joi, 6 noiembrie 2008

Control (2007)

"Existenta...ce importanta are? Eu exist in cel mai bun mod posibil. Trecutul meu e acum parte din prezent. Iar prezentul mi-a scapat de sub control." Sunt vorbele rostite de Ian Curtis, solistul trupei Joy Division, in deschiderea filmului biografic, Control, realizat in 2007 de Anton Corbijn despre ascensiunea, instrainarea, izolarea, depresia si moartea sa tragica. L-am vizionat aseara si cu toate ca "povestea" nu are nimic surprinzator in ea, fiind o biografie arhicunoscuta, filmul te ravaseste. Realizat in alb-negru de catre un regizor debutant ce pana acum compilase dvd-uri pentru Depeche, U2 sau RHCP filmul te inunda cu atmosfera gloomy ce-l inconjura pe solist in zilele in care se nastea post-punk-ul in Manchester. Inspirati de numele unui bordel nazist din Varsovia, Joy Division era doar una din nenumaratele trupe britanice care incerca sa urce pe scena muzicala si sa se impuna. Talentul deosebit al baietilor, versurile inspirate ale lui Ian ca si o prezenta scenica deosebita i-au ajutat sa de-a lovitura si sa incheie in contract legendar cu Tony Wilson (semnat cu sangele sau). Pe parcursul activitatii sale muzicale, Ian a inceput sa manifeste crize de epilepsie, ceea ce l-a deprimat si l-a obligat sa treaca pe un tratament "experimental" - de genul celuia in care iei o gramada de pastile pana descoperi care sunt bune - care in plus mai avea si o multime de efecte secundare: somnolenta, ameteala, greata, vedere dubla, mancarimi ale pielii, tulburari mentale. Vorba ceea din lac in put. Combinate cu natura introvertita a starului se poate spune ca soarta ii era pecetluita. Epuizat fizic si psihic ("lumea nu realizeaza cat dau eu pe scena") dezamagit de esecul ca sot si tata, cu inima impartita intre sotia Debbie si amanta Annik, pe 18 mai 1980, Ian Curtis trage cortina chiar inainte de a porni in turneu in U.S. Avea 23 de ani.
Filmul vizionat aseara se bazeaza pe cartea autobiografica a sotiei sale si mi s-a parut deosebit mai ales prin performanta actorilor. Sam Riley, interpretul lui Ian, desi debutant pe marele ecran, este extraordinar. O copie fidela a solistului de la look-ul astenic pana la stilul de cantat (piesele din film sunt cantate chiar de actori) si dansul ciudat al lui Ian care semana cu o criza de epilepsie. Pentru fanii JD Control e un must see iar pentru ceilalti o poveste ce trebuie cunoscuta.

Trailer

3 comentarii:

  1. Unul dintre cele mai bune filme ever. Mare pacat ca nu e mai cunoscut. Apropos de joy Division, gasisem pe youtube la un moment dat commentul cuiva, ceva de genul : I was feeling kind'a depressed this evening and i thought about listening to some Joy Division. Immediately made it worse. Sublima muzica lor dar foarte deprimanta. Filmul asta mi-a fost recomandat de o prietena care, cateva saptamani mai tarziu l-a imitat pe Ian. Si ea avea 23 de ani. Cred ca de aici a luat ideea :(. Inca nu am avut taria sa-l revad fimul dar.... pretty soon. Un film extraordinar.

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi pare rau de prietena ta si cred ca e regretabil faptul ca filmul s-o fi influentat in felul asta. Nu stiu ce pot spune.. filmul e ravasitor, muzica e deprimanta intr-un anumit context (cand ai de-a face cu propriile traume, drame existentiale) dar nu cred ca ar putea impinge la gesturi nesabuite un om echilibrat... Pacat ca starea amicei n-a putut fi intoarsa din calea acestui destin.

    RăspundețiȘtergere
  3. my 2 cents: http://www.twitlonger.com/show/dvei8n

    RăspundețiȘtergere