joi, 20 octombrie 2011

Peacock (2010)

rating: Brainwash


O oprire obligatorie pentru fanii lui Cillian Murphy dar si pentru detractorii sai - sau cei care nu-l vad mai departe de roluri de suport in filme cu buget - este Peacock, thriller psihologic de anul trecut cu sambure hitchcockian si carne nobila de Ellen Page, Susan Sarandon sau Bill Pullman. Regizat de un debutant, Michael Lander, Peacock e mai degraba onorat de prezenta la montaj colaboratoarei preferate a lui Tarantino, Sally Menke, acest film fiind si ultimul montat de dansa. Drama "paunului" e construita abil pe filonul legaturii mama-fiu, mai precis a trainiciei acestei legaturi si a sechelelor pe care le creeaza o iubire abuziva. Travestit intr-un prequel modern al iconicului Psycho, filmul lui Lander explica mai bine ideea de personalitate multipla (sau tulburare disociativa de identitate) si felul in care una ajunge s-o domine pe cealalta.


Subiectul clinic e John Skillpa (Cillian Murphy), un tip foarte anxios si interiorizat, anti-social, infantil si blocat nu doar intr-o rutina de slujbas intr-un oras insignifiant dar si intr-o perpetua copilarie. De un an de zile traieste singur in casa parinteasca iar pentru a suplini absenta mamei autoritare si-a construit-o pe Emma, o personalitate feminina care sa-i pregateasca micul dejun ca-n vremurile bune. Un eveniment neasteptat (intotdeauna exista unul de genul asta, ce-ar fi viata fara ele?) il expune unei atentii nedorite si-l forteaza sa ia decizii imposibile. Moment in care Emma, personalitatea mai calma, iese efectiv la lumina si se integreaza in comunitate drept sotia lui John. John, deloc incantat de noua directie a vietii sale, face tot posibilul sa limiteze intruziunea Emmei insa aspecte neplacute ale trecutului sau ies la iveala. Ca si cum n-ar fi de ajuns, o fantoma din trecut intrupata in chelnerita (Ellen Page) se intoarce sa-l usureze de-o pensie alimentara.


Filmul face ture ritualice in jurul metamorfozei John-Emma, petrecand considerabil de mult timp cu fiecare din cele doua personalitati si dezvaluind un Cillian Murphy admirabil de talentat. Nu stiu daca Peacock a fost un tur de forta pentru el caci ambele fatete il prind destul de natural. Intra atat de usor in piele unui John plin de cicatrici emotionale, vizibil victima a unui trecut abuziv si apoi cu usurinta unui sedinte de machiaj se converteste intr-o femeie calma, curioasa si cu destul de putine scrupule. A ajutat probabil si aspectul sau usor efeminat la construirea unei impresii de autentic dar Peacock e mai mult decat travesti si make-up. Adevarata diferenta e in psihologia personajelor si felul in care ele se interogheaza in raport cu mediul. Felul cum se definesc, modul in care evolueaza. Murphy atinge aici zona aceea fina dintre dublu-rol si dublu-sine. Iar pentru asta filmul merita mai mult decat o lansare pe DVD.





Se recomanda cu caldura Tomatei pentru a fi adaugat colectiei sale de barbati in roluri de femei.

Trailer



2 comentarii:

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.