spectacol de magie, documentarul lui Chris Atkins dezvaluie trucurile folosite de media pentru a ne transforma in “consumatori” si organizeaza cateva farse elaborate pentru a-si sustine pledoaria. Patrundem astfel in lumea jurnalismului tabloidizat, a mogulilor media, a fabricarii vedetelor si a bombardamentului informational cu stiri irelevante. Copiii-vedeta si reality show-ul sunt doar cateva din sinistrele consecinte ale acestui nou tip de divertisment.

Page One: Inside The New York Times e, asa cum sugereaza si titlul, un documentar despre cea mai respectabila publicatie din lume, The New York Times, si despre modul in care a realizat tranzitia spre newmedia in vreme ce alte publicatii la fel de vechi s-au sufocat. E, daca vreti, o mica analiza a jurnalismului de peste ocean in cea mai grea perioada a sa. In plus, poate fi o resursa utila in dezbaterea blogger vs jurnalist.

Waiting for Superman apartine notoriului cineast Davis Guggenheim (An Inconvenient Truth, It Might Get Loud) si trateaza sistemul educational public american ( in contrast cu altele, in special cel finlandez). O face insa insotind cativa copii promitatori in incercarea lor de a promova in scoli mai bune. N-am avut nici o idee cat de complicat e sistemul lor de invatamant public. Regizorul il pur si simplu autopsiaza aratand organele canceroase si cum se raspandeste boala pe fondul incompetentei administrative. Revelator si emotionant datorita finalului dramatic.

Senna, documentarul biografic despre regretatul pilot de F1, e fara exagerare una din cele mai emotionante realizari cinematografice de anul asta. De-a lungul a trei ore de film sunt trecute in revista cele mai importante momente ale carierei lui Ayrton Senna, cu nenumarate filmari de arhiva, interviuri cu el, colegi ori rivali din paddock si dezvaluiri ale politicii din industria sportului cu motor. E ca o calatorie in timp, una plina de sensibilitate si contemplare asupra unui destin eroic. Senna a schimbat lumea F1 la venirea lui si a parasit-o in cel mai negru weekend al istoriei sale.

Stiinta si ecologie

Into Eternity reprezinta o perspectiva unica asupra deseurilor radioactive si a nevoii de depozitare in siguranta a lor. Dat fiind ca radioactivitatea e o chestiune de mii de ani se impune o prognoza realista peste eoni de civilizatie. Punctul de referinta il constituie proiectul finlandez de realizare a unui urias depozit subteran care sa pastreze neatinse cisternele radioactive vreme de 100.000 de mii de ani. E o intreprindere imensa, o munca ce va dura peste 100 de ani si al carei rezultat e cumva imposibil de garantat. Cum proiectezi asadar un loc care sa reziste calamitatilor naturale, razboaielor, schimbarilor sociale si care sa poata informa in mod eficient generatiile viitoare asupra pericolului pe care-l ascunde? Documentarul lui Michel Madsen e nici mai mult nici mai putin decat poezie nucleara.

Countdown to Zero e o abordare un pic alarmista asupra cursei inarmarilor, cu o slabiciune pentru cea nucleara, si asupra noilor dusmani ai democratiei care si-ar vinde mama pentru un focos nuclear sau o “ bomba murdara”. O frumoasa trecere in revista a ultimilor 65 de ani plus directii ale politicii viitoare privind arma atomica.

Fuel este o relatare personal documentata a unei calatorii de 11 ani efectuate de regizor in cautarea unei solutii sustenabile la criza de combustibil. E o perspectiva optimista intrucat solutii exista dar lipsa resurselor pentru dezvoltarea lor le tine inca departe de o piata competitiva (biodiesel din alge sau ulei uzat spre ex). Sunt trecute insa in revista toate energiile alternative cu avantajele si dezavantajele lor iar overall filmul e o poveste inspirationala frumoasa.

Teorii conspirationiste si New World Order

Zeitgeist 3: Moving Forward e al treilea episod din seria de documentare creata de Peter Joseph care militeaza pentru nevoia de schimbare a ‘paradigmei socio-economice si monetare’ din prezent. Daca le-ati vazut pe primele doua stiti cu ce se mananca. N-am de spus decat ca e cel mai inchegat dintre toate si ca privindu-l acum, in contextul miscarilor Occupy Wall Street, mi-e imposibil sa nu zambesc.

End Game si Obama Deception de la documentaristul/conspirationistul Alex Jones compileaza alte dovezi privind politica guvernului din umbra de a instaura noua ordine mondiala si a ne transforma pe toti in sclavi. Sunt destul de bine facute si te prind repede dar pentru fiecare din ele exista contestatari aprigi care demonteaza toate asertiunile lui Jones.

The Light Bulb Conspiracy nu e prea usor de contestat intrucat toti am remarcat slaba calitate si mai ales durabilitate a maoritatii produselor electronice (si nu numai) ce se fabrica acum. Se pare ca inca de la primele becuri a existat un protocol intre marii producatori ce stabilea durata de viata a becului la un numar fix de ore astfel incat acestia sa nu dea faliment. Nu e exclus ca meteahna asta sa se fi pastrat pana azi in epoca de aur a consumului cand e mai ieftin sa cumperi un produs nou decat sa-l repari pentru o defectiune minora. Si mai profitabil.

Muzica, Film si alte Arte

When You’re Strange este documentarul lui Tom diCillo care face lumina in istoria The Doors. Mai pe larg aici.

Heima documenteaza intoarcerea acasa - in Islanda - a trupei Sigur Ros cu o serie de concerte neanuntate, gratuite si in locuri atipice pentru conationalii lor. Compus din interludii muzicale la fata locului, panorame superbe cu peisajul islandez si reflectii personale ale membrilor trupei Heima e o experienta surprinzator de poetica si de frumoasa.

The Mona Lisa Curse e un documentar sub forma de interviu cu reputatul critic de arta Robert Hughes ce analizeaza felul in care peisajul artistic s-a schimbat in ultimii 50 de ani. Practic, incepand cu aducerea la New York a MonaLisei, arta contemporana in general si pictura in special au inceput sa fie consumate la greu, tranzactionate si apoi produse in scop de profit. In acest context meseria de critic de arta a devenit cam inutila, valoarea unei opere fiind stabilita ca la bursa de numarul de oameni care si-o doreau.

Visions of Light e o oprire obligatorie pentru pasionatii de cinema intrucat trateaza rolul jucat de directorul de imagine in compozitia filmica, trecand prin istoria cinemaului de la Birth of the Nation si pana in anii ‘90. Daca va doriti sugestii pentru cele mai frumoase estetici puse pe pelicula aveti vreo 100 de filme plus interviuri cu faimosii DP.

Si gata. Pot sa-mi trag sufletul cum s-ar zice.

Vezi si:
Documentare musai de vazut (I)
Documentare musai de vazut (III)