miercuri, 24 august 2011

Super (2010)

Shut up, crime!


rating: Brainwash


Dupa ce-am avut si eu aceeasi tendinta de a ma manifesta ironic fata de aparenta saturare a cinema-ului american cu productii super-eroice am chibzuit cateva minute si am ajuns la o concluzie total opusa. Exista cel putin doua consecinte fericite in aces caz: una o reprezinta studiourile Marvel, care au acum ocazia sa faca in film ce-au facut in lumea comics-urilor in ultimii 40 de ani - adica sa fericeasca fanii - iar apoi o reactie neasteptata in zona indie, un fel de second comming a “independentilor” care inspirati de acest val de blockbustere glamoroase si mai ales scumpe fac ce stiu ei mai bine, adica ironizeaza si pastiseaza genul cu foarte putina grija fata de varsta audientei. Super e doar inca una din comediile negre cu sambure dramatic si coaja superficial elaborata stilistic, marcand o desprindere de conventiile minimaliste si naturaliste ale zonei indie. Sa spui despre Super ca-i doar bizar e parca prea facil si insuficient. Filmul asta se scalda in aceeasi piscina cu Kick Ass, dar in timp ce ecranizarea flamboianta a comic-ului lui Mark Millar stropea frenetic cu glume si explozii audienta juvenila, filmul lui James Gunn pluteste sardonic peste niste ape cam adanci.

Intr-o coaja de nuca se poate descrie Super ca un film despre oameni obisnuiti cu iluzii sau halucinatii de super-eroi fara super-puteri. Sau unul cu eroi de balamuc. Regizorul Gunn insa da o descriere mult mai apropiata de realitate: Super e o adaptare cu costume si violenta de comicbook a tratatului “Varietati ale experientelor religioase” de William James. Frank D’Arbo (Rainn Wilson din The Office) e un luzar blazat, prajitor de cartofi intr-un fast-food, care prin magia scenariului e casatorit cu o superba femeie, Sarah (Liv Tyler), fosta dependenta de droguri acum recuperata. Sarah e insa furata amoros de aratosul si banosul traficant de droguri Jacques (Kevin Bacon delicios de cordial si alunecos) ca sa-i devina femeie-accesoriu si cobai pentru marfa. Frank cade intr-o depresie acuta si dupa ce se-ndoapa cu niste episoade dintr-un serial marca Trinitas, The Holly Avengers, in care Iisus e un super-erou pus pe salvat adolescenti din ghearele perversei Satane, depisteaza niste mesaje motivationale si sufera o experienta mistica prea dementa pentru a fi descrisa (implica degetul lui D-zeu si cateva tentacule).


Efectul “trezirii” il conduce la Frank la reinventarea sa ca si Crimson Bolt, un super-erou in costum peticit care repara societatea cu cheia franceza strigand fraze sabon: "Don't deal drugs! Don't molest kids!" Serios. Asta se intampla cand religia se intalneste cu banda desenata. Toate fazele acestei renasteri sunt de un grotesc dureros iar simtul de dreptate al eroului e destul de bizar pus in aplicare cand baga in spital un cetatean ce se bagase in fata la coada la film. Mai mentionam si acolita nelipsita unui astfel de erou, impersonata aici de Libby (Ellen Page), o angajata la magazinul de comics cu probleme psihice si un pic nimfomana. Libby devine obsedata de Crimson Bolt si se viseaza alaturi de el ca Boltie, luptand impotriva “crimei”. “Shut up Crime!” e o replica care spune multe despre starea mentala a cuplului de vigilenti. Ambii sunt neindemanatici si amuzanti, iar actele lor te pun serios in confuzie apoi te amuza pana cand treba devine al naibii de serioasa si toata farsa si melodrama filmului se topeste intr-un final trist si realist. La fel ca in Defendor (cu Woody Harrelson), un alt exponent al genului cu eroi indie.



Am avut extrem de putine asteptari de la filmul asta si poate de asta mi-a parut reusit. Sigur ca nu-i perfect, in majoritatea timpului habar n-aveam care-i de fapt scopul, dar toate gag-urile si abundenta de scene ultraviolente care par sa nu tina cont de “corectitudine politica” mi-au dat de inteles ca Super e egal cu sine insusi. In mijlocul acestei comedii negre sta experienta religioasa interpretata sarcastic de cineva din fandom-ul super-eroilor.

Trailer

Un comentariu: