Marele Ecran: Procurorul Panait

joi, 29 ianuarie 2015

Procurorul Panait - Actorul Oprea

DOSAR DE ACTOR

Emilian Oprea e mare în rolul procurorului Panait.

Asta a fost senzația mea cînd s-au aprins luminile în sala Capitol, după ce am văzut proiecția de laborator a filmului De ce eu? (r. Tudor Giurgiu) la Timișoara. La senzație a contribuit și "efectul ecranului de cinema" (una e să-l vezi pe Mastroianni mare cît un perete, alta e să-l vezi pe un ecran de laptop).

Zicea un spectator: aș fi preferat să nu-l văd pe actor imediat după film.
Am înțeles ce a vrut să zică.

În afara ecranului, Emilian e un tip de statură medie, mai degraba zvelt decat impozant. Dar în film pare o prezență masivă, e aproape intimidant. Așa că, dacă îl vezi pe Emilian coborînd de pe ecran în sală, s-ar putea să îți micșoreze din impresia puternică lăsată de personajul său, un erou tragic modern, genul de care zic americanii că e "larger than life".

Dacă-l vezi, să zicem, la o masă de restaurant (așa cum l-am văzut după avanpremiera de la Timișoara), Emilian arată și se poartă ca un tînăr obișnuit. Din punctul meu de vedere, asta e o mărturie în plus a talentului său și a felului în care a fost pus în valoare de echipa de filmare.

Misiunea lui Emilian nu a fost ușoară. Practic apare în fiecare scenă a filmului. Cred că e corect să spun că succesul filmului depinde de interpretarea lui, de cît de credibil reușește să-și facă personajul. Mai ales că transformarea sa e radicală, și totuși compusă din nuanțe, tușe subtile, nu din note stridente.

Mi-a plăcut cum a "dus" filmul, dar am notat și cîteva poticneli minore în relația cu iubita din film, pe care s-ar putea să le vedem totuși rezolvate în versiunea finală a filmului (premiera, în 27 februarie).

E fără îndoială un rol dificil, cu mare încărcătură emoțională, inspirat de personajul real Cristian Panait, procurorul care s-a sinucis în 2002, la doar 29 de ani, în timp ce ancheta un alt procuror. Presa a speculat intens, la acea vreme, că gestul său ar fi fost determinat de presiunile exercitate asupra sa, într-un sistem de justiție puternic influențat de politică.

La sesiunea de întrebări de după proiecția de la Timișoara am descoperit un tînăr discret, care nu vrea să-și asume prea multe merite. Are o (cvasi)pioșenie vizavi de omul a cărui viață o joacă.

Emilian Oprea a studiat atent cazul, imaginile apărute în presă și informațiile adunate de echipa filmului și s-a întâlnit cu cei care l-au cunoscut.

„Am preluat rolul lui Cristian Panait cu mare responsabilitate și teamă. Pe lângă informațiile scrise pe care mi le-a pus la dispoziție Tudor Giurgiu, aveam nevoie să vorbesc cu cineva care a stat în preajma acestui om excepțional. Am reușit să mă întâlnesc cu trei persoane: o fostă studentă, o fostă iubită și un fost coleg procuror. Am luat din poveștile lor, am pus înăuntru și apoi am plecat să ducem lucrurile mai departe. Pentru mine, Cristian Panait e departe de a fi doar un rol și sunt extrem de onorat să îi pot duce povestea mai departe”, a declarat actorul.

La Timișoara, cea mai mare laudă pe care i-o putea aduce cineva a fost mărturia unei spectatoare, fostă studentă a procurorului Cristian Panait, care a simțit că și-a "revăzut" profesorul.

De unde a răsărit Emilian Opreanu?
Născut la Bîrlad, absolvent de actorie la Iași, Emilian joacă de 12 ani la Teatrul din Brăila, iar peste o săptămână va fi văzut la Berlin, unde e prezentat filmul lui Giurgiu în premieră mondială (în cadrul secțiunii Panorama). Din distribuție mai fac parte Dan Condurache, Mihai Constantin și Andreea Vasile.

De ce el? De ce a fost ales de Tudor Giurgiu?

Nu am aflat încă. Cert e că Emilian Oprea face unul din rolurile anului în filmul românesc. Eu l-aș pune în "urmărire generală".