marți, 10 mai 2011

Secvente

Astazi, la Universitatea de Vest din Timisoara isi fac concurenta doua cinemateci:
  • Cea din Aula Bibliotecii prezinta (de la ora 18.00) un film-reper pentru cinematografia noastra: Secvente de Alexandru Tatos, 1983. Titlul apare in mai toate topurile de filme romanesti. Pentru generatia mai tanara ar trebui sa ajunga ca este unul din preferatele lui Cristi Puiu. Nu intamplator, pentru ca acest film impreuna cu Proba de Microfon (M. Daneliuc) anticipeaza stilul si mijloacele de expresie ale "noului val romanesc". Tatos incearca sa suprinda viata din jurul sau in trei secvente (trei povesti), legate de prezenta regizorului care-si joaca propriul rol.
Iata ce nota autorul in jurnalul sau publicat postum de Nemira (Pagini de jurnal, 2010), un adevarat document despre chinurile facerii artistice, despre soarta damnata a unui creator in timp de opresiune, care pe deasupra mai e insingurat si hiper-sensibil (a avut "norocul" sa mai supravietuiasca o luna regimului pe care l-a detestat cu toata fiinta):

"Secvente cred ca e cel mai bun film al meu de actualitate, ceea ce inseamna foarte mult. De fapt, ce am reusit eu cu acest film, tinand cont de conditiile si starea in care l-am lucrat? In primul rand, cred ca am reusit sa fac un film din trei povestiri lucrate disparat, cu continuitate si idee centrala. Faptul ca "adevaratul film" ajunge sa se desfasoare langa aparatul de filmat, pe care l-am propus, a iesit, si asta e castigul cel mai mare. Ar mai fi creatiile actoricesti - Barton, Diaconu, Valcu."


Intr-adevar superbe momentele notate de regizor (scena cu tortionarul si victima sa -Geo Barton vs. Ion Valcu - care se intalnesc zeci de ani mai tarziu ca si figuranti pe un platou de filmare este una pentru urmatorii o suta de ani). Bonus: aparitia in prima "secventa" a actorului Dragos Paslaru, cel care dupa ce a jucat in cateva filme importante s-a retras de pe scena cinematografiei si de pe scena lumeasca, alegand straiele monahale.



Regizorul traieste ca pe o agonie toate procedurile de aprobare ale filmelor sale (care se lasau de obicei cu taieri si mutilari). In aceste conditii e de inteles tonul usor patetic prin care Tatos se raporteaza la destinul Secvente-lor:

"Mi-e teama ca in situatia in care ne aflam, acest nebun care ne conduce si care a dus tara de rapa vrea sa desavarseasa "revolutia culturala", adica sa distruga si ultima ramasita de arta si cultura...Si atunci, nu mai este vorba despre un film sau altul, ci despre intreaga noastra conditie. (...) Dar sa ma intorc la filmul meu si sa sper si sa-i doresc multa bafta! Sa dea Dumnezeu sa ramana cat mai intreg, sa nu-l strice, sa aiba noroc in "cariera "lui! Sa-i dea Dumnezeu mult noroc!" (Sambata, 17 aprilie, 1982). Eu zic ca Dumnezeu i-a ascultat ruga.

Prin Secvente veti cunoaste un autor care, mai mult decat orice, a incercat sa ramana fidel constiintei si ideilor sale.

2 comentarii:

  1. Nu stiam ca este preferatul lui Puiu, insa SECVENTE este un film absolut superb, merita 100% urmarit!
    Eu l-am descoperit pe Tatos abia anul trecut si am ramas uimita, mai ales dupa ce am vazut cel mai nebun film romanesc, si anume SECRETUL ARMEI SECRETE. Asta e super crazy dar plin de talc :P Si MERE ROSII e reusit.
    Uha, parca m-as duce la Secvente ca nu l-am vazut pe ecran mare :) Ce bine ca azi traim in Timisoara!

    RăspundețiȘtergere
  2. @trixia: da, eu am prins Secretul...in cinematografe. Eram mic si n-am inteles mare lucru. Dar si atunci am perceput nebunia aceea de care zici. Era probabil ultima forma de expresie care ii mai ramasese, atunci la apogeul regimului totalitar si ABSURD.

    RăspundețiȘtergere