joi, 5 iunie 2014

Corespondență TIFF III




Ziua de luni a început șchiopătând, cu filmul mexican Club Sandvich, care mi-a amintit de plictisitorul Tanta Agua (de Ana Guevara), prezentat anul trecut în festival. În ambele se dezvoltă relații între părinți singuri și odraslele lor, care încearcă să-și descopere sexualitatea; pa parcurs întîlnim cadre largi și cuvinte puține.

A urmat mult-discutatul Paat (Câinele – film iranianm în regia lui Amir Toodehroosta, nume a cărui prezentare a sunat diferit în română față de engleză) despre prostituția din Teheran, “văzută” prin ochii simpaticului ciobănesc german. Un amănunt mai aparte e faptul că la întrebarea din public legată de criteriile alegerii actorului-câine, Amir spunea că el a fost ales de câine, care s-a atașat foarte mult de regizor înainte de filmări. Cu cadre surprinse de la înalțimea simpaticului patruped– la început, ajungi să descoperi ce se află și în spatele acestora: o lume presărată cu narcomani și prostituate, într-o cultură în care aceste subiecte sunt considerate tabu. Barometrul general al TIFF-ului care măsoară popularitatea îl găsește până acum pe locul 4.

Următoarele două filme: La gran familia espanola (Nuntă în Ofsaid, în care după modelul “Şapte mirese pentru şapte fraţi”, o familie decide să facă şapte băieţi, dar se opresc la cinci, toţi cu nume din Biblie şi toţi în ordine alfabetică: Adam, Benjamin, Caleb, Daniel şi Efraim) și Svecenikova djeca (Copii preotului) mi-au adus zâmbetul pe buze. Dar a fost filmul lui Rodrigo Sorogoyen, Stockholm care a desăvărşit infama zi de luni care în mod normal ar trebui scoasă din calendar. Un interesant duel de orgolii între el- un macho şi ea – o tânără cu probleme. (Guest-post: Răzvan Băloi)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.