miercuri, 20 iunie 2012

Kill me please (2010)

rating: Brainwash


Produs partial de aceeasi oameni din spatele inconfundabilului C’est arrive prez de chez vous, filmul lui Olias Barco, Kill me please, e o satira neagra facuta parca din acelasi aluat, o comedie ce asasineaza umorul nu prin absurdul usor instalat la inceput ci prin grotescul ce asteapta sa fie declansat. Intr-un castel izolat un doctor deschide o clinica de eutanasiere in care primeste diversi indivizi hotarati sa-si incheie conturile cu viata. Dr Kruger vrea astfel sa ofere un cadru terapeutic modern, confortabil fizic si psihic, in care sinuciderea sa nu mai fie privita ca o tragedie ci ca un act firesc si sa fie intampinata cu demnitate. S-ar putea specula existenta unui unghi dubios, un interes machiavelic in demersul sau, dat fiind ca unii dintre clientii sai aleg sa-si doneze posesiunile insitutiei. Totusi, nimic nu lasa sa se inteleaga ca Kruger ar profita de nefericirea pacientilor sai, tinta fiind tratamentul si compasiunea pana ce sinucigasul e absolut sigur ca nu mai are pentru ce sa traiasca. Iar unii sunt internati si pe credit.

Problema e ca absolut toti pacientii sunt dezechilibrati intr-un fel cat mai pitoresc, parand doar caricaturile unor oameni reali. Primul introdus e un faimos dar deprimat actor (Benoit Poelvoorde) care invoca un cancer fictiv pentru a-si primi paharul cu otrava. Apoi o cantareata de opera ce si-a pierdut vocea, un bogatan luxemburghez ce si-a pierdut tot la poker, inclusiv nevasta, un evreu american cu ceva tumoare, o tanara frumoasa cu o “conditie sufocanta”, sin inca cativa mai putin memorabili. Fiecare are propriile sale motive si de regula sunt foarte nerabdatori sa moara de teama ca isi vor pierde curajul daca asteapta prea mult. Dr Kruger insa are nevoie de certitudine, mai ales ca e supravegheat de o inspectoare de la Garda Financiara care-s suspecteaza de interese obscure.


Initial interactiunea pacientilor e minima insa un incident neasteptat - un incendiu in bucatarie - ii scoate pe toti la aer si-i face martori la moartea unui necunsocut. In urma lui cativa isi reconsidera convingearea iar altii incep sa socializeze. Insa plecarea intempestiva a unui pacient disturba un cortegiu funerar astfel incat localnicii ies din pasivitate si ataca refugiul sinucigasilor cu gandul clar de a le livra moartea cu mainile lor. Ceea ce urmeaza e o neasteptata si violenta intorsatura care ne aminteste intrucatva de nebunia din C’est arrive prez de chez vous... Filmarea alb-negru si contrastul puternic mai reduc un pic din ea, tintind spre art-house si lasand loc de niste eliberarea comica a limbajului. Nu mult insa, caci e vorba de o satira ce aduce in prim-plan o chestiune reala. Sinuciderea asistata e un subiect delicat si controversat, atat din considerente legale, umanitare sau economice (intreruperea vietii unui individ inca util societatii). Kill me please e o mistocareala destul de groteasca si imperfecta a intregului subiect insa nu duce lipsa de momente delicate si are sinceritatea sa-ti spuna in fata ca uneori, moartea are propria ei agenda.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu