luni, 17 octombrie 2011
Loverboy (2011)
rating: brainwash
"Stii cat costa o fata in ziua de azi? 500 de euro, o mie...".
E o frantura din discutia dintre Catalin Mitulescu (Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii) cu colegul sau de breasla, Florin Iepan (Decreteii) la care am asistat dupa proiectia de gala (cu jumate de sala goala) a filmului Loverboy. In holul Cinema City mai era si protagonistul George Pistereanu (la al doilea rol principal in numai 2 ani). Vazut de aproape, m-a frapat ca actorul nu are aceeasi statura impunatoare ca pe marele ecran. In mijlocul holului aglomerat nu se deosebea de spectatorul tipic de multiplex. Imbracat casual (jeansi+ pulover in V) in culori inchise, cel mai in voga actor roman (dupa Men's Health) e chiar o prezenta discreta si amabila. N-ai fi zis ca ai in fata un loverboy.
Totusi, ce e un loverboy? In terminologia Politiei, un tanar care agata fete dragute si prostute pe care le transforma in prostituate, furnizor de marfa proaspata pentru traficantii de carne vie pentru export. El e jucatorul cel mai mic "din combinatie, dar totul poate sa pice pe el". Din discutia celor doi regizori, am inteles ca un fost loverboy a jucat si in filmul lui Mitulescu. "A avut 3 fete (se vorbeste de posesia lor, ca despre un bun, o valoare) A ramas cu una. El e tipul cu plete (din film). Cretul. Prietenul eroului principal. "
Cum actioneaza un loverboy? Totul incepe ca o idila normala intre tineri. Flirt, plimbari cu masina, party si sex. Am zis normala? Ma rog...Luca (George Pistereanu) ii da tarcoale lui Veli (Ada Condeescu) calare pe un scuter. "Hai vii?" Zvacneste nervos de pe loc si se invarte iar in jurul ei, ca intr-un bizar ritual de curtare. Apoi se opreste la fel de brusc. E tacut, trist si ceva sumbru se intrevede in ochii lui intunecati, de obicei acoperiti de ochelari cu lentile mari, gen Police.
In fine, fata urca si atunci vedem inscrisul de pe tricoul tanarului: department of juvenile corrections. Poate a fost doar o coincidenta, dar nu mi-am putut scoate din cap ideea ca Loverboy e o continuare la Eu cand vreau sa fluier, fluier (tot dupa un scenariu de Catalin Mitulescu) in care personajul lui Pistereanu e inchis intr-un centru de detentie pentru tineri. Acolo vroia sa o scoata la o cafea pe aceeasi Ada (mai cuminte si mai ingenua). Aici o baga in pat.
Asa cum a declarat publicului dupa proiectie, Catalin Mitulescu vroia la inceput sa filmeze o poveste de dragoste intr-un context aproape imposibil. Adica intre un baiat care era peste si fata lui. Dupa ce s-a documentat la politie si in centrele de recuperare a fetelor si dupa ce a discutat chiar cu fosti participanti la traficul de carne vie, Mitulescu a descoperit un fenomen mai raspandit decat am putea crede. "Loverboy e un termen folosit de politie. Ei au diferite denumiri pentru membrii unei retele. Primul e loverboy-ul, apoi e cineva care are grija de fata cand ea lucreaza, desi ea crede ca inca apartine de loverboy, apoi e cel care o transporta..."
[Vine o intrebare din public pentru George Pistereanu: E foarta buna actrita. E colega ta?]
Dupa ce promite galant ca va transmite complimente partenerei care n-a putut veni la Timisoara, actorul a recunoscut dificultatile rolului: "Nu stiam de existenta tipilor astora. A fost altceva. Eu stiam de proxenetii clasici care iau fetele la bataie. A fost o perioada grea la inceput pana am inteles, pana am reusit sa aduc personajul la mine si sa las si eu ceva in personaj".
Filmarile au durat aproape 2 luni si s-au facut la Harsova si Cernavoda. Din aceeasi zona a recrutat Mitulescu si actorii secundari (gasca lui Luca), destul de importanti pentru poveste: "Cand am dat probe la Harsova am inchiriat sala teatrului, de fapt fostul cinematograf si am avut vreo 50 de baieti care au dat proba pentru secundari. Proba consta in a vorbi cu o fata de-a lui care era in Spania si care vroia sa plece iar el trebuia s-o convinga. Au fost cateva probe care aveau un realism extraordinar si senzatia era ca ei chiar vorbeau cu fetele lor. Am vrut sa-i cunosc si unii dintre ei erau foarte in tema si au ajuns sa joace in film. Asa se explica poate firescul, naturaletea lor." In afara de acesti actori de ocazie, trebuie amintiti Ion Besoiu (in rolul bunicului senil) si Bogdan Dumitrache (in rolul politistului).
Pentru documentare, Mitulescu a discutat cu un loverboy care acum are 30 de ani si care a urcat toate treptele retelei. A fost loverboy, peste, apoi a avut probleme cu politia si a renuntat. "Alt loverboy a ramas cu una din fete cu care a avut o relatie –sa zicem- normala, s-a despartit de ea si apoi s-a lasat. Am aflat de la Politie ca se intampla asta si in liceele din Bucuresti. E un fel de a trai intens, de a fi altceva in plus fata de relatia normala pe care poti s-o ai cu o fata. Sunt anumite limite care se depasesc si asta m-a incarcat sa spun povestea asa cum am spus-o."
Asa cum a spus povestea, m-a pierdut de cateva ori. Insusi regizorul recunoastea ca e un film greu de vazut, "are un ritm destul de liniar" si se bucura ca spectatorii (atat cati au fost) au ramas pana la sfarsit.
Cum ziceam, dupa proiectie am asistat la discutia din hol dintre cei doi regizori. Iepan venise cu familia la film. Regizorul timisorean (saptamana asta se duce el in Bucuresti pentru a porni o dezbatere in legatura cu ultimul sau proiect, Odessa) intrebat de oaspete cum i s-a parut pelicula a zis...OK. A remarcat finalul, operatorul (Marius Panduru), "o anume poetica vizuala si dealurile alea, zici ca erai in Toscana".
Nu mi s-a parut foarte convins, dealtfel documentaristul a si admis ca nu prea e cu minimalismul. Nu stiu daca a fost doar politicos cand a spus apoi ca barometrul lui sunt "fetele mele, (care) au stat pana la sfarsit. Daca lor nu le place, ele ies imediat". Apoi ducand discutia spre zona lui de cinema, Iepan remarca un paradox romanesc: filmele de fictiune sunt tratate in stil de documentar, in timp ce nu se fac documentare observationale. "Suntem in afara realitatii. La noi se fac documentare despre doi intr-o caruta. Imagineaza-ti cum ar fi sa intri in lumea astora". Lui Iepan i s-ar fi parut interesant un documentar despre loverboy sau alti interlopi.
Mitulescu i-a spus ca documentarul asta exista deja. "3 pusti care au jucat in Fluier...au fost urmariti de o camera cand au iesit din inchisoare. Unul din ei devine chiar loverboy. E o scena in care vezi o fata super-indragostita de el, pe care o alunga si dupa care o ia iar, o mangaie, iar o iubeste" Scena asta a folosit-o si in filmul sau, cu Luca alungand-o pe Veli in mod repetat, parca vrand sa-si testeze puterea asupra ei. Personajul lui Pistereanu foloseste tot felul de trucuri pentru a manipula sau, dupa caz, impresiona fetele: isi sparge buza, isi invineteste ochii (cu machiaj) si recurge la auto-mutilari (nu am inteles daca tot pentru efecte speciale sau pur si simplu dintr-o placere sadica).
Asa cum l-am vazut eu, Loverboy e despre adolescenta corupta. E descrierea drumului unei fete de la dragoste din pasiune la dragoste pe bani. Transformarea se produce asemeni muscaturii de vampir. In mod bizar mi-am amintit de seria Twilight, vazandu-l pe Luca (Pistereanu) cum isi exercita puterea de seductie asupra "fetelor lui". Intr-un fel, e un portret destul de realist asupra unei generatii debusolate, care nu recunoaste alte valori in afara de cele inscrise pe bancnote si pe siglele masinilor de lux. Sau a unei generatii care si-a pierdut prematur inocenta si simturile. Trebuie sa exagereze pentru a mai simti ceva. Secventa-rapel: Luca scoate mana pe fereastra masinii si vrea sa atinga crengile de pe marginea drumului in goana bolidului de lux (care nu ii apartine, e doar un instrument de seductie; face parte din arsenalul sau de aparente). O generatie in viteza, care zboara cu capul inainte spre niciunde. Generatia care-o arde aiurea. Sau pe un pachet de tigari.
Un punct in plus al filmului a fost tratarea matura a scenelor de amor, care pana la Marti dupa Craciun erau prezentata in cinematografia noastra cam la doua extreme: pudibonderie sau viol (aceeasi poveste ca in literatura). Injuraturile sunt la cote acceptabile. Dupa cum spune si Iepan: filmul e, cu mici exceptii, "curatel" din acest punct de vedere. Pe mine m-a racait pe ureche muzica (preponderent manele), dar am inteles ca personajele acelea nu puteau asculta Chopin. Asadar, veti regasi pe coloana sonora opusul "Nu te las" si alte piese nemuritoare ale rapsozilor populari.
Lasand ironia la o parte, cred ca lansarea -pe model american- a soundtrack-ului filmului ar avea succes. Dar nu cred - sper sa fiu contrazis -ca filmul va avea mare succes la publicul de mall. Mitulescu a rezistat tentatiei de a face un film dupa tiparul clasic al povestilor despre lumea interlopa, tipar care presupune reglari de conturi, personaje mafiote puternice (acestea apar sporadic). A refuzat sa creeze "curbe emotionale" artificiale doar pentru a face pelicula "mai comerciala".
Mi se pare interesant felul in care si-a descris autorul opera in seara premierei Timisorene: "Eu am gasit si ceva din modul asta de a trai in graba, de a-ti gasi propriile tale reguli, mai ales cand esti adolescent. Reguli care te fac puternic pentru ca lumea e destul de haotica si fiecare trebuie sa se descurce cum poate. Am regasit si ceva din ritmul vietii mele in acest film." Poate ca filmul este despre viata in viteza, dar mie mi s-a parut o lunga asteptare. Sau daca vreti, o asteptare nerabdatoare, asa cum e starea lui Luca in timp ce se balanseaza meditativ pe un scaun vechi de masina scos in fata atelierului sau de reparat scutere si distrus suflete.
PS. "Mi-e frica", mai spunea Catalin Mitulescu in holul Cinema City. In acea seara, aflase din mai multe surse ca filmul ar fi deja pe net. Asta dupa ce a trimis 2500 de dvd-uri oamenilor din industrie (din toate zarile) dupa nominalizarea la European Movie Awards. Voi, ce stiti, chiar se gaseste?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Nu ştiu dacă se găseşte pe net, dar dacă ar fi rulat la „studio”, probabil că l-aş fi cautat. Aseară am fost la film: la Pina. Acasă, pentru că la cinema unde, chipurile, rulează de vineri pana miercuri (joi - închis), luni seara era închis din „motive tehnice”(să fie legate de frigul inerent „studio”-ului?...). Tanti de la sonerie și-a exprimat doar speranța ca mâine(marți) și poimâine să fie deschis cinema-ul. Aşa că de la 8 s-a deschis cinema-ul de acasă…măcar nu ne-am ales cu vreun guturai
RăspundețiȘtergere