luni, 11 ianuarie 2010

The Matrix Trilogy

"What is the matrix?
Unfortunately, no one can be told what the Matrix is. You have to see it for yourself."


Cat de adevarat. Si totusi simt nevoia sa spun ce inseamna Matrix pentru mine, macar acum, dupa ce am revazut trilogia a nustiucata oara. Stiu, exista destule voci pentru care Reloaded si Revolutions nu exista, ei ramanand pana la final indragostiti de primul Matrix. Regretabil pentru ca mie imi sunt toate la fel de dragi, vazandu-le ca un tot unitar, ca o poveste in 3 acte, si chiar daca voi pastra nostalgii pentru efectul pe care l-a avut primul film asupra mea nu pot sa ma uit doar la unul din ele pentru ca as fi incomplet. Trebuie sa ne amintim ca atunci, in fata marelui ecran, eram cu totii nestiutori, n-aveam nici cea mai mica idee despre ce va fi vorba, promovarea Matrix-ului nedezvaluindu-ne nimic in afara de cateva scene de actiune uimitoare. Eram lipsit de orice idee si, exact ca-n vorbele lui Trinity ("it's the question that drives us"), aceeasi intrebarea (ce e matricea?) mi-a provocat acel nivel de asteptare care aproape ca m-a ridicat in picioare in momentul revelator din prima treime a filmului. E de inteles ca in partile 2 si 3 veneam sa vad povestea stiind deja bazele ei, in consecinta nivelul de surprindere nu putea sa fie la aceeasi cota. Intocmai ca intr-o carte in care dupa ce inceputul te-a captivat e destul de probabil ca sfarsitul sa nu-ti placa la fel de mult. Dar nu e cazul meu.

Imi place trilogia pentru ca o vad unitara, pentru ca in timp ce prima parte ridica o multime de intrebari si lasa loc pentru o multime de interpretari, tratand foarte interesant temele manipularii, simularii si controlului, liberul arbitru si conceptul mesianic, ultimele doua incearca sa ofere o rezolutie, o concluzie finala dar fara raspunsuri clare, batute in cuie, ceea ce insa nu a multumit pe toata lumea. Si nu inteleg de ce. Filmele raman astfel deschise multor interpretari, putem specula la nesfarsit daca Neo a murit sau nu, ce fel de puteri are Sati (fetita care a customizat cerul in final), ce s-a intamplat cu Merovingian si Persephona sau care-i sensul lingurii (care nu exista - there is no spoon, remember?). Intrebari intentionat lasate fara raspuns insa carora fiecare le poate imagina propriul raspuns care sa-i convina. Pentru mine sa citesc cat mai multe informatii despre filmele astea inainte de la re-viziona au fost testul final.
Lucrul care m-a frapat a fost realizarea faptului ca personajul cel mai important din film nu e Neo ci Oracolul. Batrana gospodina ce coace prajituri toata ziua si vorbeste criptic conduce jocul inca de la inceputul Matrix-ului (aflau asta din Reloaded) intrucat era un program intuitiv initial creat pentru a investiga psihicul uman dar care a ajuns sa fie ghidul Alesului si aliata Zionului, cel putin la inceput. Ceea ce credeam a fi o ghicitoare in prima parte se dovedeste a fi doar inca un mijloc de control, la fel ca profetia, menit sa-l ghideze pe Neo - anomalia sistemica - inapoi in Sursa pentru a reboota Matricea la fiecare ciclu. Doar ca de-a lungul celor 6 Matrici scopul Oracolului s-a diversificat, acum urmarind sa "destabilizeze" echilibrul creat de Arhitect intre cei care accepta iluzia Matricei si cei care o refuza, adica rebelii din Zion. Deci Neo e un mijloc pentru un scop si orice vorba a Oracolului e spusa pentru a-l determina sa faca ceea ce potrivit "intuitiei" ei e necesar pentru a rupe ciclul distrugerii si reconstructiei Zionului. Pentru a aduce pacea intre oameni si masini. Importanta Oracolului e dezvaluita si de vorbele lui Seraph: "I protect that which matter most.."
Legat de conflictul om-masina e foarte interesant cum simplitatea dualitatii bine/rau din primul film, cea care explica felul in care masinile au distrus si inrobit omenirea si deci fiind inamicii, face loc unei idei mult mai complexe filozofic in partile urmatoare: in timp ce Matricea (unde activa mintea) e prezentata cu tonuri verzi iar Zionul (unde se "destrabala" trupul) in tonuri albastre, Orasul Masinilor e in tonuri aurii sugerand spiritul ("If you could see them as I see them, they are all made of Light" - Neo) care ce-i drept nu e neaparat bun sau rau, ci doar alienat, si deci in conflict cu trupul si mintea.(sursa) Tot in Reloaded si Revolutions descoperim ca in lumea artificiala exista si sentimente(!) ceea ce cam are sens pentru ca una din temele majore ale SF-ului cu AI-uri infricosatoare o reprezinta "sufletul masinii" (ghost in the machine) capabil de sentimente. Prezenta unor programe cu porniri de tip "iubire" sau "pasiune" -chiar si explicate prin existenta unei conexiuni intre doua entitati- imi pare perfect normala considerand ca aceaste entitati sunt bucati de cod nascute din aceeasi AI care evoluase in acea forma "aroganta si sfidatoare" a unui Deux Ex Machina in final.
Primul film a stabilit niste reguli de joc clare: intri in Matrice conectandu-te la retea printr-un port aflat in ceafa, o "ramasita" a captivitatii in care se nasc oamenii cultivati de masini pentru a fi folositi drept surse de energie dar cuplati la o retea virtuala care-i mentine nu fericiti, ci ocupati si productivi. Daca mori in Matrice mori de bun caci trupul nu poate functiona fara minte! Atunci cum de Neo nu moare in prima parte si mai ales cum de se "conecteaza" la masini fara cablu(!). Pai nu i-a tot spus Morpheus lui Neo "elibereaza-ti mintea" (Free Your Mind)? Si asta a facut de la inceput pana la sfarsit, a evoluat spre un fel de entitate zen cu o minte mult superioara oamenilor obisnuiti. Inca de la prima indoitura de lingura Neo face eforturi sa inteleaga adevarul, acela ca in fapt mintea e cea care creaza realitatea. Deci, invierea, zborul, discutia cu Arhitectul etc toate sunt etape ale evolutiei unei structuri mentale speciale, o portiune de cod ADN atat de ciudata incat era necesara introducerea ei in Sursa la fiecare reboot al Matricei. Asa ca de ce mi-ar fi greu de acceptat faptul ca Neo distruge santinele in lumea reala din moment ce spune "I can feel them", ca si cand ar avea o conexiune cu ele. S-a explicat ca cei conectati nu sunt 100% umani, adica sunt diferiti de cei nascuti in Zion, deci e posibila o comunicare la un anumit nivel cu masinile, chiar daca accesibila doar unei minti antrenate ca cea a Alesului. Probabil aceeasi iluminare de maestru zen adusa de proximitatea lui Neo cu Sursa si Arhitectul (de ce nu i-am spune "D-zeu" ca tot era cu barba alba) i-a permis si sa intre in Matrice wireless si sa vada cu ochiul mintii in lumea reala.



Cel mai delicios personaj din trilogie e indiscutabil Smith, agentul rebel cu frustrari profund umane pe care nu si le explica nici el. Avea omul niste discursuri, o placere sa-l privesti. La fel ca Neo, si Smith evolueaza dupa distrugere. Evolutia sa incepuse insa de mai mult timp, cand devenise satul de artificialitatea Matricii, de vanat hackerii care o accesau pentru a elibera alte minti reticente la simulacrul realitatii. A dezvoltat o personalitate care, desi constienta ca existenta ei e atribuita unui anumit scop, a imprumutat ceva din atitudinea de nesupunere a lui Neo si s-a rupt de sistem, devenind un virus capabil de multiplicare, replicare, chiar copiere intr-o minte umana (in cazul lui Bane). El evolueaza asemeni Alesului, fiind imaginea lui in oglinda, insa intunecata de apetitul pentru distrugere. Eu cred ca Smith n-a existat in versiunile anterioare ale Matricei, sau daca a existat, nu ajunsese in stadiul de evolutie care sa-i permita sa afecteza atat de puternic ecuatia Arhitectului. Cu toate astea insa el e un program cu un scop (distrugerea lui Neo) astfel ca nu isi poate nega menirea. Oracolul intuieste deci o noua anomalie utila scopului final si joaca cea mai riscanta carte, cea a sacrificiului. "Tot ce are un inceput are si un sfarsit" ii spune lui Neo, astfel ca se sacrifica pe dansa lui Smith, indemnand sacrificiul similar al lui Neo, nu insa inainte sa fi facut pace cu masinile, care ar fi dus invariabil la sacrificarea unui Smith lipsit de scop si intoarcerea lui in Sursa. Cred ca era singurul final logic, celelalte doua ar fi fost lipsite de sens unul implicand distrugerea atat a Zionului cat si a umanitatii conectate la Matrice - si deci a sursei de energie pentru masini - iar celalalt o rebootare a Matricii catre level 7, si deci repetarea istoriei.


Nu am nimic de reprosat fratilor Wachowski pentru ceea ce au realizat. Trilogia Matrix a facut pentru cyberpunk ceea ce a reusit LOTR pentru genul fantasy, fiind o realizare epica si unul din cele mai dragi filme de gen, un landmark necesar pe drumul deschis de animatiile japoneze Ghost in the Shell sau Akira ori de Dark City sau Johnny Mnemonic. Scenele de lupta regizate de Yue Woo-Ping (unul din cei mai buni coregrafi de gen din HK) si efectele vizuale ale lui John Gaeta raman emblematice chiar daca au trecut zece ani de cand primul Matrix a rupt gura targului. Sunt niste capodopere dar nu in acceptiunea data de cartile despre cinematografie, ci prin faptul ca sunt cele mai reusite filme ale fratilor W. Sunt niste filme mult peste medie si din calea fara de distractive care au batut recorduri la vremea lor, au devenit cult, au mase de fani si un univers al lor propriu, si mai ales, au crescut cota unor actori (Keanu R, L Fishbourne, Hugo Weaving, Carrie Anne-Moss) si au lasat amintirea unor personaje faine. De trei ori kudos!

4 comentarii:

  1. Foarte reusita cronica, felicitari! Dupa ce am citit-o, simt nevoia sa mai vad inca o data filmele, desi le-am mai vazut de cel putin 10 ori...

    RăspundețiȘtergere
  2. Un film pe care imi place sa il revad din cand in cand. Multumim pentru (re)aducere aminte.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mie 2 si 3 mi s-au parut cu gauri in scenariu, de aia nu-s fan decat 1.

    De exemplu, daca Arhitectul ala era asa de smecher, cum de il lasa pe Merovingian sa-si faca de cap, si daca il lasa contra unor servicii, de ce avea nevoie de altcineva, cand putea el, arhitectul, sa si le procure direct?

    Ori nu m-am uitat atent, ori ceva nu se leaga, ori e filosofica treaba, si atunci n-am dreptate.

    RăspundețiȘtergere
  4. Rolul Arhitectului era sa creeze Matricea zic eu, dar ea oricum era doar un aspect din lumea masinilor. Si de fapt cel mai cel stapan era God-ul din final si daca nici ala nu putea unele chestii...
    Presupun ca Merovingian era un program rebel, o entitate deconectata care accesa matricea prin backdoors - machines hacking machines, remember? - la fel ca Oracolul, Smith, Seraph si altii..

    RăspundețiȘtergere