miercuri, 23 martie 2011

Pas Sur La Bouche (2003)

rating: Colectabil

Daca aveti o oaresce curiozitate pentru musicaluri si un quelque chose pentru madmoisella Audrey Tatou o puteti admira cantand in Pas Sur La Bouche, un musical francez in regia veteranului Alain Resnais. Pelicula franceza e o comedie de tip farsa de salon cu o serie de personaje foarte diferite care ajung toata sa se incurce in cele mai muzicale noduri. Pentru mine a fost primul muzical francez si intrucat prefer filmele vorbite intr-o limba diferita de engleza si acesta mi-a lasat o impresie de nespusa multumire. Pas sur La Bouche se inspira dintr-o opereta din 1925 si prin urmare actiunea e setata in acea perioada, in sanul burgheziei franceze amatoare de interioare opulente, servitori, amanti si preocupari de snobi. Din acest motiv am si avut impresia ca urmaresc un joc de scena, o piesa de teatru cu momente muzicale in care din cand in cand personajele se adresau direct “salii” (spectatorilor) sau unui public invizibil intr-un fel de complicitate (de)mascata. Efectul a fost potentat de setarea actiunii aproape exclusiv in interior, o resedinta somptuoasa pentru primele doua acte si apoi un apartament de burlac, extravagant decorat, pentru ultimul act - cel cu substrat sexual.

In centrul piesei (filmului, povestii) se afla asadar doua surori: Gilberte si Arlette. Gilberte e frumoasa dar frivola si flirteaza cu barbatii care roiesc in jurul sau desi ii poarta dragoste doar sotului ei, un industrias bogat pe nume Georges Vallanday. Drept urmare Gilbertte se joaca cu barbatii cum doreste, facandu-i ba comisionari ba trompete romantice care sa o mangaie cu complimente si juraminte. Arlette in schimb face jocurile pentru prietena ei mai tanara si mai necoapta, Huguette Verberie (Audrey Tatou), care s-a indragostit de unul din admiratorii Gilberttei, tanarul artist - Charly. In acelasi timp un afacerist american, Eric Thompson, e gata sa incheie un contract valoros cu Georges fara ca vreunul din ei sa stie ca au impartit aceeasi femeie, pe Gilbertte. Primul act se incheie cu sosirea americanului (jucat incantator de Lambert Wilson, acel Merovingian din seria Matrix) la cina si socul revederii.


In al doilea act, atat admiratorii cat si americanul sunt invitati la o serata artistica in care Charly urma sa-si prezinte “opera”, o sceneta mexicana. Georges ii explica americanului increderea pe care o are in nevasta sa (nestiind despre maritisul ei anterior), americanul incepe sa se gandeasca la recucerirea Gilberttei iar Huguette isi dezvaluie sentimentele lui Charly. In actul trei toate personajele isi dau intalnire intr-un apartament de burlac pentru a-si clarifica sentimentele si din nefericire o fac la aceeasi ora. Urmeaza deci o serie de surprize si revelatii amuzante asa cum se intampla in genul asta de povesti.


Exista o mare doza de divertisment in Pas sur la bouche, provenind indeosebi din cantece si jocul personajelor. Fiind o farsa exista si un pic de suspans dar in esenta dialogurile sunt comice si, dupa cate am inteles, fidele materialului sursa. Din nou mi se pare amuzant sa vad acea politete de convenienta sociala care ascundea intr-o vreme adevaratele pareri ale oamenilor in spatele unui zid de bun-simt. Doar Huguette face aici nota discordanta, fiind genul de femeie care spune exact ce crede. Aspectul filmului insa e cel care face toti banii, cromatica fara CGI e pur si simplu superba iar opulenta are farmecul ei. E remarcabil cum o poveste veche poate fi updatata asa de bine pastrandu-i aerul clasic. Garantat sa aduca satisfactii.
Trailer

7 comentarii:

  1. Am cumparat filmul asta acum doi ani si nici acum nu l-am vazut..

    RăspundețiȘtergere
  2. Scurtă corecţie, sper să nu te deranjeze... e AUDREY TAUTOU nu TATOO. :D
    And... spune-mi, TE ROG!, de unde ai descărcat filmul, dă-mi rogu-te un torrent valabil. Aş vrea tare mult să văd filmul!

    RăspundețiȘtergere
  3. @Richie: daca il vrei ti-l trimit :)

    Cred ca il vad si eu azi, m-ati facut curioasa :)

    RăspundețiȘtergere
  4. De cate ori vreau sa-l vad citesc descrierea si il las deoparte: "usor si pufos ca o budinca de Craciun.."

    RăspundețiȘtergere
  5. eu am găsit dvd-ul întâmplător în carrefour în troaca aia cu filme ieftine. am dat 3 lei pe el. acum vreo 3 săptămâni. oricum, apropo de resnais şi musical-uri, "on connait la chanson" e mult mai fain şi original, chiar funny.

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.