sâmbătă, 5 martie 2011

Truman vs Capote

rating: Colectabil vs Brainwash


Un scriitor, un roman, doua adaptari ale povestii. Truman Capote, marele si excentricul scriitor american, a dorit la un moment dat sa reinventeze literatura, creand un gen de roman non-fictiune: inspirat din fapte reale, documentat prin tehnici de reportaj dar construit in limbajul literar al romancierului capabil sa ofere tridimensionalitate personajelor sale. Romanul era In Cold Blood (Cu sange rece, republicat de Polirom) iar povestea nasterii sale a fost adusa succesiv pe marele ecran in 2005 prin Capote si in 2006 prin Infamous. Doua ecranizari reusite a doua biografii ce par destul de diferite, una scrisa de Gerald Clarke, cealalta de George Plimpton, si care ofera nu unul ci doua exemple de Truman Capote.


Capote (2005) in viziunea lui Bennett Miller e un film sobru si elegant, o biografie dramatica in adevaratul sens, ce acopera un moment crucial din viata lui Capote: nasterea romanului In Cold Blood. Philip Seymour Hoffman (Truman) da o reala adancime personajului Capote, afisand mesmerizant ciudatenia acestuia, misterul, manierismele si conflictul emotional din final, cand scriitorul se vede confruntat cu efectele implicarii sale dincolo de granita reporter - subiect. Tumultul incepe in editia matinala a The NY Times unde Capote citeste despre cvadrupla crima petrecuta intr-un orasel din Kansas si hotaraste sa scrie un articol pentru revista The New Yorker, articol in care sa redea felul in care oribilul eveniment ar fi putut afecta o comunitate restransa construita pe incredere. Ca ajutor isi ia buna prietena si confidenta Nell Harper Lee, scriitoarea romanului To Kill a Mockinbird si femeie priceputa in “jurnalismul de investigatie”.

Ceea ce se dorea un simplu reportaj capata dimensiuni literare cand Truman descopera detaliile bizare ale crimelor (un amestec de violenta extrema si grija familiala) si cand ii intalneste pe cei doi ucigasi, amandoi sugerand personaje fascinante ale caror motivatii si trecuturi trebuie descoperite. In special Perry Smith, cu latura sa introvertita si sensibilitatea aparent bolnavicioasa, ii intra la suflet lui Capote. Folosindu-si influenta Truman primeste permisiunea pentru a-l intervieva in repetate randuri si a scoate de la Perry adevarul din acea noapte. In felul asta filmul adopta un aer de thriller, imprumutand acele adancuri psihologice si atmosfera intunecoasa a genului si incorporandu-le in biografie. Un scenariu concis, o regie solida si o distributie secundara remarcabila (Catherine Keener in rolul lui Harper Lee, Clifton Collins Jr. in rolul lui Perry Smith, Chris Cooper in rolul scortosului procuror Alvin Dewey) l-au dus pe Capote in finala Oscarurilor 2006. A castigat doar Hoffman pentru minunatul portret filmic facut scriitorului cu pasiuni deloc ascunse pentru alcool, barbati si faima. Mai reusita decat mimarea felului de a vorbi mi-a parut expunerea duplicitatii autorului in interviurile cu Perry si indoiala sadita in mintea spectatorului: Capote doar l-a folosit pe Smith sau i-a fost intradevar un prieten? Trailer.

Infamous (2006) vine la un an dupa Capote insa nu e un remake. Pornind de la o biografie separata a lui Truman, una imbogatita de opiniile anturajului sau (prieteni sau dusmani) Douglas McGrath ofera o alta fata a povestii (nasterea romanului In cold Blood si cum l-a afectat pe Truman), punand la bataie atat chestiuni care coincid cu varianta initiala cat, mai ales, lucruri noi si speculatii. In afara de asta chiar aspectul general al filmului si felul in care e construit difera. Infamous e mult mai glamoros, estetic vorbind, si abunda de barfe si intepaturi verbale tipice acelei societati de artisti in care se scalda Truman. Responsabil cu manierismele si excentricitatile autorului (deseori complimentat cu “stimata doamna”) este Tobby Jones, iar prima impresie pe care ti-o lasa acest nou Truman e aceea de fragilitate. Statura sa mai micuta si toaleta ubercolorata aminteste de un travestit de lux cu limba pitigaiata. Minusurile fizicului sunt insa deplin compensate de agerimea mintii si de replicile spirituale.

Filmul este astfel mai putin axat pe oribila crima ce va oferi subiectul romanului si investigheaza mai degraba fiinta Truman si pe cei care o orbiteaza. Exista asadar o intreaga lista de chipuri cunoscute care-i construiesc anturajul, incepand cu Sandra Bullock in rolul tovarasei Harper Lee si continuand cu ”lebedele” Sigourney Weaver, Juliet Stevenson, Hope Davis si Isabella Rossellini. Distributia se ingroasa cu Gwyneth Paltrow in deschiderea filmului, aratandu-si din nou calitatile muzicale si interpretand What is this thing called love. Roluri de compozitie au si Jeff Daniels (procurorul Dewey) si Daniel Craig, care face o treaba excelenta in pielea lui Perry Smith, aratand ceva mai amenintator dar, totusi, uman. Exista considerabil mai multa “investigatie” si jurnalism, mai multe povesti si barfe hollywoodiene, o lumina mai clara asupra trecutului celor doi antagonisti (Truman si Perry) si o doza de comedie. Infamous e astfel mai deschis spre public, expune mai bine relatia celor doi, speculand o posibila amorezare a lui Capote si amintind eforturile depuse de el pentru intarzierea executiei. La fel, zbuciumul sau din perioada cand astepta "concluzia" povestii pentru a-si putea finaliza romanul e ceva mai evident. Trailer.

Oricare din cele doua filme am vedea ar insemna insa formarea unei imagini trunchiate, one-sided, caci Capote ne da un Truman lucid care s-a folosit de Perry pentru a-si scrie opus magna in vreme ce Infamous speculeaza asupra unei posibile prietenii intre doi oameni care si-au impartasit destul de multe in 5 ani cat a durat scrierea romanului. Intr-un fel unul e despre Capote, celalalt despre Truman. Luati-le la pachet. Si-apoi ne vedem la librarie.

3 comentarii:

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.