duminică, 18 octombrie 2009

The Boat That Rocked (2009)

rating: Brainwash de calitate superioara

Sunt multe motivele pentru care The Boat That Rocked merita vazut insa doua au fost determinante pentru mine: comedie britanica si muzica buna. Ar mai fi micul amanunt numit Richard Curtis, cel care semneaza regia si scenariul dupa ce a scris o buna parte din scenariile comedioarelor britanice (Four Weddings..., Notting Hill, Bridget Jones, Love Actually) dar lucrul asta l-am aflat dupa vizionare. Noul film a lui Curtis e destul de original, fiind o poveste setata in anii '60 anii de glorie ai radiorilor pirat britanice care emiteau muzica non-stop. In UK era o problema in sensul ca singurul post national de radio, BBC-ul avea cateva ore de muzica pe saptamana, muzica live cu orchestra de camera etc. Lumea vroia muzica adevarata, inregistrata, muzica rock, pop, muzica ce descatusa energii latente si invita la rebeliune.


Liderul posturilor pirat era Radio Rock, un post de radio care emitea de pe un vapor ancorat in larg si care ajunsese la vreo 20 de mil de ascultatori (in principal femei). Un adevarat Love Boat care mustea de testosteronul celor 8 DJ care tineau publicul in aer 24 de ore. Foarte diferiti intre ei, cu ciudatenii specifice, cu batalii de orgoliu sau cock fight-uri, cu totii formeaza un grup solid si unitar sub conducerea lui Bill Nighy, capitan de vas si director de radio. Acest nucleu de revolta muzicala manifesta o atitudine de sfidare fata de guvernul britanic, care il insarcineaza pe unul din ministrii sai (Kenneth Branagh) cu misiunea distrugerii posturilor pirat "amatoare de comercialism ieftin si moralitate josnica". In paralel, pe vas soseste si nepotul lui Bill Nighty, un tanar de 18 ani luat imediat sub aripa echipajului de nebuni melomani care-si pun in cap sa-l scape de virginitate cu una din miile de fane care soseau pe "barca" lor.


Filmul e amuzant de numa dar la modul ala pueril, cu glume copilaresti si momente previzibile care creioneaza niste personaje geniale si "lipicioase" pe care e imposibil sa nu le placi. In capul listei e Contele (Phillip Seymour Hoffman) starul radioului pirat si primul care se incumeta sa pronunte "the F word" on air! Apoi sunt personajele lui Nick Frost (tipu cu vrajeala care cucereste fetele) si Rhys Ifans (DJ-ul britanic cel mai apreciat, aflat intr-o rivalitate copilareasca cu Contele). Mai e un tip care nu vorbeste mai deloc, Midnight Mark, dar pune numa muzica incarcata de romantism insomniacelor, un batran hipiot Smooth Bob care tine afterhours-ul si nimeni nu stie ca exista pentru ca mai tot timpul e fumat si inca vreo doi trei zapaciti extra-sensibili. Toti traiesc pe Vasul Pirat intr-o comunitate si mananca muzca pe paine. Si aici e crema filmului: numai piese faimoase din anii '60 '70 cantate de The Kinks, The Turtles, Skeeter Davis, Dusty Springfield, Cat Stevens, The Hollies, The Who, David Bowie, Jimi Hendrix si multi altii. Foarte bine alese piesele, foarte potrivite diverselor momente ale filmului, potentand calitatea lui si scotandu-l o idee din zona comediilor obisnuite.


The Boat That Rocked triseaza un pic pe final, parasind linia lejera a comediei pentru un final ceva mai tensionat, o repunere in scena a Titanicului dar cu Love Boat-ul in pericol de scufundare. Prilej potrivit pentru niste actiuni precipitate si cateva twist-uri inutile care nu m-au incalzit deloc. As fi preferat un final in nota amuzanta nu o operatiune de salvare a DJ-ilor de catre groopies. In fine, per total a fost un film foarte distractiv si care aduce intr-o masura cu 24 Hours Party People.


Trailer

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.