Marele Ecran: Beyond the Black Rainbow (2010)

marți, 12 iunie 2012

Beyond the Black Rainbow (2010)

Every sunrise is a new tomorrow

rating: Brainwash psihedelic

Film experiment sau manifest al dragostei pentru SF-ul optzecist, Beyond the Black Rainbow reprezinta debutul unui regizor canadian, Panos Cosmatos, in zona obscura a cinema-ului hibrid si necomercial. E un film care nu pare sa aibe ceva anume de spus, adica o poveste inchegata, sprijinindu-se realmente pe secvente cinematice superb compuse, pe o muzica retro-electro si, in general, pe refacerea unei ambiante bizare retro-futuriste, destul de intunecata si tulburatoare, care sa ne ofere un trip lucid spre “noua era a iluminarii”.

Mediul de desfasurare a filmului il reprezinta o facilitate izolata numita Arboria Institute unde s-a pus la cale un program care “prin farmacologie benigna, terapie senzoriala si cioplire energetica” sa-i ghideze pe oameni spre un nou tip de fericire interioara. Singurul pacient din prezent pare a fi Elena, o tanara catatonica pentru care directorul institutului pare a manifesta un interes neobisnuit. Fata pare a dispune de niste abilitati telepatice care o califica pentru experimentele viitoare ale doctorului Nyle, personaj care reuseste fara nici un efort evident sa para un foarte calculat si sadic om de stiinta (Michael Rogers ofera o prestatie intensa prin felul sau retinut).

Pretentios prin lipsa grabei de a oferi o concluzie, extravagant si artsy prin felul in care imbina influentele optzecist-futuriste, muzica electronica si tripurile psihedelice, Beyond the Black Rainbow e mai mult o experienta senzoriala decat un film. Iti testeaza rabdarea dar in acelasi timp iti pune mintea in triplu helix si iti gadila pofta pentru o estetica ce omagiaza de la Odiseea lui Kubrick pana la THX 1184 al lui George Lucas sau binecunoscutul TRON. Tehnologia analogica, luminile de neon, decorurile minimaliste din plexiglass, unghiurile de filmare nenaturale sau aspectul (uneori) granulat de pelicula veche, toate contribuie la crearea impresiei generale de film din alta epoca.

Afara de reperele vizuale excelente povestea are o latura intunecoasa, aproape horror, care se manifesta in calatoria profesorului Nyle. Pare a fi elementul definitoriu al filmului, ambele personaje avand de facut un drum, un trip. Elena isi doreste sa scape din Arboria, pentru asta avand nevoie atat de abilitatile ei cat si de o relaxare a veghei profesorului, in vreme ce dr. Nyle are nevoie de ea pentru finalitatea propriului drum, unul de largire a constiintei, descoperire interioara etc. E un conflict de vointe care conduc spre un deznodamant un pic rasuflat si nesatisfacator. Insa spectacolul suprarealist e incantator atata vreme cat nu-ti doresti neaparat “sa vezi ce se intampla mai departe” ori sa vezi dincolo de curcubeul intunecat.