vineri, 2 iulie 2010
Triumful Cinematografului
E clar. Nu se mai aude nimic de zumzaitul vuvuzelelor. Dar va place cum se vede Cupa Mondiala, nu-i asa? Si nu ma refer la transmisiunile in HD sau 3D. Ma refer la noua estetica a spectacolului sportiv: vedem meciul din toate unghiurile ca in Matrix, din cer sau din interiorul portii (de „la paianjen”); vedem prim-planuri cu zeii stadionului - noile staruri; vedem la relanti cum i se umfla jugulara sportivului in actiune. Nu mai exista timpi morti. S-au suprimat prin montajul dramatic si ritmat al reluarilor (aici un antrenor isi smulge parul, aici ride un spectator). Totul e facut sa ne emotioneze si sa spectacularizeze, chiar si acolo unde nu e nimic spectaculos.
„Tehnologia tine pasul cu fotbalul” spunea unul din comentatorii meciului SUA – Ghana. „Ma astept ca la urmatorul Campionat sa bage o camera in minge”. De fapt, ceea ce vedem astazi pe „toate ecranele lumii” nu e triumful tehnologiei. Este triumful tehnicii cinematografice si a spiritului sau.
Ii las pe Gilles Lipovetsky si Jean Serroy sa va explice cum vine asta: "Cu televiziunea hipermoderna, realul sportiv se metamorfozeaza in show superlativ, in film de mare spectacol, globalizat. Televiziunea, magia transmisiunii in direct, sportul, toate au facut ca cinematograful sa-si piarda exclusivitatea si pozitia predominanta. Dar acest regres e sinonim si cu incoronarea sa, intr-atat i-a imprumutat show-ului sportiv tehnicile sale de luat vederi, estetica-soc si emotionala, spiritul sau de starizare si scenarizare totala” (Ecranul Global, Polirom, 2008)
Curat scenarizare. Au fost cateva meciuri cu "scenariu" scris parca la Hollywood: cu rasturnari de situatie, cu goluri in ultimul minut, cu cei slabi infrangandu-i pe favoriti (si intotdeauna telespectatorii dezinteresati vor tine cu "the underdog"). Zilele trecute, pe burtiera stirilor sportive de la ProTv trona titlul: Meci de Oscar (despre Paraguay-Japonia). Semn ca toata lumea s-a prins ca "spiritul cinematografic se amesteca in televiziune" ( e de-ajuns sa vedeti trailerul asta).
"Acum intreaga informatie se construieste in vederea divertismentului si a mobilizarii afective a publicului. Jurnale televizate, punerea in scena a stirilor, reportaje: media TV isi organizeaza tot mai mult programele ca o punere in film generalizata (sublinierea autorilor) centrata pe uman si pe intim, pe emotie si pe compasiune. Daca videofilia detronat cinefilia, aceasta a fost in beneficiul cautarii emotiei-cinema pe toate celelalte ecrane".
Cei doi cercetatori francezi concluzioneaza: "Cinematograful nu e in regresie: adevarul este ca el a fagocitat mai mult sau mai putin toate imaginile, el remodeleaza gusturile si practicile inspre tot mai multe efecete-soc si de mare spectacol. S-a nascut o cinemanie care, prin intermediul televiziunii si dincolo de ea, prin intermediul celorlalte ecrane, inaugureaza atat un nou stil, cat si un nou fel de a privi: cineviziunea. Visul nu mai e asteptat doar in fictiunea cinematografica, ci intr-un real audiovizual, filmat si scenarizat. Dupa ce am visat alte lumi, vrem visul si senzatiile pe toate ecranele lumii (sublinierea mea)".
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.