Marele Ecran: 10 ani: Ceau, Richie!

vineri, 21 aprilie 2023

10 ani: Ceau, Richie!

Sunt momente când poate e scuzabil ca pe blogul tău să apară interviuri și cu tine. De exemplu, la zece ani de când ai pornit un festival împreună cu prietenii tăi (și aproape 15 de când ai avut ideea blogului). Richard Marius Ilie e treimea mai puțin vizibilă a Asociației Marele Ecran, "omul de la butoane" cu o evoluție imprecisă de jurist-recepționist-blogger-proiecționist și cel spre care se îndreaptă majoritatea întrebărilor tehnice ale colegilor de la Ceau, Cinema! Când nu traduce subtitrări, editează trailere, ține cheile de la site și plătește facturi, Richie proiectează filme si visează la un cinema de artă cu filme japoneze în program.

Care e ediția ta preferată de Ceau, Cinema? Sau poate ai o amintire, un moment preferat?

Richard Marius Ilie: Ediția preferată este și va rămâne ediția-pilot când Ceau, Cinema! era un 'festival de buzunar' făcut de câțiva oameni pasionați, entuziaști, cu o mulțime de idei și foarte puține așteptări. A fost și ediția în care viața mi s-a schimbat în mai multe feluri, am intrat pe o traiectorie nouă și mi-am împlinit o serie de visuri personale. Amintiri faine am legate de Noaptea Devoratorilor de Trailere, în curtea de la Casa Artelor, de dormitul în cort pe stadionul din Gotlob, concertul Blazzaj, proiecția Superhombre cu Grădina de Vară arhiplină.

Care a fost pentru tine clipa cea mai grea din acești (aproape) 10 ani când te-ai gândit cel mai mult să renunți?

Richie: Cred ca ediția a opta a fost cea care m-a consumat cel mai tare și în care m-am "ars". Responsabilitate mare, probleme în plan personal (treceam printr-un divorț), frustrări legate de aceleași dificultăți organizatorice și lipsa de resurse, m-au împiedicat să mai simt vreo satisfacție și să mă gândesc că poate e timpul să mă retrag.

Momentul pe care l-ai ratat din festival dar ai fi vrut să-l trăiești?

Richie: După fiecare ediție rămân cu senzația că am ratat momente unice. Programul încărcat și responsabilitățile te obligă să prioritizezi și unele momente le afli din ședințele post-festival. Au fost întâlniri cu invitați, diverse workshop-uri (de bandă desenată, de exemplu) sau discuții de după proiecții pe care aș fi vrut să le văd.

Ce film din program n-ai văzut încă și vrei să recuperezi?

Richie: Uff, sunt multe de recuperat. Deși aveam ocazia de a vedea multe din filme înainte de festival, lucrând la subtitrare sau verificând copiile primite, ultimele ediții au crescut și acum e o "coadă" serioasă în playlist. Cred ca Arest (r. Andrei Cohn) e unul din cele care mi se semnalează mai des că trebuie să-l văd.

Eșecul ("greșeala") din care ai învățat cel mai mult?

Richie: O a doua pereche de ochi ajută sa depistezi erorile din subtitrarea făcută. Se întâmplă mai des decât mi-aș dori să văd litere mâncate sau diacritice lipsă, pe ecran, în timpul proiecției. Festivalul m-a făcut și să înțeleg că e important să deleg din responsabilități, să cer ajutor.

Care au fost marile obstacole dar și recompensele din anii ăștia?

Richie: Condițiile meteo și lipsa spațiilor destinate filmului au fost întotdeauna un spin în coastă care ne-a forțat să improvizăm, să fim creativi și să facem compromisuri. Recompensele au venit sub forma colaborărilor realizate la fiecare ediție, proiecțiilor reușite în ciuda unor necunoscute de ultim moment și aplauzelor primite de la spectatori.

De ce a pornit Ceau, Cinema? De ce să continue?

Richie: Ceau, Cinema! a pornit dintr-o necesitate și o dorință comună: de a vedea filme europene, românești, independente pe un ecran mare alături de alți spectatori. L-am pornit noi pentru ca eram curioși și naivi și aveam nevoie de o provocare. Ar trebui să continue pentru că a prins rădăcini, a crescut frumos, s-a profesionalizat si e un reper pentru un anumit public cinefil. Fără el, Timișoara ar fi puțin mai săracă în evenimente de vară.

Există o vorbă, cum că o viață bine trăită înseamnă să faci măcar trei lucruri: să plantezi un pom, să construiești o casă și să faci un copil. Complexitatea vremurilor face o asemenea vorbă să pară cam perimată dar, dacă vrei, poti substitui oricare din lucruri cu co-producerea unui festival: depinde de mulți factori, e fragil și te seacă de energie, dar odată pus pe picioare te umple de satisfacție și ești mândru de el.

Consemnat de Lucian Mircu