marți, 3 februarie 2009

Filmul care doare

Am tot auzit de khmerii roşii (ultima oară în Frost/Nixon) dar în afară de „Cambodgia”, "Pol Pot" şi „dezastru umanitar” nu îmi vine nimic în minte legat de subiect. Filmul cambodgianului Rithy Panh promite să mă lumineze. Timişorenii au ocazia să vadă joia asta primul Film care Doare – o serie incitantă de documentare. Detalii, în comunicatul primit de la Centrul Cultural Francez.


În colaborare cu Centrul Cultural Francez, Societatea „Timişoara“ va derula programul „Filmul care doare“, constând în proiecţia o dată pe săptămână a câte unui documentar, pe durata intregului an 2009, pe tema încălcării drepturilor fundamentale ale omului în diverse zone şi regimuri ale lumii contemporane.

Primul dintre acestea va fi difuzat joi, 5 februarie a.c., cu începere de la ora 18, la sediul Societăţii „Timişoara“ - str. Goethe, nr. 2, (lângă bustul Regelui Ferdinand din Piaţa Victoriei). Proiecţia poate fi urmată de dezbateri. Intrarea este liberă. Filmul este difuzat în limba franceză.

Este vorba despre „S-21, Maşina morţii a khmerilor roşii“ (2002, 105 minute), un film de Rithy Panh, produs de INA, ARTE France. Peliculei i-au fost decernate mai multe premii, printre care la: Festivalul internaţional de drepturile omului în lume - Praga 2004, URTI - Monte Carlo 2003 şi Nűrnberg 2003.

În timpul regimului khmerilor roşii din Cambodgia (1974 – 1979), printre alte nenumărate orori, aproape 20 000 de persoane au fost internate, torturate şi apoi executate în lagărul de detenţie S-21, situat în centrul capitalei, Phnom Penh. Timp de trei ani, realizatorul filmului a făcut o anchetă laborioasă şi complexă. Confruntandu-i pe călăi cu victimele lor, Rithy Panh conturează o imagine bulversantă, cutremurătoare, a mecanismelor terorii în totalitarism.


Rithy Panh
Născut în Cambodgia, în 1964, evadat dintr-un lagăr al khmerilor roşii, Rithy Panh a ajuns în Franţa în 1980. A semnat primul său film în 1989. În toate documentarele, a descris tragedia poporului său, dar şi dificultăţile de acum ale unei societăţi fără memorie. A iniţiat crearea unui centru de resurse audiovizuale în Cambodgia. În Centrul Bophana, inaugurat în 2004 şi destinat memoriei colective a poporului cambodgian, consultarea arhivelor este deschisă tuturor.

Lucian Mircu

2 comentarii:

  1. Sunt mai multe filme care "dor". Eu văd câte unul la 3-4 luni şi-mi ajunge. Încă n-am trecut de perioada asta...

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.