sâmbătă, 11 mai 2013

Stimate domnule Polanski

CITIZEN CANNES I




Peste cîteva zile aş avea ocazia să le iau interviu, unu la unu, lui Roman Polanski, fraţilor Coen, lui Carey Mulligan sau Mathieu Amalric.

Teoretic.

Cel puţin aşa mă anunţă un comunicat oficial din partea companiei Premier (care reprezintă la Cannes mai multe filme şi organizaţii) şi care mă invită să fac o cerere de interviu.

În practică, am şanse minuscule (spre zero) să stau faţă în faţă cu distinşii cineaşti de mai sus.

În primul rînd, pentru că reprezint două publicaţii minore dintr-o ţară minoră (sunt 4000 de jurnalişti la Cannes). Dar impedimentul major e altul.  Interviurile se acordă cu prioritate jurnaliştilor din teritoriile unde filmul este deja vîndut, pentru a ajuta maşinăria de promovare. Inside Llewin Davis este deja vîndut în ţări ca Bosnia şi Noua Caledonie, Polinezia şi Ucraina. Printre cele 32 de ţări în care Venus in Fur (ultimul film al lui Polanski) este deja programat se numără Moldova, Azerbaijan, Kirghistan, Turkmenistan şi alte -stanuri.

Mai are sens să spun că România nu se numără printre aceste ţări?

Hai totuşi, de dragul jocului, să spunem că depun cererea, "The Dude" Marele Lebowski dă un strike imposibil şi sunt admis pentru un interviu. Să vedem cu cine aş putea vorbi. Echipa filmului lui Ethan şi Joel Coen îi mai cuprinde pe Oscar Isaac, Carey Mulligan, Justin Timberlake, Garrett Hedlund, T. Bone Burnett (recent răsplătit cu un Oscar pentru muzică) şi John Goodman (prezent doar pe covorul roşu).



Echipa Venus in Fur îi aduce la masă cu ziariştii pe  Emmanuelle Seigner, Mathieu Amalric şi Roman Polanski. Acestea sunt doar cîteva din numele sonore din listă.

Dar aş putea să mă întîlnesc cu reprezentanţii Institutului Mexican al Cinematografiei sau cu delegaţii pavilionului rusesc la Cannes (Roskino) care prezintă în premieră 10 filme şi regizori noi din mama Rusia.

Am scris aceste detalii "de bucătărie internă" nu pentru a mă făli cu numele celebre pe care aş putea să le întîlnesc (am aceleaşi şanse să le iau interviu şi dacă rămîn în Timişoara). De fapt, din cîte am aflat e posibil să nu am acces (în ciuda acreditării) la multe filme din competiţie, prezentate în Palatul Festivalului. Există mai multe nivele de acreditare pentru jurnalişti în funcţie de audienţa publicaţiei/postului pe care îl reprezintă. Un blogger nu e egal cu trimisul unei televiziuni naţionale. La proiecţii se intră în ordinea acestor ierarhii şi, parcă v-am mai spus, sunt 4000 de jurnalişti în Cannes (ca să nu mai spun distribuitori, producători, invitaţi, organizatori, cineaşti, cinefili, actori etc etc).

Am scris ca să aveţi un ordin de mărime a acestei lumi fascinante şi copleşitoare care este Planeta Cannes. Şi asta e numai o mică, foarte mică, felie. Pînă una alta, să ne delectăm cu trei din trailerele oficiale lansate astăzi pe pagina festivalului. Trei filme la care sper totuşi să intru:  Le Pasee de Ashgar Farhadi (iranianul cu A Separation), La Grande Belezza de Paolo Sorrentino) şi Only God Forgives de Nicholas Winding Refn

Oare danezul dă interviuri?



PS. Ca să intru puţin în atmosfera festivalului mi-am luat un ghid. Nu unul de călătorii, ci biografia lui Gilles Jacob, Citizen Cannes, care a fost timp de 30 de ani directorul şi sufletul festivalului, iar din anul 2000 preşedintele, încă în exerciţiu, a celui mai mare eveniment artistic din lume (şi mulţumită lui).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.