miercuri, 10 august 2011

The Conspirator (2011)

Inter arma, silent leges

rating: Brainwash


14 aprilie 1865. Al 16-lea presedinte american urmareste in loja sa de la Teatrul Ford, Washington, piesa Our American Cousin. In spatele sau, un actor strecurat pe nesimtite asteapta momentul oportun pentru a-l asasina. La 22:15 John Wilkes Booth isi descarca pistolul in ceafa lui Abraham Lincoln ucigandu-l, sare din loja pe scena si striga “Sic Semper Tyrannis” -motto-ul statului Viginia, ultimul bastion confederat in razboiul de secesiune ce era aproape de final. E un moment arhicunoscut in istoria americana, Lincoln fiind primul presedinte american asasinat. Desi un singur glonte a fost suficient pentru a-l ucide actul nu a tinut doar de un singur om. Nu stiu cati cunosc dimensiunea complotului care urmarea retezarea intregii conduceri politice unioniste in aceeasi seara, cert e ca alaturi de Booth au existat inca doi asasini, trimisi asupra vicepresedintelui Andrew Johnson si secretarului de stat William Seward. Dintre acestia doar Seward a fost atacat si injunghiat repetat de Lewis Powell in propria casa insa a supravietuit.


Prin The Conspirator, Robert Redford (regia) reda cu destul de multa acuratete evenimentele din seara fatidica si o parte din procesul pus pe rol pentru a domoli dorinta de razbunare a unionistilor. Opt persoane au fost acuzate pentru conspirare la uciderea presedintelui, 4 dintre ei fiind executati. In centrul acestei lectii de istorie e asezata imaginea unei femei, Mary Surratt (Robin Wright), mama unuia dintre conspiratori, acuzata si ea de planificare complotului si tainuire a conspiratorilor in internatul pe care-l administra in Washington. Procesul ei a fost insa un exemplu clar de situatie in care scopul scuza mijloacele caci spiritul legii a trebui sa se incline in fata necesitatii de “salvare a natiunii” si pedepsire rapida si dura a celor implicati. In consecinta, condamnarea ei s-a bazat doar pe dovezi circumstantiale si marturii dubioase.


In fata tribunalului militar exceptional constituit Mary Surratt a fost aparata de avocatul unionist Frederick Aiken (James McAvoy) iar filmul lui Redford e in principal despre efortul acestuia de a-si domoli furia si a gandi lucid, avocateste, pentru a-i oferi acestei cetatence confederate dreptul constitutional la aparare si asigura prezumtia de nevinovatie. Conversia lui emotionala se implineste atunci cand realizeaza ca procesul e unul pentru public, intrucat cei acuzati erau deja considerati vinovati si condamnati, procurorul Holt (Danny Huston) sprijinit de ministrul de razboi Ed Stanton (Kevin Kline) avand grija sa produca toate dovezile necesare pentru a convinge un juriu de generali de vina femeii. In fapt, filmul arata ca singura vina a femeii a fost ca era mama unuia dintre conspiratorii care scapase - John Surratt - luand astfel locul acestuia in boxa acuzarii si suferind consecintele. 


Procesul - cu final cunosut si asteptat - are un crescendo dramatic aproape de capatul filmului cand afli cat de cruda a fost soarta cu Mary Surratt. Pe langa regimul de detentie crud impus, a mai fost judecata si de un tribunal militar (desi Constitutia ii garanta dreptul la un juriu din cetateni de conditia ei); apoi a existat o cerere de gratiere care n-a fost adusa la cunostinta presedintelui iar apelul introdus de Aiken pentru rejudecare a fost invalidat de Johnson cu cateva ore inainte de executie. Mary Surratt a fost astfel spanzurata pe 7 iulie 1865 iar fiul ei n-a fost condamnat niciodata. Scenariul executiei respecta in cel la fin detaliu cronicile vremii, de la pozitionarea femeii pe 'locul de onoare' al esafodului pana la prezenta rozariului, esarfele albe cu care sunt lagate mainile si picioarele condamnatilor, glugile albe etc. Presimt ca si procesul a fost redat in ton cu practicile vremii, mai ales ca a fost onorat cu o distributie de actori cunoscuti (Tom Wilkinson apare si el). Esenta acestei drame istorice as zice ca sta exact in dictonul latin “Inter arma, silent leges.” (In vreme de razboi, legea tace) facandu-te sa-ti pui intrebarea cat de utila este o constitutie daca atunci cand ai mai mare nevoie de ea poate fi invalidata.

Un comentariu:

  1. L-am vazut duminica si chiar am scris ceva despre, dar inca nu l-am publicat. Am avut impresia ca vizionez "a court drama" , nu un film istoric. Ce se intampla in spatele usilor e foarte bine realizat si demonstreaza ca justitia isi inclina balanta in mod ciudat cand democratia e lovita in plin. Drama doamnei Surrat e cutremuratoare, iar scena executiei m-a impresionat si pe mine.

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.