marți, 3 iunie 2014

Corespondență TIFF II



"Micul meu dejun" din a doua zi la TIFF a început palpitant, cu o bucată din secțiunea “Ochi pentru ochi”. Honeymoon-ul lui Jan Hrebejk, câștigătorul premiului cel mai bun regizor la festivalul Karlovy Vary în 2013, pune în valoare jocul actriței Anna Geislerová, fost topmodel și cu o filmografie de invidiat (peste 100 de filme, cu debut la vârsta de 14 ani). O poveste din trecut vine și îi bântuie ziua nunții Terezei cu Radim, un cuplu perfect, dar fiecare cu un trecut zbuciumat. Spre final, lucrurile pot degenera pentru frumosul cuplu, însă trecutul devine explicabil și viitorul pornește cu șanse bune de a fi palpabil (posibil).


Prânzul a însemnat pentru mine o felie din categoria “Suspecți de serviciu”, o promisiune de film bun, având în vedere remarcabilele cariere ale celor doi regizori aclamați din Israel, Guy Nattiv și Erez Tadmor. Cei doi aduc în Magic Men elemente de tradiție pasională evreiască, dar și spiritul aventurii descoperite de un fost politician de 70 de ani, născut în Grecia și refugiat în Israel. Căutarea salvatorului său din timpul războiului, în Salonic, oferă momente pline de umor (în special de situație), dar și momente de pur altruism și încredere în oameni. Câștigarea inimii unicului fiu și a familiei acesteia, ne duce cu gândul la clișeele romanelor lui Coelho (o fi bine? o fi rău), când crezi că pornești în căutarea unei amintiri și regăsești clipa prezentă.


La cină am servit Love is strange al lui Ira Sachs, un film despre situații din viață, cu un dram de snobism - cum altfel să categorisești momentele de zi cu zi din viața unui cuplu longeviv (20 de ani) „gay” din Manhattan? Jocul actorilor (John Lithgow, Alfred Molina, Marisa Tomei sau Darren Burrows) te îmbie la vizionarea acestui film despre separare, care nu duce neapărat și la despărțire.


Desertul zilei a fost Calvary (Irlanda, Marea Britanie), care are toate elementele unui film memorabil. Brendan Gleeson, Chris O'Dowd, Aiden Gillen (Littlefinger din „Game of Thrones”) și Kelly Reilly sunt foarte credibili în pielea unor locuitori ai unui orășel de provincie irlandez. Prin structura acțiunii filmului, regizorul John Michael McDonagh amintește un pic de Tarantino. Pe scurt, într-o duminică, la confesional, cineva îl amenință pe preotul catolic din oraș că mai are doar 7 zile de trăit, iminenta execuție nefiind motivată personal, ci mai degrabă un simbol al suferinței sale din vremea copilăriei. Urmează capitolele Luni, Marți, etc. care pe rând te fac să-i îndrăgești pe preot și pe fiica acestuia (da, preotul are o fiică de dinaintea chemării spre biserică – probabil in Irlanda un lucru nu atât de neobișnuit), care aduc în prim plan toate personajele din comunitate și care te fac să tresalți Duminică și să exclami: Ăsta da film european! (guest-post: Răzvan Băloi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.