joi, 27 aprilie 2023
10 ani: Ceau, Nico!
Nicoleta Ciocov e una din persoanele care au contribuit esenţial la pornirea și creșterea Ceau, Cinema! S-a implicat, cum era firesc, peste tot unde era nevoie: de la relația cu presa la relația cu sponsorii, de la producția afișelor până la lipirea lor, de la scrierea cererilor de finanțare până la implementare. Pentru ea, Ceau, Cinema! e al treilea copil. Din pasiunea pentru filme europene, Nico a ajuns să aibă o profesie. Acum se ocupă de curatorierea programului la Cinema Victoria.
Care e ediția ta preferată de Ceau, Cinema? Sau poate ai o amintire, o întalnire, un moment preferat?
Nicoleta Ciocov: E greu să alegi o singură ediție preferată, când ai lucrat cât ai putut și cum ai știut mai bine la fiecare din ele. Mă gândesc cu drag la prima ediție din Curtea cu castan, când am servit pentru prima dată lubeniță la proiecții de film, în Timișoara. Era inedit și pentru noi și era cu mari emoții dacă va ieși sau nu, dar combinația celor două nu a dat greș. Un alt moment care nu se uită este proiecția Planeta Petrila de la Grădina de Vară Capitol, când am avut coadă la intrare până la semaforul de la Catedrală.
Proiecțiile și atelierele pentru copii au fost mereu primite cu entuziasm de cei mici și prin prezența lor la filme am simțit că sădim sămânța pentru viitori cinefili și iubitori de filme europene, altfel decât cele cu care sunt obișnuiți la multiplex sau pe platformele de acasă. Concertul Blazzaj de la Gottlob când Vita a cântat într-un picior, avându-l pe celălalt în ghips dar și imnul Hai la Ceau, vor rămâne mereu vii în povestea noastră!
O mare bucurie a fost campania de crowdfunding din 2017 la care au contribuit aproape 80 de persoane. Acești oameni ne-au transmis că vor să investească în acest festival și că vor să continuăm ceea ce facem. Tot legat de comunitate trebuie să o pomenesc pe Claudia Roșu, cinefila înrăită, fidelă festivalului, inimoasă și generoasă, care din salariul de profesor a donat ani la rând bani pentru organizarea festivalului. Chiar dacă gusturile ei nu coincideau întotdeauna cu ale selecționerului.
Care a fost pentru tine clipa cea mai grea din toți acești ani?
Nico: Din toți anii, 2020 a fost cel în care m-am gândit serios că vom sări o ediție, că nu merită riscul de a ne expune noi și publicul larg la o boală pe care nu o cunoșteam. Am stat în cumpănă până în luna mai, când am decis că, decât să renunțăm complet la festival, mai bine organizăm câteva proiecții în aer liber, cu respectarea tuturor măsurilor de siguranță. Am făcut-o ca să nu ne pierdem speranța în reluarea obiceiurilor noastre preferate, dorința de a viziona filme împreună pe un mare ecran, de a ne continua viața chiar și în timpul unei pandemii. Chiar dacă am avut doar 8 proiecții, la Capitol și în grădina de la Cinema Arta, a fost foarte stresant, dar am respectat măsurile și nu s-a îmbolnăvit nimeni din echipă sau din public, din câte știm noi. Nu am rămas cu mustrarea de conștiință că am pus lumea în pericol și am dovedit celorlalți operatori culturali că se pot organiza evenimente culturale și în pandemie (Ceau, Cinema! fiind printre primele evenimente cu public de atunci).
În afară de 2020, au existat, ca în orice familie și tensiuni, care se amplificau o dată cu apropierea festivalului. Cele pe care le-am simțit mai acut erau date de asigurarea finanțării, în vremurile când primeai banii la câteva luni după finalizarea proiectului. Sau, în timpul festivalului, stingerea stâlpilor de iluminat ca să nu bată lumina pe ecranul Grădinii Capitol.
Care e momentul pe care l-ai ratat în festival dar ai fi dorit sa fii acolo să-l trăiești?
Nico: În 2015 am fost și cu fetița mea Ana la festival, care avea doar o lună, dar nu m-am putut implica atât de activ cum mi-aș fi dorit. Am făcut-o mai mult de la distanță, nopțile sau când aveam liber de la bebeleală.
În ultimii ani am început să mă ocup și de atelierul pentru copii de sâmbătă dimineața, fix atunci când se desfășura și Micul Dejun cu Juriul. După ce am ratat două astfel de întâlniri, am schimbat programul, să prind măcar întâlnirile cu invitații.
Când organizezi un festival, nu ai timp să vezi filme. Eventual intri la început. Te asiguri că se vede și se aude bine. Faci poze cu siglele partenerilor și sponsorilor. Sau prinzi finalul, înainte de o sesiune de Q&A. Am ratat multe filme despre care am auzit ba că erau geniale, ba că erau niște ciudățenii. Așa e la festival: ai ocazia să-ți lărgești paleta de experiențe cinefile, să te provoci și să-ți depășești așteptările.
Mi-a părut rău că am ratat “Îngerul atotputernic”, în regia lui Wojciech Smarzowski, care a câștigat marele premiu în 2015. Fiind prima competiție, am suferit mai tare.
Greșeala din care ai învățat cel mai mult?
Dintr-o pasiune pentru filme europene am ajuns să am o profesie. Acum mă ocup de curatorierea programului de la Cinema Victoria, unde nu aș fi ajuns fără această călătorie faină în lumea filmului alături de Pelicula Culturală, Marele Ecran și copilul nostru, Ceau, Cinema!, cum îi mai spun eu.
De ce a pornit Ceau, Cinema?
Lipsa finanțărilor și a unei susțineri constante pe plan local a fost unul din obstacolele care nu ne-a permis să creștem mai mult. Dar atunci când faci lucrurile din pasiune, le faci și cu bani puțini. Te pui pe tine pe ultimul plan, însă lumea simte ce e făcut din inimă. Recompensele cele mai mari sunt faptul că ne-am și distrat la fiecare ediție. Am făcut totul așa cum ne-a plăcut și am reușit să construim o comunitate în jurul festivalului care ne urmărește și ne este alături de ani de zile. Iar acesta este un lucru cu adevărat mare, pentru care sunt foarte recunoscătoare.
Împreună cu Betty am început cu organizarea unor proiecții în spații cu poveste din oraș, pentru a pune în valoare clădirile și istoria acestora și pentru a promova filmele europene, care ajungeau greu acum 10-15 ani.
Am acceptat provocarea de a organiza un festival de film cu partenerii de la Marele Ecran și am descoperit împreună că ceea ce ne plăcea nouă plăcea mai multor oameni, este necesar și dorit în oraș. Simt că am umplut un gol.
Interviu consemnat de Lucian Mircu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.