vineri, 17 iulie 2009

Un film elegant

rating: Brainwash

Directed by: Annie Fontaine, regie discretă şi elegantă
Starring: Audrey Tautou, Benoit Poelvoorde, Alessandro Nivola
Data vizionării: 10 iulie

Coco (Audrey Tautou) e elegantă cînd plînge, cînd rîde sau cînd fumează (şi fumează ca un turc, în jumate din cadre). Actriţa care părea că s-a asociat definitiv şi irevocabil cu statutul de "simpăticuţă şuie", a reuşit operaţia dificilă de a se rupe de Amelie Poulain, "sora ei siameză". Audrey joacă reţinut, calculat şi, mă repet, elegant un personaj foarte dificil: terorista chic care a detonat o bombă în lumea modei şi a îmbrăcat femeile în pantaloni. Ochii ei mari ca două boabe de mure ascund pasiuni mocnite. Insist asupra ochilor pentru că şi regizoarea Anne Fontaine insistă asupra lor. Tot ceea ce vede Coco, trece prin filtrul ei personal. Artistul nu se poate rupe de ceea ce trăieşte omul şi vedem astfel în ce măsură biografia îi influenţează opera. Coco avant Chanel este un film de tip bildungsroman: observă cu discreţie cum se construieşte în primul rînd un om şi apoi un vizionar. Un artist curajos nu trăieşte după cum zice lumea, ci schimbă lumea după gustul său. Filmului îi lipseşte exuberanţa şi efervescenţa din La Mome (biografia lui Edith Piaf), de înţeles dacă te gîndeşti la stilul diferit al eroinelor. Dar cele două filme împărtăşesc un moment similar: cînd protagonistele îşi pierd "iubirea vieţii". Aici, frumuşelul Boy -un englez interpretat de un italian (Alessandro Nivola) în limba franceză :) Întreaga colecţie de personaje secundare care defilează pe catwalk-ul vieţii lui Coco este liniară. Banalitatea lor este bine echilibrată de explozivul, şugubăţul Balsan (Benoit Poelvoorde, autorul şi protagonistul filmului-cult C'est arrive pres de chez vous ).



Totuşi, peliculei franţuzeşti îi lipseşte ceva pentru a fi o operă de haute-couture. Miza poveştii şi tensiunea dintre personaje sunt uneori prea subtile, pînă spre superficiale(despre intrigă a scris mai multe colegul Richie). Şi totuşi este must-have-ul acestei veri pentru oamenii interesaţi de cum se trăieşte cu eleganţă şi stil (pentru ceilalţi, de fapt pentru toţi, vine Bruno). Publicul masculin să nu se teamă: Coco avant Chanel nu e un film despre modă. Deşi, unul din efectele sale secundare, după vizionare, ar fi că publicul feminin va rezista greu tentaţiei de a năvăli în magazinele cu ţoale din mall. Şi în acest caz, masculii au de ce să se teamă.

4 comentarii:

  1. nu înţeleg asta: nu este o operă haute couture pentru că este prea subtilă şi superficială...

    RăspundețiȘtergere
  2. hehe, [in sfarsit] l-am vazut si mi-a placut. sincer. si bine spus "must have":
    -"ai vazut Coco avant Chanel?"
    -"DA!" :D

    RăspundețiȘtergere
  3. @bogdan minea: Pe alocuri, doar pe alocuri, "subtilitatea" filmului mi s-a parut cautata. Atat de cautata, incat dadea intr-o subtilitate de suprafata. Adica "superficiala". Probabil n-am reusit eu sa captez bine in cuvinte senzatia. Senzatia aceea pe care o ai cand urmaresti o colectie "de autor" si stii ca hainele acelea nu vor fi purtate niciodata de oameni normali. Dar poate nu ma pricep eu la fashion...Si acum, fara sa incerc sa mai fiu subtil sau superficial, afirm cu simt de raspundere: filmul merita vazut.

    bogdan minea & MaW: multumesc pentru atentie :)

    RăspundețiȘtergere
  4. eu ma gandesc de fiecare data cand ma uit la un film ca in multe faze l-as fi regizat altfel; aici m-au fermecat unele imagini :D

    RăspundețiȘtergere