marți, 31 martie 2009

Zece filme peste 50 de ani




















Anul trecut, tură de toamnă tîrzie în Retezat. La refugiul de la Bucura ne-am nimerit mai mulţi călători cu chef de vorbă la înălţime. Subiectul care a inflamat spiritele a fost filmul, în speţă, cel românesc. Tabăra mai numeroasă susţinea că Filantropica e cel mai tare film românesc ever. Peste 50 de ani, lumea va rîde la fel de tare, poate mai tare si vor avea oglinda epocii aşa cum îl avem noi acum pe Caragiale. Cealaltă parte (adică eu) susţinea că Filantropica e uşurel, plin de şabloane şi nici măcar nu e cel mai bun lucru făcut de Nae Caranfil (vezi E periculoso Sporgersi). S-au invocat diverse argumente de o parte şi de alta (critică, stil, entertainment), dar în final am ajuns să-l confirmăm din nou pe bătrînul Will: Frumuseţea e în ochii privitorului.

Întrebările însă au rămas: ce film autohton va rezista pînă în 2048? Pe cine vor admira nepoţii noştri? Comisarul Moldovan sau Ilie Moromete? Pintilie sau Săucan? Puiu sau Porumboiu? Vă invit, de fapt vă rog, să alegeţi zece filme româneşti din toate timpurile pe care le-aţi lăsa urmaşilor. Nu vreau neapărat să facem un top (de multe ori cînd suntem chestionaţi, alegem unele titluri doar ca să ne ridice în ochii celorlalţi). Hai să încercăm să ne recunoaştem micile plăceri vinovate şi să nu bifăm Pădurea Spînzuraţilor în preferinţe doar ca să părem mai culţi. Care sunt filmele noastre pe care le-ai pune pe repeat fără să te plictiseşti. Nu mă lăsaţi singur cu această dilemă.

Dealtfel, zilele astea mi-am dat seama că îmi place Filantropica (nu îndeajuns de mult cît să-l las nepoţilor, dar suficient cît să revăd cu plăcere multe scene). Mi-am amintit de controversa din Retezat, citind suplimentul din Caţavencu dedicat Şmecherilor de Dorobanţi. Apare acolo un tip, celebrul Poponeţ, pe care l-am asociat instantaneu cu cocalarul jucat de Florea Vizante. Scena lui în club este "marfă de marfă de marfă". E ca nouă, acum după 7 ani de la premiera filmului. Poate, asemeni vinului, se va îmbunătăţi în timp. Din păcate, simt asta cu doar cîteva scene. Ansamblul nu cred ca va dăinui.



Voi arunca primul cu piesele mele de rezistenţă, într-o ordine cronologică:

Reconstituirea (Lucian Pintilie, 1968) un manifest împotriva comunismului şi o reconstituire vie a acelei crunte epoci
Moromeţii (Stere Gulea, 1988) inegal, dar greu de egalat în portretizarea ţăranului autentic
E pericoloso sporgersi (Nae Caranfil, 1993) dramedia totală
Occident (Cristi Mungiu, 2002) surprinde perfect o Românie certată cu sine şi totuşi teribil de amuzantă
Marfa şi Banii (Cristi Puiu, 2001) ştiinţa dialogului şi ştiinţa de a crea tensiune din mai nimic
Niki Ardelean, colonel în rezervă (Lucian Pintilie, 2003) pentru Rebengiuc
Moartea Domnului Lăzărescu (Cristi Puiu, 2005) în era comunicării, oamenii comunică tot mai greu şi sunt tot mai singuri


Marilena de la P7 (Cristian Nemescu, 2007) pentru candoare, poftă de viaţă şi dragostea de cinema care respiră în fiecare cadru (apropo, regizorul ar fi împlinit astăzi 30 de ani dacă nu l-ar fi spulberat un vitezist)
A fost sau n-a fost? (Corneliu Porumboiu, 2006) pentru umorul spumos moldovenesc care te loveşte în valuri tsunamice


Hîrtia va fi albastră (Radu Muntean, 2006) poate cel mai bun film despre Revoluţie, deşi nu şi-a propus s-o clarifice!

E randul vostru...

5 comentarii:

  1. Hmm... Nu am gustat deloc Hartia va fi albastra. In schimb cinismul din Filantropica ma unge la suflet: "O mana intinsa fara o poveste nu primeste nimic", "La noi nu prinde SIDA, la noi se moare de foame". In rest suntem cam pe acceasi lungime de unda.

    Top personal (ordinea e aleatoare):
    Marilena de la P7 (sa vii cu troleul dupa persoana adorata mi se pare incredibil)
    Filantropica
    A fost sau nu a fost (ma bucur ca ironizeaza subtil cam toate orasele astea din Romania care sunt orase martir)
    Toate panzele sus (daca am voie sa pun si seriale in lista)
    Marfa si banii
    Dumnezeu ne saruta in fiecare zi pe gura (era un caine - de fapt o jumatate de caine - care se tara prin cadru si ma tot intrebam cum au facut scena aia)
    Occident
    Moartea domnului Lazarescu

    RăspundețiȘtergere
  2. Multam de coment Dane, revin si eu dupa ce imi fac temele. Am restante la romanesti. Acu tocmai am vizionat Marilena de la P7 si Occident. Urmeaza Marfa si Banii si Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii. Apoi Morometii si daca gasesc E perocoloso..

    RăspundețiȘtergere
  3. 1,2,3. Filantropica
    Niciun film (romanesc sau strain)nu se va compara cu aceasta capodopera. L-am vazut cand eram destul de mica si a fost coplesitor...
    Esti mandru ca un astfel de film a fost facut de un roman :)

    Filmele B.D. m-au fascinat intotdeauna. Am crescut cu ele, le-am revazut de cate ori am avut ocazia si pot sa spun ca le ador. Toate personajele sunt fermecatoare, intamplarile foarte hilare. Si actorii au fost superbi

    Niciun film romanesc nou nu m-a impresionat. Nu am vazut inca Marilena de la P7.

    RăspundețiȘtergere
  4. Reconstituirea, Hotel de lux, Balanta, E pericoso sporgersi, Occident, Asfalt tango, Moartea Domnului Lazarescu, 4,3,2, Marfa si banii (ordine aleatoare)

    RăspundețiȘtergere
  5. Hai ca mi-am facut ceva teme, pot sa zic si eu ce filme romanesti vor trece proba timpului:

    Filantropica (in mod clar indiferent ce ne aduce viitorul ne vom uita in urma si vom spune "Mai stii cum era cu cersetorii si cocalarii de Bucale?"
    Marilena de P7 - marturia vie a ceea ce ar fi fost Cristian Nemescu. Parerea mea e ca bate California Dreamin chiar daca e mediu metraj.
    Mihai Viteazul - e cu Nicolaescu, cu Amza Pelea si ieniceri si spahii si e istoria noastra! Mi se pare filmul cel mai epic facut de noi si e o placere sa-l revizionez de fiecare data.
    Nea Marin Miliardar - pentru nostalgicii fostei Mamaia, plus ca e foarte amuzant.
    4,3,2 - va ramane intotdeauna primul film romanesc care a luat Palm D'Or. Si in plus e foarte bun.
    Morometii va fi intotdeauna un clasic. sunt sigur ca inca mai exista familii identice cu a lor.
    Occident - cred ca primul film romanesc cu mai multe povesti care se intrepatrund. Personajele respecta indeaproape cliseele arhicunoscute de pe plaiurile noastre.

    RăspundețiȘtergere