vineri, 22 iunie 2012
Mientras Duermes (2011)
Nu exista monstri sub pat, nu-i asa?
rating: Colectabil
Jaume Balaguero, eminenta intunecoasa din spatele seriei [REC], s-a rupt temporar de tovarasul sau de orori, Paco Plaza, (ocupat cu REC 3: Genesis) incercandu-si maiestria intr-un thriller psihologic destul de remarcabil atat in idee cat si in realizare. Mientras Duermes (In timp ce dormi) scoate la lumina si exploreaza intr-un mod neasteptat de crud una din temerile cele mai reale ale femeilor singure, cea a intrusului in apartament. Personajul in jurul caruia se invarte povestea este Cesar, portar intr-o cladire de apartamente, care mai joaca si rol de instalator sau om bun la toate pentru locatarii cladirii. Pare un tip natural si normal, serviabil, amabil si, prin urmare, perfect dispozabil. Nimeni nu pare sa-l priveasca mai mult decat ca o simpla “facilitate” a cladirii si nici dansul nu pare deranjat de asta. Totul pana noaptea cand descoperim cu surpindere ca omul are o inclinatie perversa pentru patruns in vietile vecinilor sai.
Aflam astfel ca Cesar (Luis Tosar) e nefericit. Insa e mai mult decat o faza, e o conditie psihologica. Adica barbatul afiseaza masca zambitoare in timpul zilei iar noaptea se ocupa de vecinii sai intr-un mod care sa le stearga si lor zambetul de pe chip. Victima lui e Clara (Marta Etura), o femeie frumoasa, plina de viata, cu care are o relatie speciala. In timp ce Clara il vede ca pe un om ‘utilitar’ Cesar doarme in fiecare noapte in pat cu dansa. E deopotriva disturbant si amuzant sa descoperi cat de organizat e Cesar cand vine vorba de obsesia sa. Il vedem facand nenumarate dusuri si utilizand intensiv deodorant pentru a-si masca mirosul cand se strecoara sub patul Clarei asteptand-o sa vina acasa. Cu o tenacitate specifica psihopatilor o drogheaza cu eter in fiecare noapte si o agreseaza fizic sau psihic. Ii pune alergeni in cosmetice, ii folosete periuta, doarme alaturi de ea lasand chiar impresia unui potential viol in somn. Iar apoi dimineata o intampina zambitor la iesirea din lift si se intereseaza de starea ei. Un tip extrem de bolnav care face un joc extremd e pervers.
Petrecandu-se majoritar intr-o cladire filmul nu lasa deloc impresia de claustrofobie. Nu bantuie nimic prin intuneric si singura tensiune ce emerge e din rezistenta pe care o opune Clara la nefericire. Fiind o fire atat de energica si pozitiva Clara il determina pe invadatorul nocturn sa depuna tot mai multe eforturi pentru a o deprima. Alaturi de sms-urile si scrisorile de amor, intrate in mana politiei, vizitele si ‘cadourile’ nocturne se intensifica. Insa Cesar are propriul sau stalker, o fetita din vecini care-l vede iesind din apartamentul Clarei la ore cand nu are ce cauta acolo si pe care trebuie s-o mituiasca in mod repetat. Apoi, lucrurile se complica in momentul in care iubitul Clarei apare neasteptat in scena minutios dominata de Cesar. E clar ca dintr-o clipa in alta pasiunea lui va fi data-n vileag si singura intrebare care se pune e cat de departe va putea merge pentru a si-o tine ascunsa.
Mientras Duermes e un film interesant prin originalitatea plotului si prin ambiguitatea cu care-l prezinta pe Cesar. Omul e intr-adevar infiorator fara sa vrea asta iar planurile sale diabolice si obsesia pentru Clara il recomanda pentru ospiciu. Ceea ce-i face femeii e deosebit de crud insa fata de alti locatari omul pare a arata uneori compasiune. Te face sa te intrebi daca toata sarada nu e un fel de iubire ‘defecta’. Ori poate o cautare disperata a fericirii. Tipul are o slujba de rahat, o mama in spital care nu-l recunoaste cand o viziteaza, administratorul cladirii il sicaneaza zilnic, vecinii sunt nerecunoscatori, etc, asa incat singura lui satisfactie vine din hartuirea Clarei. E un caz bizar de compatimire a violatorului. Stim cu totii ca faptele sale sunt oribile dar nu-l putem detesta instantaneu. E meritul protagonistului din rolul principal, Luis Tosar, care joaca perfect echilibrat contruind un om cu o profunzime vascoasa si intunecata. Astfel, filmul pare drama unui raufacator complex si perfect creionat care descopera pana unde trebuie sa mearga pentru a fi fericit.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Adevarul e ca ar trebui sa incetez sa mai citesc review-uri la filme... ma fac sa nu vreau sa le vad, fie sunt spoilere (cat de mici), fie mi-e groaza sa ma uit, va dup-aia cine stie ce paranoia ma apuca. Filmul, din descrierea ta, pare foarte creepy!!!
RăspundețiȘtergereE creepy ideea.. dar nu foloseste tertipuri de horror. Spoilerele sunt minore dar daca nu le agreezi poate titlul ar trebui sa fie tot ce-ti trebuie.
RăspundețiȘtergere