duminică, 11 ianuarie 2015

Cele mai bune filme din 2014 (IV) - Foxcatcher

    
    Sunt omul caruia nu-i place sa ramana dator nici cu o fisa de telefon, asa ca mai adaug la lunga lista lista de filme bune din 2014 cateva si facand bilantul, raman cu gura cascata ca oricat am injurat porcariile de blockbustere, s-a cernut o lista consistenta de filme bune sau interesante. "Vederea aeriana" ajuta la clarificarea situatiei in cele mai multe cazuri si duce la detasare.

"Serious sport has nothing to do with fair play. 
It is bound up with hatred, jealousy, boastfulness, disregard of all rules and sadistic pleasure in witnessing violence. 
In other words, it is war minus the shooting."
- George Orwell

    Sunt inclinat sa-l cred pe Orwell pentru ca povestea acestui film e o poveste de razboi. Razboiul tacut dintre clasele sociale, razboiul tacut intre fairplay si frauda, razboiul tacut intre sanatatea mentala si seducatoarea nebunie, razboiul pentru piedestalurile (sau locurile de veci) pe care societatea pune cativa oameni, razboiul educatie si multe alte zone tensionate de lupta. O dramatizare a unei afaceri  celebre si tenebroase din sportul american al anilor '80. O poveste faustiana, mereu actuala si buna de dezbatut. Un Steve Carell cum nu l-a mai vazut nimeni, coborand in subsolurile umede si intunecate ale mintii umane, nascand un joc diametral opus la orice rol comic facut de el pana acum. Se adauga un duo de actori  (Channing Tatum, Mark Ruffalo) atat de balansat si expresiv incat toata povestea capata dimensiuni si reverberatii de teatru grec antic. Daca mai mentionez si muzica potrivita (in acelasi ton cu cea din "Chariots of Fire"), imagine plina si grea cu look palpabil si realist (oarecum asemanatoare cu cea a filmelor americane din anii '75), montaj excelent si o vointa regizorala ferma de a nu demistifica nimic pe ecran si care lasa privitorul sa-si exercite mecanismele, trag concluzia ca e unul din cele mai bune filme americane din 2014 si din ultima decada. Doresc sa mentionez ca am evaluat acest film ca fictiune, nu ca "poveste reala", pentru ca daca o sa cautati adevarata poveste si scandalul de dupa film, nu stiu cu ce ganduri am ramane. Oricum, un film care reuseste cu brio ce si-a propus: sa ne spuna la ureche o poveste bizara si infricosatoare dar in acelasi timp arhetipala. Sa ne faca sa simtim si sa gandim dupa film. Si nu e putin lucru! (sunt critici care au strigat "manipulare!", si in oarecare masura sunt de acord cu ei, dar manipularea functioneaza de obicei in timpul filmului, dupa el ramanem singuri cu gandurile noastre si oricum, arta e prin definitie manipulativa). Cu ocazia vizionarii acestui film mi-am raspuns temporar si la dilema "Nature or nurture?" cu "la fel de infricosatoare si de neoprit atunci cand nu functioneaza bine..."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu