joi, 2 iunie 2011

Steal This Film


We wanted to make a film that would explore this huge popular movement in a way that excited us, engaged us, and most importantly, focussed us on what we know to be the positive and optimistic vision many filesharers and artists (they are often one) have for the future of creativity.

Steal this Film reprezinta o pereche de documentare gratuite realizate de un grup reactiv intitulat The League of Noble Peers si care pun in discutie cateva probleme morale si economice din epoca filesharing. Cu alte cuvinte cum s-a nascut partajarea de informatii prin intermediul sistemelor bit-torrent, cat de mult bine sau rau face, cum si de ce se lupta guvernele (the establishment) cu ea si cum de-am ajuns sa fim cei mai multi dintre noi considerati “pirati”.

Primul film a fost realizat in 2006 in Suedia si contine interviuri cu cativa dintre membrii The Pirate Bay (cunoscutul tracker de torrenti), Piratbyran (o organizatie suedeza care sprijina pe cei ce se opun ideii de copyright in sens actual si militeaza pentru libertatea transferului de informatii si cultura) si Partitul Piratilor (Pirate Party). Dincolo de aspectul propagandistic, fiind oarecum vocea celor care fac ceea ce li se imputa de “Stabiliment”, meritul lui e ca ofera dovada unei interventii straine in jurisdictia suedeza. In urma lobby-ului facut de Hollywood, administratia americana a pus presiune asupra diplomatiei suedeze care la randul ei a transferat-o politiei suedeze pentru a efectua un raid asupra sediului Pirate Bay soldat cu confiscarea serverelor. Inutil intrucat in doua zile situ era din nou activ iar numarul de utilizatori crescuse datorita publicitatii.

Al doilea episod realizat in 2007 se concentreaza mai bine pe razboiul copyright-ului digital si pe functionalitatea internetului si a partajarii de fisiere in contextul societatii actuale. Pornind de la similaritatile existente intre inventia tiparului si inventia internetului, amandoua avand acelasi scop final adica raspandirea informatiei, documentarul aminteste de un alt razboi asemanator pornit acum 500 de ani, cand, dupa ce initial au considerat tiparul drept o masinarie diavoleasca, biserica si statul l-au folosit din greu. Atunci a fost reglementat “dreptul de autor” care restrangea copierea si distribuirea doar la cateva tiparnite licentiate formand astfel un monopol care beneficia doar unui anumit grup.

Dar si atunci au existat o multime de tiparnite ilegale care au publicat si raspandit si ceea ce nu trecea de filtrul institutionalizat oferind poporului “cunoastere” mult mai variata si, intr-un fel, declansand Iluminismul. In prezent se incearca acelasi lucru, distrubuirea controlata a materialului cultural prin intermediul unor monopoluri al caror unic scop e scoaterea unui profit. Miscarea anti-copyright sustine ca genul asta de restrictii intelectuale nu aduce nici un beneficiu real societatii si ca, in contextul internetului 2.0, legile in vigoare trebuiesc adaptate. Internetul in sinea lui e o imensa unealta de reproducere si distribuire a informatiei intr-un timp foarte scurt iar oamenilor le place sa comunice asa ca, o data ce bucatica de cultura a iesit din realitate si s-a digitalizat nu mai exista cale pentru a impiedica raspandirea ei. Asta-i noua realitate. Sa incerci sa lupti impotriva ei e ca si cum ai incerca sa proptesti un baraj ce se destrama.


Alex ma intreba ieri care-i pozitia mea fata de piraterie, daca dorm linistit noaptea dupa ce am descarcat un film de pe interneti si l-am vazut. Dorm foarte bine. As fi preferat sa-l vad intr-un cinema dar daca exista o alternativa mai comoda (si chiar uneori singura posibila) de ce nu? Nu e o chestiune de moralitate. E vorba de gasirea unei cai pentru a-mi satisface pofta de cunoastere, gustul artistic sau o simpla nevoie hedonista. E ca saritul gardului in gradina de vara a unui cinematograf. Nu furi nimic in realitate doar tragi cu ochiul. E drept ca nu mai suntem copii, dar nici un mesaj politienesc aberant, cu arestari si confiscari si amenintari nu e dovada de maturitate. Un autor ar trebui sa exploateze pofta asta si noua tehnologie, nu s-o condamne. Iar copyright-ul in esenta se ocupa de doua chestii: dreptul de a copia si vinde copiile si dreptul de a reglementa ce fac cumparatorii cu ele. Acest al doilea aspect e cam controversat si, in opinia mea, ar trebui distins daca cumparatorul scoate sau nu un profit fara respectarea copyright-ului initial. Nimeni nu ma poate opri in a imprumuta o carte sau un film asa ca de ce sa fiu oprit daca o fac pe un canal diferit anume inventat pentru asa ceva. Si inca o chestie: de ce sunt oamenii mai deschisi sa doneze dar mai reticenti sa plateasca?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu