Marele Ecran: Revolutia vazuta cu ochi de copil

miercuri, 20 octombrie 2010

Revolutia vazuta cu ochi de copil

La Revolutie aveam 9 ani jumate. Ma uitam la televizor, in timp ce pe afara circulau taburi, pietele erau pustii, strazile intunecate. In departare se auzeau zvonuri de arme, iar prin vecini umblau zvonuri din cele mai morbide. "Explodeaza Solventul!". "Avem teroristi in pod!". Nu o data, sub impulsul acestor zvonuri, maica-mea era gata sa ma ia in brate si sa fuga cu mine unde vedea cu ochii. Din televizorul alb-negru razbateau coruri de gloante din Piata Universitatii, iar mama a vrut sa ma culce sub pat. I-am spus ca gloantele n-au cum sa ajunga la noi din televizor. Mama in schimb se gandea la gloantele de afara si la povestile pe care le auzise despre oameni care au murit in casa de la un glont ricosat.

Laura Negrutiu avea 10 ani, pe 23 decembrie 1989. Fata se uita si ea la televizor în casa bunicilor, care locuiau în blocul de vizavi de restaurantul „Cina”. Când s-a deschis focul din blocul vecin, un glonţ rătăcit a străpuns zidul şi a omorât-o. Părinţii copilei au murit si ei atunci, chiar daca fizic au mai trait cativa ani. „Mama a murit în urmă cu zece ani, iar tatăl, în 2001. Amândoi au fost măcinaţi de durere" scrie Stefan Both in articolul de azi din Adevarul.

Destin 89, lungmetrajul lui Gabriel Burza despre cazul Laurei Negrutiu, are premiera azi la sala Capitol. E filmat cu actori amatori si fara buget. Dincolo de transformarile importante pentru cursul istoriei, dincolo de "cine-a tras in noi", pentru multi timisoreni au fost transformari de o mie de ori mai grave. Cand iti moare un copil, iti moare viitorul. In decembrie '89, au murit zeci de copii.

trailer