marți, 9 august 2011

Toba de tinichea (Die blechtrommel) (1979)

rating: Brainwash

Toba de tinichea e, probabil, cel mai cunoscut roman al lui Gunter Grass, o poveste alegorica setata in timpul celui de-al doilea razboi mondial in orasul natal al scriitorului - Danzig (azi, Gdansk, in Polonia) - prin care acesta face o pace simbolica cu istoria si trecutul. Romanul a fost ecranizat cu destul de mult succes de catre neamtul Volker Schlondorff (Oscar si Palm D’or in 1979, la egalitate cu Apocalypse Now, alt manifest anti-razboi), regizor care a luat din primul volum al trilogiei Danzig suficient cat sa pastreze substanta alegorica si realismul-magic al povestii si sa realizeze un Die Blechtrommel mai aproape de comedie neagra decat m-as fi asteptat. Insa nu de-ajuns pentru clara expunere a unei portiuni esentiale din istoria Europei.


Eroul filmului e un pusti pe nume Oskar, nascut perfect constient de sine (intr-un fel ideea a fost reprodusa si de Pascal Bruckner in Copilul Divin) si care la varsta de 3 ani, dezgustat de lumea adulta din jur si presimtind evenimentele ce vor urma, ia inteleapta decizie de a nu mai creste. Bineinteles, exista si-o explicatie medicala acceptabila: un cucui. Naratiunea curge asadar din perspectiva pustiului, deci o viziune oarecum copilareasca asupra razboiului, familiei si a problemelor etnice din zona, punctata de evenimente cand bizare, cand grotesti. Chiar si descendenta sa poarte amprenta comica a neprevazutului: bunicii s-au cunoscut intr-un camp de cartofi iar pustiul e fructul unui triunghi amoros al mamei cu cei doi tati, unul neamt si unul polonez. Pentru a-si exhiba frustrarea si dezacordul in fata acestui status-quo nefericit (o mama chinuita de pofte carnale, o descendenta incerta, o ipocrizie a intregii familii) pustiul primeste de ziua lui o toba de tinichea in care sa bata cat tine ziua de lunga. Astfel inzestrat Oskar isi descopera si-un talent neobisnuit, acela de a tipa atat de ascutit incat sa sparga orice obiect din sticla atunci cand cineva satul de galagia tobosarului indraznea sa-l deposedeze de instrument.


Legat de problemele etnice ale zonei trebuie spus ca Danzig era intr-o vreme (dupa primul razboi mondial) oras liber, controland o zona tip coridor prin care noul stat polonez isi asigura accesul la Marea Baltica. Dat fiind ca inainte se aflase in stapanirea Prusiei orasul era locuit in proportii aproximativ egale de etnici polonezi si nemti. Ascensiunea nazistilor si pretentiile lor s-au facut intaia oara simtite in acest Danzig, unde polonezii au inceput sa fie persecutati de nationalistii germani. Lucrul acesta s-a propagat imediat si-n familia lui Oskar cu un tata activist de partid iar altul partizan polonez. Pe masura ce Germania aluneca spre catastrofa protestul lui Oskar devine tot mai pregnant iar pustiul tot mai rautacios. Ipocrizia clasei mijlocii din care face parte, orbirea nationala si dezumanizarea accentuata sunt taxate de rapaitul disonant al tobei sale metalice. Abia dupa ce familia cade victima razboiului (sau depresiei), cand tanarul cu trup de copil se alatura armatei in chip de showman, spargand pahare la chermezele ofiterilor germani, protestul sau se mai dilueaza.


Die Blechtrommel are un impact destul de puternic asupra cinefilului in special prin Oskar (David Bennett joaca extraordinar) si prin imaginea remarcabila, cu multe elemente simboliste (capul de cal folosit ca si capcana pentru tipari imi va ramane pe veci in minte) care insa pot aparea destul de pretentioase si vagi. Unul din lucrurile care mie mi-au ramas neclare a fost daca filmul face o declaratie fatisa ori incearca doar sa impuna o atmosfera viscerala de stanjeneala pe care s-o interpretezi cum crezi de cuviinta. Sunt la fel de confuz ca Oskar in fata haosului din jurul sau. Dar filmul merita vazut, fara indoiala.

4 comentarii:

  1. As adauga ca din distributie a facut parte, Daniel Olbrychski in rolul Jan, actor polonez cunoscut din filmele ,,Padurea de mesteceni"
    (Wajda), ,,Barbierul din Siberia"
    (Mikhalkov), ,,Potopul" si cantaretul francez Charles Aznavour.

    RăspundețiȘtergere
  2. Completari intotdeauna unt binevenite. Multumim.

    RăspundețiȘtergere
  3. extraordinara carte! abia astept sa vad filmul.

    RăspundețiȘtergere
  4. Doua capodopere, in egala masura, si romanul lui Gunther Grass si filmul german. Este genul de film pe care iti doresti sa il revezi, caci, de fiecare data, vei descoperi ceva nou. In ciuda unor imagini grotesti, filmul, ca si cartea, sunt de o subtilitate deosebita. Cele 145 de minute petrecute in fata ecranului sunt, intr-adevar, un mare castig pentru cei ce il vizioneaza. Privirile micutului David Bennent (protagonistul filmului), par a te urmari si dupa ce vizionezi filmul.

    RăspundețiȘtergere