sâmbătă, 11 august 2012

Jurnal Anonim (I)

Bilantul dupa 3 zile la Anonimul arata asa: 3 filme lungi si vreo 20 de scurt metraje. E putin dar nu e prea usor sa te acomodezi cu ritmul de festival. Prima seara (miercuri) ne-a prins cu pofta de dans pe ritmurile electronice ale lui DJ Gojira. O ora jumate lumea din campingul Delfinul a raspuns fizic setului prezentat de mesterul de la butoane sub denumirea de "concert". A fost concert ce-i drept dar din cel care lasa in urma dureri musculare. Am urmarit apoi un calup de scurt metraje in competitie printre care Un Altfel de Craciun de Tudor Giurgiu, Orizont de Paul Negoescu si Tenis de Vladimir Dembinski. Ultimul a fost si cel mai gustat de public, avandu-l pe Andi Vasluianu in rolul unui tata care-si motiveaza pustiul inaintea unui meci de tenis. Filmat in alb-negru filmul concentreaza toata atentia pe dialogul celor 2, tatal autoritar care vrea sa faca barbat din fiu-su si pustiul ce nu poate masca dezinteresul pentru tenis decat jucand efectiv foarte slab.

Joi am reusit sa ne intalnim cu "oficialii" si sa ne primim badge-urile de presa care ne asigurau accesul neingradit in cinema-ul din satul verde. Filmul ales a fost unul experimental rusesc marca Bakur Bakuradze, Okhotnik (Vanatorul). Filmat undeva prin Belarus si cu o distributie formata exclusiv din non-actori - marca regizorului - filmul e ca o radiografie a vietii la tara. Fermierul Ivan creste porci, ii taie si-i vinde. Viata simpla si marcata de rutina. Ocazional vaneaza mistreti in padurea din apropiere. Omul are o nevasta, o fiica adolescenta si un baiat care vrea sa invete si el vanatoarea. Doar ca pustiului ii lipseste o mana motiv pt care tatal trebuie sa-i acorde mai multa atentie. Ca sa fiu sincer asta a fost un film greu de digerat. Scene lungi, vorbe putine si in general o multime de cadre cu porci transati. La granita dintre documentar rural si copil ratacit al Dogmei 95 (filmat in locatie, sunet in priza directa, fara efecte post, fara muzica) Okhotnik suscita mai mult interes in momentul aparitiei unei detinute cu permis de munca ce se angajeaza la ferma lui Ivan. Intre cei doi pare a se infiripa ceva insa maniera minimalista de abordare lasa sa se inteleaga ca cei doi sufera deficiente la acest capitol.

Seara am reusit sa vedem in camping cel mai recent film allui Dan Chisu, Si caii sunt verzi pe pereti, un film descris de regizor ca fiind despre iluzia imbogatirii si lipsa de repere a tinerilor de azi. Filmul urmareste doua povesti in paralel. Prima il are in prim plan pe un magazioner (jucat cu mult haz de Adrian Titieni) concediat din lipsa de aptitudini Pc si care urmeaza apoi un curs de calculatoare (predat de Dragos Bucur) pentru a invata cum sta treaba cu internetul, e-mail-ul si CV-ul. Ca orice noob intr-ale IT-ului omului ii cad falcile cand primul mail primit e de la loteria Angliei cu un premiu de 1 milion de pounds. Profund incredintat ca premiul e real, dl Tocitu strange bani de unde poate, in special de la tovarasul lui cel mai bun, dl Buzila (Tudor Smoleanu), ca sa plateasca comisionul. Celalalt fir narativ ii urmareste pe doi tineri din lumi diferite pe care iluzia imbogatirii ii aduce intr-un parteneriat de conjunctura. Marius (Ionut Visan) merge cu prietenii in club si completeaza la misto un talon de concurs de la promoterita Cosmina (Anca Florescu). Cateva zile mai tarziu Cosmina il suna cu vestea ca a castigat premiul cel mare - 1 milion de euro. Mai ramane doar sa gaseasca o cale de a face ca numele din buletin sa corespunda cu cel completat la misto pentru a intra in posesia premiului.
Cu filmul asta Chisu se afla la cea de-a treia tentativa regizorala (dupa WebSiteStory si Ursul) si dupa cate se pare e si cea mai reusita. Filmul are cateva dialoguri foarte reusite, niste personaje mai lucrate si mai apropiate de realitate si un stil de filmare si montaj care-i da un aer cool. E un film de public, cu limbaj si scene usor de digerat, cu umor dar si un sambure de adevar: toti vrem sa ne imbogatim peste noapte.


Cel mai interesant film vazut pana la ora actuala este Alpeis (Alpii) al grecului Yorgos Lanthimos, cel care ne-a frant creierii acum 3 ani cu Dogtooth. Suprarealismul si absurdul raman caracteristicile acestui regizor european inovator iar Alpii nu se indeparteaza deloc de malurile bizarului din care se adapa. Patru personaje: o infirmiera, un paramedic, o gimnasta si antrenorul ei au infiintat un serviciu ireal de consolare a rudelor celor decedati. Practic ei se ofera ca substitute umane, inlocuitori care sa petreaca in mod programat timp cu rudele indurerate imitandu-i pe cei plecati. Clientii sunt agatati de la spital, iar victimele descusute din ambulanta, in caz ca s-ar putea sa moara. Nu se vorbeste de onorariu dar primele 3 sedinte sunt gratis. Nu se cere nici apropiere de varsta, nici interpretari credibile, doar un trup care sa umple golul si sa repete ocazional replicile preferate de cei apropiati. Ce iese din scenariul asta e o comedie neagra bogata in situatii absurde si aproape ireale, majoritar declansate de ciudatenia personajelor cheie. Nu exista indicii despre unde sau cand se deruleaza intamplarile, filmul fiind unul atemporal si cu radacini in fantastic. E o maniera intunecata si deconcertanta de a ridiculiza natura umna si de a ne convinge ca "moartea nu inseamna sfarsitul".


Tot ieri am mai vazut cateva scurt-metraje interesante intre care cel mai bun a parut Gobbel al Ralucai David. Din el am aflat despre un obicei interesant si practicat in tarile mai bogate - turismul mortii. Datorita costurilor ridicate cu serviciile funerare, unii batrani aleg sa calatoreasca in tari mai ieftine, ca Romania, pentru a-si da duhul. In filmul Ralucai, dl. Gobbel e un roman sas plecat de mic in Germania, care se intoarce in satul lui natal pentru a muri ieftin. Imediat cum se afla vestea neamtul e curtat de vecini cu oferte de sicriu si cruce, bocitoare, loc de ingropaciune etc. Desi subiectul pare unul morbid maniera de realizare a short-ului e una lejer-amuzanta, tipica unei comedii de situatii romanesti, cu Fanfara Ciocarlia + Shantel pe fundal si o distributie formata din actori amatori dintr-un sat apropiat (Teatrul Nescris din Şanţ). Sfarsitul e usor ironic iar efectul e cu adevarat tonic.

Cam atat pentru o prima interventie de la Anonimul. Asteptam sa vedem ce se mai intampla. Vremea e cam inchisa azi deci plaja iese din calcul asa ca vom asalta cinema-ul cat mai devreme. Azi se voteaza si castigatorii iar deseara e ceremonia de premiere a castigatorilor. Apropo, am inscris un scenariu de scurt-metraj pentru campania Ford B-Max. Daca castig va deveni realitate. Hai, ne auzim mai incolo. E ultima zi la Sfantul Gheorghe. Cel din Delta!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu