miercuri, 5 martie 2025
Doc-minică 2: "Sunt o femeie normală și o luptătoare"
MARIA GLIGA, PROTAGONISTA DOCUMENTARULUI 'MÂINE MĂ DUC'
"Acum, veți auzi vocea femeilor din Estul Europei, care lucrează ca îngrijitoare în Austria". În 8 Martie 2021 o româncă dintr-o comună de 4000 de locuitori din Transilvania și-a strigat revolta la un protest în centrul Vienei. Maria Gliga (46 de ani) este protagonista documentarului Mâine mă duc /Tomorrow I leave realizat timp de 4 ani de Maria Lisa Pichler și Lukas Schoffel. Din comuna Ibănești (Mureș), Maria face 1000 de kilometri pentru a îngriji vârstnici în Austria. Duminică, 9 martie, va parcurge un drum lung și pentru o discuție cu publicul din Timișoara, după film. Într-un mesaj de ieri, regizoarea Maria Lisa Pichler, ne-a transmis că Maria Gliga este cea mai în măsură să vorbească despre film: "Femeile puternice, ca Maria, dau totul pentru familia lor." Am vrut să o cunoaștem mai bine, așa că i-am luat un scurt interviu.
Marele Ecran: Dacă ar fi să aflăm câte ceva înainte de întâlnirea de duminică, cine e Maria Gliga?
Maria Gliga: Soție, mamă... În timpul liber activez într-un ansamblu folcloric. Sunt o femeie normală și o luptătoare.
M.E. Cum ați ajuns să luptați pentru drepturile dumneavoastră și ale altor femei?
M.G. Pentru că nu suntem respectate de autorități. Nu avem o legislație clară care să reprezinte îngrijitoarele în Austria. La fabrică, după opt ore, vii acasă îți vezi de ale tale. Meseria asta te încarcă și emoțional. E fals numită 24 din 24. Noi avem dreptul la pauză și la opt ore de somn pe noapte. La agenție, clientului i se spune: "plătești și asta îți face toate, 24 din 24". Atunci pacienta își permite să te trezească oricând, la orice oră. Majoritatea femeilor nu-și cunosc drepturile. În Austria lucrăm cu un fel de PFA, cum i se spune în România, și avem drepturi: trebuie să ne negociem singure pauza, salariul. Dar suntem fals informate și condiționate de agențiile din România. E o întreagă tragedie.
La început am fost activă pe Facebook pe grupurile de îngrijitoare. Am dat sfaturi multor îngrijitoare, le-am deschis ochii: aveți drepturile astea, nu vă lăsați. Femeile nu vorbeau de frica agențiilor intermediare. Încercau să ne închidă gura, să ne intimideze.
Așa am ajuns să fiu printre primii membri activi al unei asociații, DREPT pentru îngrijire. Pe urmă ne-am unit forțele cu asociația similară a slovacelor (IG24). În asociație avem și multe activiste care ne susțin, care ne-au ajutat să pregătim dosare când am mers la Guvern. Ne luptăm și pentru a convinge autoritățile austriece pentru o legislație mai clară în privința îngrijitoarelor.
M.E. S-a schimbat ceva de când aveți o voce?
M.G. Da, în special în mafia asta a comisionarilor. Luau jumătate
din banii femeilor și nici măcar nu erau agenții. Aveau cod CAEN de firmă de
transport. Contracte semnate prin benzinării, comisioane date prin autobuz,
fără chitanță. Nici familiile austriece nu știu. Ei iau de bun ce le zice agenția,
care încasează comisioane și de la familiile pacienților și de la îngrijitoare.
Între timp s-au deșteptat femeile și nu mai acceptă. Își povestesc experiențele.
Ne cereau ajutorul în privat când nu-și primeau banii sau
rămâneau în stradă. Atunci interveneam, negociam pentru ele. Ajutam în timpul
liber, când eram acasă. Erau femei în vârstă care nu știau să trimită un
e-mail. Le-am pus hârtii la dispoziție. Tot timpul eram la telefon. Mi-a fost
foarte greu.
M.E. Cum a fost să vă vedeți povestea familiei pe ecran?
M.G. Am avut emoții. Le-am zis regizorilor că au
arătat numai dărăpănăturile (râde). N-ați arătat casa mea, numai o imagine la urmă. O
să mă facă lumea cu oțet, că am făcut România de râs.
M.E. De ce ar fi important să vină lumea duminică la film?
M.G. Nu știu, o să aflu din reacția oamenilor și din ce mai șușotesc
în sală (râde). Eram în public în Austria la film și aud un domn austriac că zice:
undeva la granița între bogăție și sărăcie. Maria cu Lukas (regizorii) când au
venit la noi în România or zis că e cu 180 de grade diferit față de ce știau. E
mult mai bine, mai frumos.
M.E. Cât timp au filmat cu dumneavoastră?
M.G. Au fost de vreo șapte ori în România pe parcursul a 3 ani.
În afară de Maria Gliga, la finalul proiecției de duminică (ora 19.30) va participa și Monica Moldovan, fondatoarea The Care Hub. Biletele pot fi achiziționate din timp de pe site-ul cinema Studio. Premiera este în parteneriat cu Forumul Cultural Austriac și face parte din seria Doc-minică, un program dedicat filmului documentar, în parteneriat cu Ceau, Cinema, Cinema Studio și susținut de Groupama.
Interviu consemnat de Lucian Mircu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.